Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)

1900-07-29 / nr. 29

.A­nul -VOX Sibiuu, Duminecă, 16/29 Iulie 1900. Nr. 29 Prețul abonamentului: Pe un an................................................4 coroane. Pe o jumătate de an ....... 2 coroane. Pentru România 10 lei anual. Abonamentele se fac la „Tipografia“, soc. pe acţiuni, Sibiiu. Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc In biroul administraţii I­n’ei (strai Poplăcii nr. 15). Un şir garmond prima dată 14 bani, a doua-oară 12 bani, a treia-oară 10 bani, şi timbru de 60 bani Teatru românesc, în un număr de mai nainte (nr. 23) am vorbit în foaia noastră despre teatru românesc şi despre »Societatea pentru în­temeierea teatrului român«. Atunci eşise în tipar darea de seamă despre lucră­rile şi starea acestei societăţi, în o carte. Tot în cartea aceasta se afla şi o dare de seamă despre representaţiile, ce s’au dat prin ţeară şi din cari se vede, că teatrul e iubit şi preţuit de ţăranii noştri. Aceasta ne înveseleşte mult, de oare­ce ne arată, că poporul nostru este pe calea deşteptării, fiindcă numai un popor de­ştept e în stare a preţui arta teatrală. Duminecă şi zilele următoare s’a ţinut la Abrud adunarea anuală a­­So­­cietății pentru crearea unui fond de teatru român*. Această societate lucră mult pentru teatrul românesc şi îndată­­ce va ave un fond mai mare, va lucra şi mai mult, întemeiând teatrul aievea umblător din loc în loc, ca tot poporul nostru să se împărtăşească de lumina ce o va răspândi el. De aceea e bine, ca să urmărim cu luare aminte lucrările acestei socie­tăţi, cum şi cele­ ce s’au petrecut acum mai nou în adunarea dela Abrud. Adunarea şi serburile dela Abrud. Duminecă şi Luni vestitul oraş din Ţeara­ Moţilor, Abrudul, a fost loc de întâlnire al multor fruntaşi români, din apropiere şi din depărtare şi a fost loc de frumoase şi înălţătoare sărbări româneşti. In zilele aceste s’a ţinut adunarea societăţii pentru teatru român. Adunarea şi sărbările au isbu­­tit foarte bine. Public mult s’a adunat la Abrud din toate părţile locuite de Români; unii au sosit cu zile mai na­inte, ear' vrednicul president Iosif Vul­can şi alţi oaspeţi au sosit Sâmbătă, aşteptaţi cu banderiu şi arcuri de triumf şi primiţi cu căldură. Sâmbătă seara oaspeţii, un număr de vre-o 300 s’au întrunit la »seara de cunoştinţă«, petrecând vesel împreună, care a doua zi, Duminecă, s'a ţinut prima şedinţă. Şedinţa I. După serviciul divin, la orele 10 şi 30 min. o comisiune compusă din d-nii: protopopul Popoviciu, notarul public Cirlea şi advocatul Dr. Fodor, învită pe dl preşedinte Vulcan să ocupe scau­nul presidial. Gând preşedintele a întrat în bi­serică ovaţiunile furtunoase eramp din toate părţile. La masa presidială ocupă loc pe lângă dl Vulcan, vicepreşedintele Oniţiu, secretarul Vasile Goldiş şi disertantul Dr. Branisce. La dreapta era masa jurnaliştilor. Presa română a fost representată prin corespondenţii speciali ai ziarelor: »Tri­buna«, »Gazeta Transilvaniei*, »Uni­rea*, »Telegraful Roman* şi »România Jună* şi »Foaia Poporului*. Liniştindu-se sgomotul aclamaţiu­­nilor, dl president Vulcan ţine un prea frumos discurs de deschidere, care a fost des întrerupt de aclamările publi­cului. La căldurosul cuvânt de deschidere dl Dr. Laurenţiu Pop, în numele Româ­nilor din Abrud şi jur salută cu toată dragostea pe membrii comitetului, di­stinşii conducători, cari poartă la inimă interesele culturale ale neamului întreg. După aceasta în numele »Asocia­­ţiunii« adv. Dr. Vasile Preda salută societatea-soră, care în numele »Reuniu­nii femeilor române din Abrud şi jur« o salută secretarul Al. Ciur­a, v.­prof., răspunzând la ambii presidentul Iosif Vulcan. Se ceteşte apoi darea de seamă sau raportul comitetului despre lucra­rea de peste an. Raportul. Urmează raportul secretarului. So­cietatea a ţinut 9 şedinţe. Dispune de trei cărţi de aur, în care se induc nu­mele membrilor fundatori, ordinari şi pe vieaţă. La numele membrilor fundatori se adaog note biografice şi fotografia, după­ cum s-a făcut în anuarul anului trecut. Cât pentru averea societăţii, află­toare în hârtii de valoare la băncile din România, se va ridica şi se va de­pune la băncile din patrie, îndată ce si­tuaţia economică de dincolo va fi mai favorabilă. Se face amintire de membrii socie­tăţii şi se aminteşte cu regret trecerea din vieaţă a membrilor fondatori Dr. Nichita, Petru cavaler de Ioanette şi a membrului pe vieaţă Teodor Papp. „Biblioteca teatrală« editată sub direcţia literară a v.­preşedintelui Onidiu numără deja 7 numeri. Statistica teatrală, denotă drago­stea, cu care poporul însuşi urcă atât de adese­ori bina. Un motiv mai mult că teatrul român e o cerinţă a timpului, a poporului însuşi. Se alege o comisiune de 5 mem­bri pentru propuneri şi raportul comi­te răvaş, ce apoi cârcîmarul Iţig tot îndoit a apăsat pe răvaş. Datoria acea­sta stie acuma la 53 florini 34 creţari, — şi cârcîmarul nevoind a-’l mai aştepta şi bărbatul neputend a plăti,­­l-a pîrît, şi judecătoria l-a judecat să plătească«. Pentru aceea au venit domnii aceştia din oraş să-’l esecueze, şi ’rai-au şi scris toate câte le am la casă, ba şi de ace­lea lucruri­­mi le au cuprins — scris — ce am adus dela scumpa mea mamă — D-zeu să o ierte — când am fost mi­reasă. ’Mi au scris și cele două vaci bă­­legoase, cari din milă scumpul meu tată 'mi-le a cumpărat la tîrgul din urmă a Sângeorzului. D’apoi cum să nu plâng, și să nu mă năcăjesc, când văd câtă ne­norocire mă ajunge, şi când văd că de-a tăria voesc a mă scoate din toate, fără să ştiu ceva din tot lucrul şi de datoria bărbatului — ducă-’l unda. — D’apoi ce e drept, nană mătuşă, acesta e mare necaz, şi zău nici nu ştim cum te-om pute ajutora din strîmtoa­­rea dumnitale; numai atâta zic, că acea­sta e mare nedreptate — care bunul şi milostivul D zeu nu e poate mult timp să o rabde. — Dar’, mătuşă, uită-te, chiar vine încoace bunul nostru părinte FOITA. 9 Primiţi sfatul bun. Povestire de Ioan Bochiş, preot Doamne! nană Dochiţă, iarăşi plângi aşa cu amar, ce ţi­ s’a întâmplat earăşi, de eşti aşa de năcăjită? — Hm! mare năc­izmă apasă din nou, scumpa mea nepoată Susană, acuma în­cep a crede, că m’a uitat D zeu cu totul, barem că nu a fost zi cât să nu mă fi rugat din adâncul inimii mele Sfinţeniei Sale. Nu supăra cu de acestea vorbe pe bunul D-zeu, dragă mătuşă. Bunul D-zeu nu-’şi uită nici-când de cei­ ce se în­torc cătră dînsul în năcazurile lor şi din toată inima. Nu-’ţi lua nădejdea dela mila lui. Spune-’mi numai, dragă mă­tuşă, ce nenorocire te-a ajuns earăşi ? — numai doară-’ţi vom puta ajuta în ceva formă. — D’apoi, dragă nepoată, ştii tu bine, cât de beutor e bărbatul meu şi neso­cotit. Nu-­i destul atâta, că toată agoni­seala lui ’şi-o bea în cârcumă, de mine şi de trei băieţi ai lui nici grije n’are, cât eu abia-’i ţin cu lucrul mânilor mele, ca să-’i mântuesc de foame, — ci ne bagă pe noi sărmanii încă şi în da­torii pe neştiute. Astăzi, când bărbatul meu era la lucrul Jidanului — pentru gâtul lui nesăcat-nesăţios, odată numai­­mi­ se ivesc în curte doi domni dela oraş. Unul zice, că-’i esecutorul dela judecăto­rie, celalalt că-’i adjunctul fişcarăşului. Iţi poţi cugeta, scumpă nepoată, ce spaimă m’a cuprins când ’mi-a spus, că au ve­nit la casa mea, ca să mă esecueze; atuncia am fost să leşin, să cad jos de spaimă. Acuma eşti în curat, dragă Susană, cu năcazul meu, şi pentru­ ce-’mi curg lacrămile şiroaie? — D’apoi, nană Dochiţă, pentru­ ce au venit domnii aceia să te esecueze, când domnia-ta nu eşti datoare la nime nici cu un sfânt de creţar ? — Scumpă nepoată! în spaima mea şi eu ’i-am întrebat, că pentru­ ce au să mă esecueze ? Şi­­mi-au răspuns : »că bărbatului meu nu ’i-a fost destulă beu­­tura — rachiul — care ’l-a beut pe banii câştigaţi pe agoniseala lui, ci a beut şi

Next