Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)

1900-08-05 / nr. 30

Pag. 350 FOAIA POPORULUI Nr. 3­0 Conferenţa interparlamen­tară. Duminecă s-a deschis la Paris con­fer­inţa interparlamentară de pace. Mem­brii grupului maghiar au plecat în număr mare la Paris, aflăndu-se între ei şi Românii Dr. Iosif Gall, membru în casa magnaţilor şi Teodor Făşie, deputat la dietă. Aşa scriu cel puţin gazetele maghiare,­­ apărătorul Orientului şi susţinătorul chemat al ideii de stat maghiare, şi de aceea ar trebui să li­ se asigure bună­starea materială, şi independenţa. Ei, dacă aşa stă treaba, puneţi-’i pe toţi să sugă la budgetul statului. Lucru foarte simplu şi foarte necesar pentru un popor, »care e apărătorul Orientului şi susţinător al ideii de stat maghiar«. Reforme de dare: în ministe­rul de finanţe se lucrează la proiectele de legi, menite se reformeze întru­ câtva sistemul de dare, învechit şi nedrept, introdus în Ungaria. Se vor modifica legile despre­ darea de case şi de câştig şi se va simplifica legea despre darea de pământ, în ce priveşte reportarea ei. Atâta tot?? BURII IA PARIS. O dele­gaţie a Burilor va presenta con­­ferenţei interparlamentare de pace, ce s'a deschis duminecă la Paris, un memorand bitte moti­vat, în care îi va cere, să pună capăt barbariei și volniciei, nu­mit »răsboiu« în limba diploma­tică. Colonisarea. Se scrie de la Bu­dapesta, că ministrul de agricultură a terminat proiectul de lege despre colo­­nisare, și că la toamnă îl va prezenta parlamentului spre votare. Ca principiu fundamental e trecut în proiectul de lege, că pe viitor să nu mai fie acceptați de coloniști oameni lipsiți cu totul de avere și elemente depravate. Va să zică, s’au săturat și ei de Ciangăi și de alți trân­tori, dornici să trăească fără să mun­cească! Emigrarea Secuilor. Camera de comerciu şi industrie din Oşorheiu se plânge amar, că numărul Secuilor cari iau lumea în cap şi trec în Ro­mânia creşte pe zi ce merge. Motivul? Miseria! Poporul a sărăcit cu desăvâr­­şire şi nu mai poate câştiga nici atâta ca să trăească de azi pe mâne. Şi e rău că se duc Săcuii din ţeară, — aşa zice camera de comerciu şi industrie din Oşorheiu, — pentru­ că e poporul acesta vorbe aspre. Gazetele străine aduc textul autentic, neîndreptat, din vorbirea împăratului Wilhelm, în care a dat instrucţiuni soldaţilor sei, cum au să se poarte faţă de cei din China. îm­păratul se zice că ar fi vorbit astfel: »Dacă vă veţi afla în faţa inimicului, aveţi să-l bateţi. Pardon nu este pen­tru nimeni. Prin som­eri să nu faceţi. Cel­ ce vă cade în mână, isprăviţi cu el. Precum­­şi-au făcut Hunii un nume înainte cu o miie de ani, aşa să ră­mână şi numele Germanilor plantat in China, pe o miie de ani, ca nici­odată să nu mai cuteze nici un Chinez să se uite măcar rău la un German«. Lucru ciudat! Pe când domnitorii astfel vorbesc — anarchiştii de fapt nu dau pardon — căci unul a şi omorît pe regele Italiei. ,,JLumea latină“ este numele unui mare ziar internaţional, care va apare de la 1 Ianuarie 1901 în Italia. Şi până atunci, directorul seu, italianul Mariano José Mandueno, va publica de două­ ori pe lună, cu acelaşi titlu, o edifiune precursorie a „humei la­tine destinată a face cunoscută or­­ganisaţiunea marelui ziar cu un fond de 4 milioane de duros (20 milioane lei) şi a lua act de toate nouele adesiuni primite din ambele continente la pro­grama ziarului. Nrul 1 al ziarului precursor, imprimat la Barcelona în 10 iulie st. n., cuprinde între alte varii şi număroase materii şi un articol în limba română de dl V. A. Urechiă, întitulat »Resurecţiunea popoarelor la­tinei. In unul viitor ,ziarul precur­sori va publica un articol despre che­stiunea Românilor din Ungaria. Omorul s’a petrecut aşa, cum ’l-au anunţat depeşele cele dintâiu. Regele a fost invitat de primarul din Monza la sărbările de gimnastică. El a primit invitarea, a împărţit în persoană premiile şi apoi a voit să plece. Cu el era adjutantul, contele Panziovaglia. In momentul când trăsura era să se pună în mişcare, un om tinăr, îm­brăcat în negru, s’a apropiat repede şi a descărcat trei puşcături de revolver asupra regelui, dintre cari una a fost mortală. Acesta a fost Bressi. Vizitiul (co­­cişul) a dat biciu cailor, car’ publicul s’a aruncat asupra asasinului, dar’ în învăl­măşeală neputând îndată pune mâna pe el, oamenii s’au început a se ghionti şi a se bate între­olaltă. Gendarmilor în fine le-a succes a scoate asasinul din învălmăşeală şi a-­l duce în arest. El de altcum n'a făcut nici o împotrivire şi era rănit şi cu hainele rupte şi pline de sânge. între aceste regele a murit, fără să mai vie la conştienţă. Regina, care ţinuse cerele în castel, fu înştiinţată despre atentat; în primul moment ea a leşinat, mai apoi a năpădit-o un plâns grozav, dureros, fără de sfîrşit, pre­cum fără de sfîrşit îi este durerea sufle­tului ei. I Aptul totul., — Muiere necăjită, şterge-­ţi lacră­­mile de pe ochi, te încrede în bunul Dumnezeu care ’ţi-a trimis pe părintele tău sufletesc cătră locuinţa ta chiar atunci când ai fost în năcazul cel mai mare, că acela­­ţi-a dat cel mai bun sfat. Vezi domnia­ ta, Câmpean Samsoneasă, dacă nu veniai la mine aşa de curend, şi întârziai dela secvestrare peste 15 zile, mult mai mare năcaz te ajungea, căci atuncij nu aveam drept de a-’ţi împedeca esecuția. Dar’ acum să ne dăm după lucru! Cu cine ’mi-ai pute dumniata adeveri, că obiectele cuprinse le-ai că­pătat încă dela mama d-tale? — O, domnule fiscarăș, câte răva­­şuri am acasă cari toate eu le-am plă­tit cu ajutorul mamei mele, fie iertată, până­ când a trăit. Apoi afară de aceea trăeşte astăzi Câmpean Vasilică, fratele bărbatului meu cu muierea sa, Danci Ignat cu muierea sa ca naşi, Olar Şte­fan şi Buta George ca stegari, cari ’mi-au pus lada de mireasă pe car plină de albituri şi ţăsături când m'am măritat — murit-aş fi atunci — şi alţii destui pot mărturisi. — D’apoi despre cele două vaci cu cine poţi adeveri, că ’ţi­ le-a cumpărat tatăl d-tale? — Chiar cu tatăl­ meu, care trăeşte astăzi, apoi cu Strejar Ioan, Peşte Va­­silie, Mândru Pavel şi Gorgan Toader, înaintea cărora ’mi-a cumpărat vacile, şi înaintea cărora ’mi-a zis în tîrg, că mă cinsteşte cu ele, ca se mănânce lapte şi băieţii mei, încă când ’mi-a dat tata vacile, a zis Mândru Pavel cătră tatăl­ meu: »Tete Gherasim pentru­ ce dai vacile acestea la Dochiţă, că una, bărbatu-seu nu le ştie cosi, că după vaci trebue alergat, ba şi acestea le va bea la Jidan, cum le-a beat şi celelalte câte ’i-ai mai dat«. Apoi tata ’i-a zis la fetea Pavel: »Hei Pavele! aceste vaci nu le dau la Câmpean Samson, ci la fata mea cea năcăjită, la Dochiţa şi la băieţii ei«. Toate­’s bune Dochiţă; peste cele spuse de Dochiţa advocatul îşi face în­semnare, şi îi zice: — Na, subscrie acum această plenipotenţă — fără de care nu te pot representa înaintea judecătoriei, acum te du acasă liniştită — celalalt e lucrul meu; încă una am să-’ţi spun, că Făptuitorul a fost supus numai decât după arestare unui interogator. El a spus, că se numeşte Gaetano Bressi, e de 31 de ani, de loc din Prato, lângă Florenţa. El a stat patru ani în America şi s’a întors acasă de două luni, car’ în Monza se afla de două zile, dintre obiectele cuprinse nu­’i iertat să înstrăinezi nici una, sau să vinzi, până nu ţi­ se va sfîrşi pîra, —pen­tru de­oare­ce aceasta chiar aşa de aspru pedepseşte legea, ca­ şi­ cum le-ai şi furat!« Advocatul a fost de cuvânt. A do­vedit înaintea judecătoriei, că obiectele sechestrate la casa lui Câmpean Samson nu sânt ale lui şi aşa le-au eliberat de sub secvestru. Când a auzit Dochiţa, că Jidanul a rămas cu buzele drâmboiate, şi că nu este datoare a plăti putoarea beată de bărbatul seu cu averea sa, s’a aruncat în­ genunchi,­­şi-a ridicat mânile şi ochii spre cer, şi din adâncul inimii a dat mulţumită lui Dumnezeu — rugându-’l să o ierte, că a cutezat a se îndoi în bunătatea şi îndurarea Lui. După aceea s’a sculat şi a adunat vre-o 24 ouă şi a pus lângă ele un bulz de unt proaspăt, care numai cu o zi mai nainte­­l-a strîns, a pornit cu această cinste spre oraş, să-’i mulţumească advocatului pentru oste­neală, cu care a vrut să-­i şi răsplătească cheltuelile procesului. Cineva bate la uşa advocatului, care din launtru strigă: întră! Dochiţa îl în­ Regele Italiei omorît. Luni săptămâna această lumea a fost surprinsă cu o grozavă veste, îm­prăştiată în toate părţile pe telegraf. Se vestia adecă, că regele Italiei, Umberto, a fost omorît la Monza, Duminecă seara, fiind împuşcat de un anarchist, cu nu­mele Gaetano Bressi. Regele a murit la orele 11 şi 30 minute, fiindcă un glonţ­­l-a nimerit drept în inimă. Frumoasa Italie e adân­cită în jale, căci a perdut pe iubitul ei domnitor. Făptuitorul Bressi zice, că ceea­ ce­­l-a îndemnat la acest fapt este împrejurarea, că el e anarchist, (răs­­vrătitor împotriva societăţii omeneşti). Urmaşul regelui Umberto e fiiul seu, Victor Emanuel, care era dus în călătorie şi acum grăbeşte acasă. Iată cum s’a petrecut omorul şi cum stau lucrurile: Omorul

Next