Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)

1900-07-22 / nr. 28

Nr. 28 FOAIA POPORULUI Pag. 327 Cu drag am ascultat aceste sfaturi, căci din ele am văzut cum iubiţii noştri conducători ne poartă grija şi se in­­suesc să mergem pe calea înaintării. Din raportul comitetului cetit de dl C. Herţia din Sălişte, am văzut că co­mitetul ţine prelegeri folositoare, înte­meiază şi ajută biblioteci pentru noi, pentru popor, face agenturi şi între­buinţează banii incurşi în modul cel mai vrednic de laudă. Ca să ne dedem la cultivarea legu­melor, comitetul a împărţit mai multe premii pentru cele mai bine cultivate grădini. Ni­ s’a umplut inima de bucu­rie când am văzut, că şi doamne alese ca doamna Drágots, soţia vrednicului protopretor din Sălişte, doamna Decei, soţia iubitului nostru preot — se pun alăturea cu noi şi cu femeile noastre şi ca să ne dee pildă de cultivarea legu­melor au invitat pe trimişii comitetului să se privească grădinile. Deşi comitetul a voit să le răsplătească vrednicia cu premiile prime — stimatele doamne au abzis de premii in favorul ţărancelor harnice. Tot aşa nu a luat premii nici şcoala din Sălişte, care asemenea a avut o frumoasă grădină de legumi. Astfel apoi s’a dat premiul prim d-nei Ana Giurgiu, soţia înv.-dir. I. Giurgiu cu 16 cor. Au mai fost premiate: Ana Zidu (Orlat) cu 12 cor. Elizaveta Const. Borcea (Să­lişte) cu 6 coroane şi Eva Stoia cu 4 coroane. Minunate sfaturi am auzit apoi dela dl Ioachim Muntean, preot în Gura rîului şi dl Dumitru Mosora, învă­ţător în Sălişte. Cel dintâiu ne-a vorbit despre tovărăşii, îndemnându-ne să ne alcătuim tot felul de însoţiri şi cu deo­sebire însoţiri pentru despăgubire în cas de perderea vitelor, reuniuni de în­mormântare şi altele. Dl Mosora ne-a spus unele din păcatele ce le avem şi apoi ca un părinte bun ne-a sfătuit să ne lăsăm de hoţii, să îmbrăţişem negoţul şi meseriile şi întotdauna să fim cu frica lui Dumnezeu. După­ ce dl preot Manta a raportat că s’au înscris mulţi membri noi care au plătit în total 340 coroane — presi­dent, dl Dr. Calefariu prin o frumoasă vorbire a închis adunarea. După adunare s’a ţinut banchetul, la care au luat parte peste 60 persoane, domni şi fruntaşi ţărani. în vremea banchetului corul no­stru de plugari sub conducerea dlui înv. dir. Ioan Giurgiu a cântat mai multe frumoase cântări­ întregei socie­tăţi şi mai ales oaspeţilor care nu cu­noşteau corul le-a plăcut nespus de mult cântecele harnicilor noştri plugari. S’a văzut asta şi de-acolo că dl preot Muntean a ţinut o frumoasă vorbire şi a închinat în sănătatea coriştilor. D’aici mult putem noi să învăţăm şi se ne convingem, că conducătorii noştri tot­deauna se bucură şi ne sprijinesc — de câte­ ori facem lucruri bune. După banchet comitetul şi repre­­sentanţii ziarelor au făcut vizite pe la fruntaşii satului. Seara a fost un prea frumos con­cert dat de mai mulţi pedagogi din Si­­biiu şi sprijiniţi cu declamaţii minunate de d-nii noştri învăţători I. Giurgiu, Maior şi Stoia. După concert a fost joc până in zorile zilei. Ne creştea inima de bucurie când vedeam pe iubiţii noştri domni cum alăturea cu noi joacă cu atâta drag frumoasele noastre jocuri ţără­neşti. D zeu să ţină pe iubiţii noştri frun­taşi să-­i mai putem primi în comuna noastră, căci noi făgăduim sărbătore­şte că întotdeauna vom asculta şi vom urma prea înţeleptele lor sfaturi. D-zeiu să ţină pe preotul şi învăţătorii noştrii, care ne-au condus şi ne-au învăţat să ne cinstim pe oamenii vrednici ce-’i avem. Vnailie al lui­­funder. Din Sudriaş—Jupani. — 10 Iulie n. c. Comunele Sudriaş—Jupani (proto­­presbiteratul Făgetului) dela începutul lor sunt constituite într’o singură co­mună bisericească, fiind despărţite una de alta numai prin o vale neînsemnată. Aici a fost cu câteva zeci de ani mai nainte scaunul protopresbiteral. Dăruin­­du-le De zeuitot cu preoţi harnici, conştii de chemarea lor, au ajuns la bunăstare în toate privinţele. Numele vrednice de numit ale preoţilor sunt: Nicolau Popovici, paroch şi asesor consistorial, Dimitrie Tătar, preot, având ambii 8 clase şi maturitatea. Prin blândeţe şi învăţături bune cătră popor,­­şi-au atras iubirea şi venerarea acestuia. Multe fapte vrednice de laudă aş avă de spus de­spre aceşti d-ni preoţi, mă opresc de la acestea însă, voind a face cunoscut fap­tele unui învăţător nu prea de laudă — cu locuinţa în această frumoasă comună bisericească, care acum nu vrea să mai ştie nici de cea, nici de hăis, ci ţine una pe muchea drumurilor rătăcite. Numitul învăţător sfirşind cursul preparandial a ajuns a fi conducătorul şcoalei din Luncani, pentru salarul anual de 80 fl. După 8 ani de zile s’a căsătorit cu o văduvă preoteasă locuitoare în Sudriaş. A mai servit ca învăţător în comunele: Jureşti, Susani, până­ ce în cele din urmă­­ a ajuns în comuna soţiei sale, Sudriaş ş­i Jupani. Tot pâne românească a mâncat acest­­ om timp de 24 ani, când apoi în anul­­ 1894 — după-ce în zădar a cercat să-’și­­ capete un suplent, fie că e mai tare jj decât un tinăr de 20 ani — s'a pensionat, — cum spun unii, de groaza esamenelor,­­ de oare-ce acelea erau poate-că pe ca- jj pul lui. Dar să te miri când prinde mămă-­­ liga coajă. Omul nostru de când merge­­ la »stajer« după »m­ucdii« trage la *jo­ij nu potc-uri şi »hová-még«-uri de pîrăe, —­­ căci s’a schimbat boierul, nu e cum îl­­ ştii. Fie că nu ştie ceti ungureşte. Inmulţindu-se copiii în comunele­­ Sudriaş—Jupani, Ven. consistor a dispus­­ clădirea a 2 şcoale şi una e deja clădită. Omului nostru însă nu­­i-a venit la so-­­ coteală în felul acesta, ci luând cu sine­­ mai vre-o doi pe sprânceana sa, în iarna­­ trecută au năpădit cu rugările pe dl in-­­­spector reg., ca să binevoiască a mijloci facerea școalelor de cătră stat, și lua-­­ rea lor.­­ După­ ce cu aceasta n’a isbutit, s’a întors cătră Austritatea Sa Domnul Epi­scop, ca să se lase zidirea şcoalei în Su­driaş pe alt loc, care e peste un chilo­­metru departe de biserică, la loc mlă­ştinos şi nu pe locul ei, unde e acum cea veche, în vecinătate cu biserica. Făcend două călătorii pe la Caran­sebeş, fără a isbuti, pentru ultima­ oară s’a socotit a fi mai potrivit ridicarea şcoalei pe islazul comunal, făgăduind oamenilor, că peste câţiva ani va trebui să se spargă biserica zidită la 1883 pen­tru ambele comune, având astăzi funda­­ţiuni frumoase şi peste 10.000 coroane capital, — pe aceasta va sparge-o şi îm­părţind capitalul cu comuna Jupani, îşi va face deasemenea pe islazul comunal o biserică mai mică, separându-se cu totul, căci aşa în unire nu merge treaba bine. Bravo! Ioane Iovanescu. Când ai venit în Sudriaş—Jupani te-ai sfiit şi de um­­bră-’ţi, căci nu ştiai nici ce ţi chiar bine, şi acum faci şcoli de stat şi desparţi bi­serici. Dacă crezi că aşa e bine, d-ta unul poţi merge pe drumul ce-ai apucat, poporului însă să-’i dăruiască Dumnezeu şi pe viitor credinţă în unitate, căci: Unde-’s doi puterea creşte! Binevoitorul. Esamene. în Checia-rom­ână. In 1/14 iunie s’a ţinut esamenul la şcoala gr.-or. din Checia-romănă. Dedaţi cu esamenele din anii tre­cuţi am alergat la şcoală, se auzim blândele răspunsuri ale mititeilor, să ne salte inima de bucurie, când colo ce să vezi, lucrul stă întors, în loc de a ne sălta inima de bucurie, am rămas răniţi în inimă, văzând pe bieţii mititei că sunt aşa de nededaţi în ale şcoalei : nu ştiau calcularea, nu aveau cunoştinţe din cetit, din socoală, nu aveau din istorie, şi nici din catechism. Se vede că învăţătorul şi învăţă­­toreasa noastră nu­­şi-au făcut datorinţa. Un econom, în Bozovici. Joi, la 1/14 iunie a. c. s’au ţinut examenele la şcoala comunală din Bo­­zovici, la care au luat parte: locţiitorul de protopop din Mehadia dl Dr. Dure venit în­adins pentru acest scop, în­soţit de preoţii locali d-nii I. Brânzei şi N. Bihor, de primarul dl P. Enea, de învăţătorul şcoalei de stat dl Traian Tzunea, de membrii scaunului şcolar şi mai mulţi fruntaşi. Ambele şcoale, atât de fete cât şi de băieţi aflate în aceeaşi clădire, erau fru­mos împodobite cu cununi de flori alese, care în şcoala de fete aranjată cu mult gust şi pricepere, erau espuse vederii: cămăşi, prosoape, şervete, dantele, ba­tiste şi diferite broderii lucrate de fetiţe. Primirea în ambele şcoale s’a făcut cu câte o cântare de rugăciune şi cu câte un cântec poporal. S’au recitat apoi mai multe poesii alese şi de bun gust. (Declamaţiuni) în ambele şcoale, atât elevii cât şi elevele au răspuns uimitor de bine la toate întrebările puse: din religie, ce­tire, geografie, gramatică, calcul din memorie şi în scris etc.; oar’ când li­ se cerea copiilor esplicaţiuni asupra celor­ ce spun, se vedea bine, că-­şi dau seama

Next