Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)

1900-07-22 / nr. 28

Nr. 28 FOAIA POPORULUI Pag. 329 * La apelul, ce am făcut în nr. 26 al­­Foii Poporului♦ cătră meseriaşii şi co­mercianţii noştri pentru a se vesti ei pe ei în coloanele foii, ca se fie cunoscuţi la toată obştea românească, ne-au sosit mai multe înştiinţări. Ele deoparte ne înveselesc, căci vedem, că meseriaşii şi­­ neguţătorii noştri ne pricep şi pricep totodată şi glasul vremurilor, care zice, că meseriaşul şi neguţătorul numai aşa poate da înainte, dacă pe lângă marfa şi munca sa cinstită va fi cunoscut în cercuri cât se poate de largi ! De altă parte însă unele din înştiin­ţări ne-au umplut sufletul de durere, căci în ele ni­ se spune, că mulţi din oamenii noştri, chiar preoţi, lucră la meşteri străini şi cumpără din bolţi străine, mai bucuros, ca de la ai noştri. Iată rana, care ni­ se desvăleşte şi pe care vom cerca a o vindeca, cu toate mijloa­cele, ce ne stau la îndemână. Despre aceste scriem la alt loc care acum dăm înştiinţările sosite. Meseriaşii noştri,­­ în Sibiiu. Sunt meseriaş de meserie măsar. Locuinţa îmi este în Sibiiu, drumul Tur­­nişorului nr. 4. (Nemţeşte: Neppendörfer- Strasse Nr. 4). Ioan Korxan, măsar, în Ulfalău. Eu Michail Radu, ferar în Ujfalău (Szász-Újfalu) sunt iscusit pentru mai multe sistemuri (feluri) de pluguri, după cam­ am căpătat şi diplome de la esposi­­ţie din Pesta, din Sibiiu şi din Aiud. Am inventat (aflat) un sistem de plug foarte bun, aşa că plugul merge foarte uşor şi acest sistem nu este cunoscut nici la o fabrică şi nici la ferari. Plu­guri de aceste le fac cu garanţie (răs­pundere) în cercul nostru dela neamul românesc foarte puţin om de lucru, ci mai mult dela naţie străină. Ungurii dimprejur şi din Aiud vin să le fac eu pluguri, car’ Românii îşi cumpără de la străini şi după aceea le aduc la mine să le regulez, căci nu se pot folosi cu ele, dar’ le cumpără că sunt mai ieftine ca la mine cu 2—3 fl. Mie nu-­mi dă mâna să le fac mai ieftine, pentru­ că eu garantez mai mulţi ani, precum şi pentru ori­ce lucru de fel şi de trăsuri. Vă fac cunoscut, că tocmai domnii preoţi şi domnii învăţători şi fruntaşii cumpără de la străini. Adresa mea este în Ujfalău (un­gureşte Szász-Újfalu) posta şi gara Aiud (Nagy-Enyed). Michail Radu, ierar. * în Chişfalău. Subcrişul sânt măiestru faur (ferar) în Chişfalău. Primesc spre executare tot felul de lucruri aparţinătoare făuriei, precum tră­suri, căruţe, cară şi tot felul de unelte agricole, apoi pluguri, sistem universal, patentate, cu cap de oţel covăcit (borse) la care e eschisă ori­ce ruptură; plugu­rile aceste sunt foarte uşoare şi se lu­cră tare bine pământul cu ele. Mai de­parte fac tot felul de reparaţii chiar şi la ori­ce fel de maşini agricole (afară de cele cu abur), apoi primesc şi eşecul tot felul de potcovitură la cai şi vite cor­nute,­­ toate pe lângă preţuri moderate şi pentru lucru bun garantez. Locuinţa îmi este în Chişfaleu (ung. Kisfalud) posta şi gara Alba-Iulia. Nicolae Anca, măiestru faur d in Saschim, în Saschiz (ung. Szász-Kézd, posta ultimă Héjasfalva (comit. Târnavei-mari) sunt următorii meseriaşi de-ai noştri: Niculae Ileşer, templar (măsar), care scrie următoarele despre meseria sa: »Lucrez tâmplăria fină, mai cu seamă lucrări bisericeşti, fruntare de altare sculptate, pictate, iconostase, sfeşnice ş. a. Măiestria am învăţat-o începând cu anul 1871, în vestitul atelier de tâmplărie al dlui B. L. Popoviciu din Braşov. Sânt măiestru în comuna mea natală, Saschiz, din anul 1883*. Ilie Marcu şi loan Mailat, măiestri bărdaşi (rotari). Pavel Fulica, loan Călugăr, Nicu­lae Haler şi Ilie Costea sunt măiestri pantofari (susteri). loan Filip, măiestru croitor — toţi din Saschiz. Aceştia asemenea se plâng, că sunt puţin sprijiniţi din partea Românilor. Neguţătorii noştri, în Viştea-inf. în Viştea-de jos (comit. Făgăraşu­lui) se află bolta dlui M. Popa-Radu, firmă împrotocolată, esistă de 20 ani. In aceasta se poate cumpăra coloniale, ma­nufacturi, tot felul de ferărie, bumbacuri de ţăsut, arniciuri colorate şi necolorate şi bercă colorată.* în Alba-Iulia. Din Alba-Iulia (Bălgrad) ni­ se scriu următoarele : Am cantină în căsarma pionerilor Franz Josef. Vend tot felul de articli de consum şi tot felul de articli de ga­lanterie pentru soldaţi. în cetate e şi un boltaş jidov foarte avut. în căsarma cea mare de infanterie se află Nic. Fur­­dui, un binemeritat Român, cu stare foarte bună, având cantină ca şi a mea. Xguat. Borza. « ml) Rugăm de nou pe meseriaşii şi neguţă­torii noştri a se vesti ei pe ei în »Foaia Popo­rului*, pentru care scop mai dăm odată apelul din nnul 26 făcând luători aminte pe iubiţii noştri cetitori la cele cuprinse în el: Români, fiţi luători aminte! „Foaia Poporului­ a luptat şi luptă pentru binele, înaintarea şi de­şteptarea ţăranului român, talpa ţării. Aceasta îi este chemarea şi acestei chemări va rămâne credincioasă întot­deauna. Dar­ pe lângă această chemare, ,,Foaia Poporului“ s’a interesat mult şi de clasa de mijloc a romă­­nimii, de meseriaşii şi comercianţii români. In coloanele ei s'a îndemnat po­porul nostru a îmbrăţişa meseriile şi negoţul, a sprijnnt pe mese­riaşii şi neguţătorii români şi a petrecut cu vie luare aminte toate afa­cerile acestor clase, dând sfaturi şi po­veţe şi încurajând pe aceia, cari au păşit pe calea meseriilor şi a negoţului. Aceste ostenele, mulţumită lui Dum­nezeu, au avut roade bune şi aceasta este mângâierea şi bucuria noastră cea mai mare! Voim acum să mergem cu un pas mai departe. Voim să dăm ajutor aievea meseriaşilor şi neguţito­­rilor noştri. Voim să le facem un serviciu bun, rugăndu-­i pe toţi, pe meseriaşi, pe neguţători şi pe plu­gari a da ascultare vorbelor noastre. Iată despre ce e vorba: Noi cu toţii, domni şi ţărani, băr­baţi şi femei, tineri şi bătrâni avem sfânta datorinţă a sprijini pe mese­riaşii şi negustorii noştri, pentru­ că ai noştri sunt şi un popor numai până atunci e vrednic a fi luat în seamă, până­ cănd îşi preţueşte, cinsteşte şi spri­­jineşte ce e al seul Pe meseriaşii şi neguţătorii noştri îi putem şi trebue să-­i preţuim şi spri­­jinim aşa, că lucrăm numai la ei şi cumperăm cele trebuincioase numai dela ei. Aceasta este datorinţa noastră cea mai sfântă, datorinţă naţională. Trebue ca aievea să urmăm zicerii minunate: Nici un tic dela străini! Ca însă să o putem îndeplini cum se cade aceasta, trebue să cunoaştem bine pe meseriaşii şi neguţătorii noştri, să-­i ştim unde-­i avem, să-­i ştim, la care cu ce ne putem îndrepta. Ştim noi, că meseriaşii şi neguţă­torii noştri sunt cunoscuţi în cercul lor, în care trăesc, în satul sau oraşul lor. Acest cerc de cunoştinţă însă e prea mic, prea îngust, şi noi voim să-’l mărim, să-’l lărgim. Voim anume, ca pe meseriaşul şi negustorul din un sat să-­l facem cu­noscut în 10—15 sate dimprejur şi tot aşa pe cei dela oraşe CM meseriaşii In Comloşul-mare. Din Comloş ni­ se scriu următoarele : Sünt neguţător în Comloşul-mare, Torontal, staţia căii ferate Chichinda­­mare. Eu am în bolta mea de vândut tot felul de specem­e, manufacturi, iar­­buri, pentru transport, peatră vânătă, faguri de ceară şi ceară etc. în Comloş suntem 2 neguţători români şi două ne­­guţătorese şi 1 faur ca neguţători ro­mâni , care străini se afla 18 neguţători, măiestri sânt la o sută aproape toţi Nemţi. Români sünt numai fauri, băr­bieri şi un opincar. în comuna noastră sünt locuitori */. Români şi */. Germani. Sudoarea poporului nostru mai mult merge în mâni străine. Romas Cîrozescu, neguțător. * In Sanete, în Saschiz se află un neguţător român, cu numele Dumitru Ciuleiu. Bolţi săseşti sunt trei. (Va urma).

Next