Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)
1900-10-14 / nr. 40
Anul VIII Sibiu, Duminecă, 1/14 Octomvrie 1900. Nr. 40 Prețul abonamentului: Pe an an . . ..................................4 coroane. Pe o jumătate de an ....... 2 coroane. Pentru România 10 Iei anual. Abonamentele se fac la,,Tipografia“, soc. pe acțiuni, Sibiiu. Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc in biroul administraţiunei (strad Poplăcii nr. 15). Cu şir garmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani, a treia iară 10 bani. Un congres agrar. Agricultura sau lucrarea pământului, împreună cu creşterea vitelor şi alţi rarai ai ei, este de foarte mare însemnătate în vieaţa popoarelor. Vedem, că acele popoare sunt mai bogate şi mai puternice, cari pe lângă negoţul meserii, au agricultură desvoltată, înaintată, cari adecă ştiu să scoată din pământ cea mai multă roadă, ce se poate, dar totodată au şi pieţe, unde să-şi poată vinde productele. Astfel, chiar la noi în ţeară vedem că Saşii stau mai bine în privinţa economică, ca noi şi ca Ungurii. Ungurilor le este mai uşor ca nouă, deoarece ei au sprijin la stăpânire. Noi sântem fără sprijin, dar’ aceasta tocmai să ne oţăleasca, ca să lucrăm cu puteri îndoite pentru înaintarea pe teren economic. Ca însă să o putem face aceasta, trebue pe lângă hărnicie şi silinţă, să fim cu luare aminte şi la cele ce fac compatrioţii noştri, Maghiarii, Saşii şi alte popoare, ca ce bun fac ele, să facem şi noi, car’ dacă voesc a îndrepta vreun atac contra noastră, să ne ştim apăra. Săptămâna aceasta, Luni, s’a ţinut un congres (adunare) al agrarilor (gazdelor, cum am zice) maghiari la Caşovia, în care s’a vorbit şi despre noi şi băncile noastre. Iată ce s’a vorbit în acest congres : Pentru prima oară, în timpul din urmă, agrarii maghiari au fost acum mai puţin răsboinici faţă de »mercantilism“, faţă de industrie şi comerciu. Ştiut este, că agrarii în frunte cu independiştii poartă de ani de zile luptă crâncenă contra negoţului »care suge şi escrochează venitul agricultorului« şi contra industriei care estealimentată şi importată de străini«. în faţa pericolului economic, semnalat de înşişi congresiştii, tonul şi disposiţia discuţiilor a fost mai pacînică, denun-ţ ând aproape toţi oratorii lipsa absoută, ca agrarii în viitor se meargă mână în mână cu industriaşii şi neguţătorii — cinstiţi. După rapoartele ziarelor ungureşti — dăm în cele următoare o mică schiţă a momentelor mai marcante din desbaterile congresului. Contele Majláth József vorbind despre clasa de mijloc şi poporul spune, că toate ramurile de producţiune în Ungaria se luptă azi cu crisa. Prima causă la aceste stări este, că în Ungaria s’a prăpădit cu totul clasa productivă. Pretutindenea numai ambiţii şi escrocherii sânt. Ca ajutor recomandă: regularea creditului, schimbarea legii de moştenire şi mai ales alcătuirea însoţirilor de credit, consum şi valorizare. Dr. Horváth János zice, că legea industrială trebue reformată, căci actualele ei disposiţii sunt păgubitoare desvoltării meseriilor. Bujanovits S. vorbind despre creşterea clasei de mijloc desaproabă energic şi pe dreptul instiinţa părinţilor de a-şi pregăti copiii numai pentru cariera agricolă şi mai ales pentru cea de funcţionari, îndeamnă la îmbrăţişarea carierelor productive, cum sunt: de negustori, industriaşi, technici, oficiali privaţi, etc. Balogh El. mai adaugă ca completare, că tinerilor aplicaţi pe cariere productive să li se dee cultura necesară enciclopedică economică şi socială. Contele Károlyi Sándor reclamă rolul principal pentru clasa de mijloc. Pentru asigurarea acestui rol îndeamnă la întovărăşire. Sfătueşte ca cea de mijloc clasă se se organiseze în societăţi la sate, oraşe şi în comitate şi în urmă în parlament — prin alegerea deputaţilor aderenţi agrarismului. Păris Frigyes recomandă să se scrie pentru popor cărţi la înţeles, prin cari să i se tâlcuiască tot mai mult importanţa tovărăşiilor. György Endre vorbind despre creditul ţăranului, nu se sfieşte să acuse băncile româneşti, (calul vechiu de bătaie al lui György) cu prigonirea Maghiarilor şi cu acapararea moşiilor pe seama Românilor. Spunând apoi că din valoarea de circulaţie de 10 miliarde cora pământului Ungariei peste 60° o e hipotecată — recomandă sistemul belgian pentru însoţiri de credit pe sate în legătură cu însoţiri pentru magazine de bucate. Mai recomandă şi înfiinţarea unei mari bănci regnicolare pentru creditul agrar şi de magazine. Torna Miklós (vicecomite) cere ca statul să plătească datoriile Ungurilor din Ardeal, căci altfel îi înghit străinii (adecă Românii!) S’a mai vorbit încă despre minimul moştenirii de moşii şi despre vămi şi afaceri de bucate cu termin, lucruri asupra cărora vom mai scrie. Din Bucovina „Deşteptarea“ scrie, că Luni la orele cinei s'au întrunit la Cernăuţi la o consfătuire politică aderenţii partidului poporal naţional român, veniţi din diferite părţi ale ţării. Adunarea a fost presidiată de dl Dr. Iancu cav. de Flondor, fiind de ţaţă şi deputatul dl Dr. George Popovici. Conferenţa a durat până târziu noaptea. Peste curând se vor întruni conferenţe plenare ale partidului poporal. Conferenţa a con- FOITA. 9 Poesii poporale. Din Chişlaca (Bihor). Culese de Florian Căpitan, june econom. Frunză verde iarbă neagră Am avut o mândră dragă, N’a fost frumoasă de fost Dar’ ’mi-a fost dragă de tot, N’a fost albă-a fost bărnace Pentru-acea şi-acuma-’mi place, Şi ’mi-ar fi plăcut mai mult Dacă nu m’ar fi urît. Frunză verde din grădină Plânge mândră şi suspină Că numai tu eşti de vină, Plânge mândră şi te vaită Numai tu eşti vinovată. Ai plâns şi te-ai năcăjit Pentru că ne-am despărţit, Poţi plânge şi suspina Că noi mâna n'om mai da, Poţi plânge până-’i pământ Că nu ne-om iubi mai mult Trage mândră la năcaz, Că şi eu destul am tras Până inima ’mi-a ars, Las’ şi tu să năcăjeşti Nu tot bine să trăeşti, C’ai trăit destul şi bine Până mă iubişi pe mine, Dar’ acuma m’ai lăsat Şi tare rău m’ai săcat. Când vei eşi mândră-’n drum Să te văd pe loc arzând, Şi alt păcat nu-’ţi pot da Ci mai rău te-aş blăstăma, Două stoguri lungi de paie Toate să le faci gunoaie, Şi să zaci un an pe pat Să ştii tu că m'ai lăsat Şi o întreagă potică De leacuri să nu-’ţi ajungă, Şi să-’ţi dee Dumnezeu După cum îţi gândesc eu: Când vei eşi mândră afară Să te văd arzând cu pară. Mândruţă când te-aş vedea Arzând ca şi lumina în loc să merg să te stâng M’aş duce ca să te-aprind, în loc să te scot din foc Te-aş băga să arzi de loc, Ca să ştii tu mândră bine C’ai săcat inima n mine Când am dat mâna cu tine, ’Mi-ai mâncat sufletul meu Năcăjite-ar Dumnezeu, Să te văd eşind în cale Şi să plângi cu jale mare, Şi să eşi în drum să plângi Şi inima să ’ţi-o frângi, Să trăeşti tot amărîtă Ca frunza cea veştejită, Să trăeşti tot în năcaz Şi în foc până ’n grumaz!