Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)

1900-10-14 / nr. 40

Anul VIII Si­bi­­u, Duminecă, 1/14 Octomvrie 1900. Nr. 40 Prețul abonamentului: Pe an an . . ..................................4 coroane. Pe o jumătate de an ....... 2 coroane. Pentru România 10 Iei anual. Abonamentele se fac la,,Tipografia“, soc. pe acțiuni, Sibiiu. Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc in biroul administraţiunei (strad Poplăcii nr. 15). Cu şir garmond prima dată 14 bani, a doua­ oară 12 bani, a treia­ iară 10 bani. Un congres agrar. Agricultura sau lucrarea pămân­tului, împreună cu creşterea vitelor şi alţi rarai ai ei, este de foarte mare în­semnătate în vieaţa popoarelor. Vedem, că acele popoare sunt mai bogate şi mai puternice, cari pe lângă negoţ­ul meserii, au agricultură desvoltată, înain­tată, cari adecă ştiu să scoată din pă­mânt cea mai multă roadă, ce se poate, dar­ totodată au şi pieţe, unde să-­şi poată vinde productele. Astfel, chiar la noi în ţeară vedem că Saşii stau mai bine în privinţa eco­nomică, ca noi şi ca Ungurii. Unguri­lor le este mai uşor ca nouă, de­oare­ce ei au sprijin la stăpânire. Noi sântem fără sprijin, dar’ aceasta tocmai să ne oţăleasca, ca să lucrăm cu puteri îndoite pentru înaintarea pe teren economic. Ca însă să o putem face aceasta, trebue pe lângă hărnicie şi silinţă, să fim cu luare aminte şi la cele­ ce fac compatrioţii noştri, Maghiarii, Saşii şi alte popoare, ca ce bun fac ele, să fa­cem şi noi, car’ dacă voesc a îndrepta vre­un atac contra noastră, să ne ştim apăra. Săptămâna aceasta, Luni, s’a ţinut un congres (adunare) al agrarilor (gaz­delor, cum am zice) maghiari la Caşo­­via, în care s’a vorbit şi despre noi şi băncile noastre. Iată ce s’a vorbit în acest con­gres : Pentru prima­ oară, în timpul din urmă, agrarii maghiari au fost acum mai puţin răsboinici faţă de »mercan­tilism“, faţă de industrie şi comerciu. Ştiut este, că agrarii în frunte cu inde­­pendiştii poartă de ani de zile luptă crâncenă contra negoţului »care suge şi escrochează venitul agricultorului« şi contra industriei care este­­alimen­­tată şi importată de străini«. în faţa pericolului economic, semnalat de înşişi congresiştii, tonul şi disposiţia discu­ţiilor a fost mai pacînică, d­enun-ţ ând aproape toţi oratorii lipsa abso­­ută, ca agrarii în viitor se meargă mână în mână cu industriaşii şi ne­guţătorii — cinstiţi. După rapoartele ziarelor ungureşti — dăm în cele următoare o mică schiţă a momentelor mai marcante din desba­­terile congresului. Contele Majláth József vorbind despre clasa de mijloc şi poporul spune, că toate ramurile de producţiune în Un­garia se luptă azi cu crisa. Prima causă la aceste stări­ este, că în Ungaria s’a prăpădit cu totul clasa productivă. Pre­­tutindenea numai ambiţii şi escrocherii sânt. Ca ajutor recomandă: regularea creditului, schimbarea legii de moşte­nire şi mai ales alcătuirea însoţirilor de credit, consum şi valorizare. Dr. Horváth János zice, că legea industrială trebue reformată, căci ac­tualele ei disposiţii sunt păgubitoare desvoltării meseriilor. Bujanovits S. vorbind despre cre­şterea clasei de mijloc desaproabă ener­gic şi pe dreptul instiinţa părinţilor de a-­şi pregăti copiii numai pentru cariera agricolă şi mai ales pentru cea de func­ţionari, îndeamnă la îmbrăţişarea ca­rierelor productive, cum sunt: de ne­gustori, industriaşi, technici, oficiali pri­vaţi, etc. Balogh El. mai adaugă ca comple­tare, că tinerilor aplicaţi pe cariere pro­ductive să li se dee cultura necesară en­ciclopedică economică şi socială. Contele Károlyi Sándor reclamă rolul principal pentru clasa de mijloc. Pentru asigurarea acestui rol îndeamnă la întovărăşire. Sfătueşte ca cea de mij­loc clasă se se organiseze în societăţi la sate, oraşe şi în comitate şi în urmă în parlament — prin alegerea deputaţilor aderenţi agrarismului. Păris Frigyes recomandă să se scrie pentru popor cărţi la înţeles, prin cari să i­ se tâlcuiască tot mai mult im­portanţa tovărăşiilor. György Endre vorbind despre cre­ditul ţăranului, nu se sfieşte să acuse băncile româneşti, (calul vechiu de bă­taie al lui György) cu prigonirea Maghia­rilor şi cu acapararea moşiilor pe seama Românilor. Spunând apoi că din va­loarea de circulaţie de 10 miliarde cor­­a pământului Ungariei peste 60°­ o e hi­­potecată — recomandă sistemul belgian pentru însoţiri de credit pe sate în le­gătură cu însoţiri pentru magazine de bucate. Mai recomandă şi înfiinţarea unei mari bănci regnicolare pentru cre­ditul agrar şi de magazine. Torna Miklós (vicecomite) cere ca statul să plătească datoriile Ungurilor din Ardeal, căci altfel îi înghit străinii (adecă Românii!) S’a mai vorbit încă despre mini­mul moştenirii de moşii şi despre vămi şi afaceri de bucate cu termin,­­ lu­cruri asupra cărora vom mai scrie. Din Bucovina „Deşteptarea“ scrie, că Luni la orele cinei s'au întru­nit la Cernăuţi la o consfătuire poli­tică aderenţii partidului poporal na­ţional român, veniţi din diferite părţi ale ţării. Adunarea a fost presidiată de dl Dr. Iancu cav. de Flondor, fiind de ţaţă şi deputatul dl Dr. George Popovici. Conferenţa a du­rat până târziu noaptea. Peste curând se vor întruni conferenţe plenare ale partidului poporal. Conferenţa a con- FOITA. 9 Poesii poporale. Din Chişlaca (Bihor). Culese de Florian Căpitan, june econom. Frunză verde iarbă neagră Am avut o mândră dragă, N’a fost frumoasă de fost Dar’ ’mi-a fost dragă de tot, N’a fost albă-a fost bărnace Pentru-acea şi-acuma-’mi place, Şi ’mi-ar fi plăcut mai mult Dacă nu m’ar fi urît. Frunză verde din grădină Plânge mândră şi suspină Că numai tu eşti de vină, Plânge mândră şi te vaită Numai tu eşti vinovată. Ai plâns şi te-ai năcăjit Pentru­ că ne-am despărţit, Poţi plânge şi suspina Că noi mâna n'om mai da, Poţi plânge până-’i pământ Că nu ne-om iubi mai mult Trage mândră la năcaz, Că şi eu destul am tras Până inima ’mi-a ars, Las’ şi tu să năcăjeşti Nu tot bine să trăeşti, C’ai trăit destul şi bine Până mă iubişi pe mine, Dar’ acuma m’ai lăsat Şi tare rău m’ai săcat. Când vei eşi mândră-’n drum Să te văd pe loc arzând, Şi alt păcat nu-’ţi pot da Ci mai rău te-aş blăstăma, Două stoguri lungi de paie Toate să le faci gunoaie, Şi să zaci un an pe pat Să ştii tu că m'ai lăsat Şi o întreagă potică De leacuri să nu-’ţi ajungă, Şi să-’ţi dee Dumnezeu După­ cum îţi gândesc eu: Când vei eşi mândră afară Să te văd arzând cu pară. Mândruţă când te-aş vedea Arzând ca şi lumina în loc să merg să te stâng M’aş duce ca să te-aprind, în loc să te scot din foc Te-aş băga să arzi de loc, Ca să ştii tu mândră bine C’ai săcat inima n mine Când am dat mâna cu tine, ’Mi-ai mâncat sufletul meu Năcăjite-ar Dumnezeu, Să te văd eşind în cale Şi să plângi cu jale mare, Şi să eşi în drum să plângi Şi inima să ’ţi-o frângi, Să trăeşti tot amărîtă Ca frunza cea veştejită, Să trăeşti tot în năcaz Şi în foc până ’n grumaz!

Next