Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)

1900-10-14 / nr. 40

Nr. 40 FOAIA POPORULUI Pag. 471 Din Lume. Din China. Pe când Burii din Africa-de-mea­­zăzi fac tot mai puţină împotrivire şi ţările lor vor fi supuse de tot de cătră Englezi, în China lucrurile se încurcă tot mai mult. Nu se ştie hotărît nici acum, că se va face pace ori va începe de nou răsboiu, de­oare­ce ştirile despre ţinuta Chinezilor sunt contrazicătoare. Unele vestesc, că curtea chineză, fugită din Peking, ar fi aplicată la pace, altele însă spun, că aceasta e numai pre­făcătorie, ca Chinezii să câştige timp, pentru a se înarma. Iată aceste ştiri sosite pe telegraf: Londra, 8 Octomvrie­­. Din Shanghai se depeşează, că împăratul Chinei nu voeşte a se întoarce la Peking. Prin aceasta a încetat ori­ce speranţă de a se începe tratativele de pace. De altă parte în decursul iernii curtea imperială, stabilită în Siangfu, este inaccesibilă. Se vorbeşte, că prinţii Tuan şi Candji au fost restituiţi în dem­nităţile lor. Paris, 8 Octomvrie n. Din Tien-Tin se anunţă, că Boxerii nu sunt nimiciţi. Ieri au atacat trupele aliate la Marcon. Ruşii au părăsit Pe­­king-ul şi sau retras la Tien-Tin. Tot asemenea fac şi Francezii. Berlin, 8 Octomvrie n.­­Lokalanzeiger d­e informat, că con­form unor ştiri sosite din Hankau, din toate părţile imperiului chinez se con­centrează 200 mii de soldaţi şi înain­tează spre Siangfu. Chinezii au încă vre­o 700 de tunuri şi foarte multă muniţie.­lendaristică se află zilele critice ale lui Falb, apoi la fiecare lună pre­vestirea vrem­ii, după călindarul de 100 ani şi termine şi sfaturi, prac­tice şi foarte folositoare pentru toţi. Se dă apoi un mic şematism despre bise­­ricele, şcoalele, însoţirile etc. ro­mâneşti, banii cei noi, poştă, tele­graf, timbre etc. Partea literară are un cuprins foarte variat, anume 24 de articoli şi articolaşi, bucăţi literare în presă,poesii, anecdote şi glume, despre meserii şi ne­goţ, poveţe economice, etc. şi mai pe sus de toate neîntrecutul Răvaş, de­spre întâmplările din anul trecut şi cel de faţă, apoi tîrgurile etc. Partea literară este împodobită cu frumoase ilustraţii, naţionale şi din lumea mare, 16 la număr. între ele amintim portretele lui Alexandri şi a archiereului Dr. Ilarion Puşcariu, 5 ilu­straţii din oraşele României, înmor­mântarea lui Iancu, câţiva domnitori etc. şi o glumă ilustrată, cu care se în­cheie partea literară, în nr. viitor vom da cuprinsul Că­­lindarului mai amănunţit. Azi mai amintim, că preţul Că­­lindarului este 40 bani (20 cr.) cel mai ieftin din toate Călindarele româ­neşti şi se poate cumpăra de la librăria noastră (»Tipografia«, Sibiiu, strada Poplăcii nr. 15), cum şi de la alte librării. „Călindarul Poporului“ este ca şi în trecut cel mai ieftin şi mai bun Călindar, făcut anume pentru trebuinţele poporului nostru. „Călindarul Poporului“. Plăcutul şi iubitul,, Călindarul Poporului** pe anul 1901 a eşit în tipar. Rugăm pe cetitorii „Foii Po­­porului și a da această veste mai departe. Noul Calindar este mai bogat în toate privinţele, ca cele de mai nainte, între alte lucruri noue, în partea ca­Pe o frunză de malin Că eu n'am vreme să vin, Pe frunză din viia noastră Ca să nu fii mânioasă Din lertof. Culese de A. Ţ’epenen. Toamnă blăstămată eşti Că fetele le peţeşti, Pasările astăzi mâne Le trimiţi în ţări străine, Codru-­l laşi fără frunziţe Feciori fără copiliţe. Căreşăl cu ape line Mult am stat eu lângă tine, Sări şi dimineţele Ocolind fâneţele, Acerând fetiţele Să le fur guriţele. Mândră când te-a i mărita Să-­mi trimiţi pe cineva Metropoli loan Meţianu — la Gurarîului. Dumineca trecută, în 7 Octomvrie înalt Prea Sfinţia Sa Metropolitul Me­­ţianu a fost la Gurarîului, unde a sfin­ţit noua şcoală, zidită de curând. Gurarîului este o fruntaşă comună din cercul Săliştei, cu locuitori Români, harnici şi sîrguincioşi, având în frunte vrednici conducători. Gurenii, veseli că rugarea lor, de a sfinţi noua şcoală I. P. S. Sa Metropolitul, a fost ascultată, şi-a făcut o primire foarte frumoasă. Pe trei fire de ajun Ca să viu să te cunun, Să-­mi fii mândră şi fiinţă Pe cât ’mi-ai fost şi drăguţă. Codrule codruţ rotund Unde-acum, să- m’ascund, Căci frunzuţa 'ţi-a picat Crengile­­ţi-s’or uscat, Cântăreţii ce-am iubit Au plecat la răsărit Lăsându-te pustiit Jelui-m’aş şi n’am cui, Jelui-m’aş codrului, Dar’ şi codrul e ’ntristat Că frunzuţa ’i-a picat. El e trist după frunzuţă, Eară eu după o mândruţă. I. P. S. Sa a plecat din Sibiiu cu trăsura cu 4 cai, însoţit de mai mulţi asesori consistoriali şi alţi inteligenţi, ear’ în Gura rîului era aşteptat de mai mulţi inteligenţi fruntaşi din Sălişte şi de preoţii şi învăţătorii din comunele învecinate. Banderiul. I. P. S. Sa a fost întimpinat la in­trarea în hotarul Gurarîului de un fru­mos banderiu, constătător din 60—80 că­lăreţi, sub conducerea învăţătorului Va­leria Arseniu. Acesta ţină o vorbire, prin care arată bucuria şi fericirea ce o simte tinerimea din comună putând fi împărtăşită de binecuvântarea archie­­rească, bineventează pe înaltul oaspe. După­ ce I. P. S. S. mulţumeşte ti­neretului pentru plăcuta întimpinare, împărtăşindu-­i archierească binecuvân­tare, banderiul încunjurând întreaga suită se pune în mişcare şi într’o ordine perfectă galopează spre comună. Primirea în Gura rîului. * I. Din revărsatul zorilor de dimineaţă, o mişcare vina se observa pe liniştitele strade ale comunei. întreaga comună îmbrăcase un aspect sărbătoresc, cum poate nici­odată n’a avut. Şiruri de brazi împodobiau strada pe amândouă laturile pe unde avea să treacă înaltul oaspe. Pe jos era presărată iarbă verde. In capătul comunei o mândră poartă triumfală este ridicată, cu inscripţia «Bine ai venit­« »întru mulţi ani stă­pâne­, deasupra căreia fâlfăiau micele dare drăguţele drapele roşii, galbine şi vinete. Necontenit sosesc trăsuri cari aduc număroşi oaspeţi din comunele ve­cine. La orele 7 a. m. soseşte la poarta triumfală în marş şi ţinută militărească şi în sunet de trimbiţe Reuniunea pom­pierilor, în frunte cu comandantul ei dl V. Decei, şi cu stindardul. Pentru sus­ţinerea ordinei formează spaţii, înaintea căruia se aşezară elevii şcoalei cu cei patru învăţători. Soseşte comitetul pa­rochial şi comunal, oaspeţii veniţi şi în­treaga comună cu mic cu mare, toţi în haine sărbătoreşti. Mulţimea aşteaptă impacientă. De pe feţele tuturor, în special de pe feţele ţăranilor bătrâni se putea ceti evlavia şi agitaţia de care erau cuprinşi. Era V* U 9 când se aude sunetul clopotelor, semn că oaspele cel mult dorit e deja în apropierea comunei. Ca la o comandă dată, toţi îşi descoper ca­petele şi o linişte profundă se face. Peste câteva minute conducătorul ban­­deriului se iveşte şi imediat după el şi trăsura trasă de patru cai în care era I. P. S. Sa. Cu puternice strigări de a trăească, este întimpinat. Corul com­pus din bărbaţi ţărani şi tinerimea şco­lară intonează cântarea archierească »Pe stăpânul...«, car’ parochul loan Manta înaintând spre I. P. S. Sa, care se pogorîse din trăsură, rosti cu glas puternic o vorbire frumoasă de bine­­ventare: Tot asemenea îl saluta noi, loan în numele comunei politice. I. P. S. S. Metropolitul adânc emo­ţionat de căldura primirii ce l i­ se face, răspunde că a venit cu drag în mijlo­cul fiilor sei sufleteşti din această co­mună, al căror bun renume a străbătut deja în mari depărtări. Mulţumeşte pen­tru dragostea şi alipirea ce în aşa grad mare ni­ se manifestează. Ca peste tot locul aşa şi aici cuvin­tele dulci şi părinteşti ale I. P. S. Sale au umplut cu lacrămi de bucurie şi fe­ricire ochii ţăranilor. Urcat în trăsură trece prin spata­­rul format de numărosul public, care îi face necontenite ovaţiuni, până­ ce a des­cins în casele parochului Ioan Manta.

Next