Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)
1900-10-14 / nr. 40
Nr. 40 FOAIA POPORULUI Pag. 47B eeariaşii d n® interenii noştri* Neguţători. Neguţători şi meseriaşi — în Coşteiu. Coşteiul, comună curat românească în cercul Verşeţului are 10 neguţători, dintre cari 9 sânt Români şi apoi o Nemţoaică. Iată cu numele aceşti neguţători: Nicolae Corcea, de origine Român din loc, neguţător de manufactură, galanterie, bumbacărie, băcănie şi diferite mărfuri din alte branşe de lipsă pentru săteni, are trafică de tutun şi măcelărie. Lazăr Petruţiu, Român din loc, neguţător de manufactură, galantarie, băcănie şi diferite mărfuri din diferite branşe şi trafică. » I Toma Meogan, Român din loc, neguţător de manufactură, galanterie bumbăcărie şi diferite articole pentru săteni, are trafică şi cârcimă. Simion Ureche, Român din loc, neguţător de manufactură galanterie, bumbăcărie, băcănie şi diferite specialităţi de mărfuri trebuincoase sătenilor, are şi trafică de tutun. Traian Georgescu, Român venit în comună, neguţător de manufactură, galanterie, băcănie şi tot felul de articole trebuincoase pentru săteni. George Popovici, Român din loc, neguţător de manufactură, galanterie, băcănie şi diferite articole din alte branşe, are trafică de tutun şi birt. Petru Meogan, român din loc, neguţător de băcănie şi diferite mărunţişuri, are trafică de tutun şi birt. Meila Miloia, Român din loc, neguţător de diferite specialităţi de mărfuri, cele mai necesare pentru săteni, are şi trafică de tutun. Maxim Dobroi, Român din loc, neguţător de diferite articole, ca manufactură, băcănie, tutun şi beuturi spirtoase. Comerciul, după cum se vede, în Coşteiu este mai tot în mâna Românilor, din 10 neguţători, singură o neguţătoare este de altă naţionalitate (germană). Mersul comerciului devine din zi în zi mai anevoios, din cauza concurenţei ce îl face Verşeţul, fiind aproape de comună (12—13 chilom.) Răul cel mai mare este invidia ce domneşte între neguţători şi în astfel de măsură, încât nu poate fi vorba de prietenie între doi neguţători, din care cauză nu se poate face nimic comun pentru a se îndrepta răul. Mărfurile se procură din Verşeţ, Timişoara, Oraviţa, Biserica albă şi din alte centre. Meseriaşii sunt în număr de 23 cu licenţă şi anume: 8 făuri, 8 rotari, 3 cojocari, 1 croitor, 1 măsar, 1 zidar şi un cuţitar. Numele faurilor este: loan Balica, Dimitrie Bugaru, Chirilă Nicola, Teodor Reu, Vasilie Dobrei, Pavel Petrică, Ioan Belea şi loan Petruţiu. Rotari: Ria Pitic, Sima Treică, Paia Almăjanu, Pavel Drăghici, Nistor Novac, Sima Ternilă, Vasilie Radisov şi Chirilă Panta. Cojocari: Vasilie Neda, Mihail Neda şi Pavel Stancovici. Croitor: Ria Martinescu. Măsar: Petru Petrovici. Zidar: Maxim Dobrei. Cuţitar: Vichentie Micu. Pe lângă meseriaşii aceştia, sânt un număr foarte mare de meseriaşi fără licenţă, din care amintesc mai 2 fauri, 1 rotar, 4 cojocari, 2 brutari, 2 măsari şi mai mulţi zidari, sânt 2 bărbieri şi un brutar. 1 Luând în considerare şi pe neguţătorii cari se ocupă cu măcelăria, în total sânt 6 măcelării. Luând în total pe meseriaşii din Coşteiu, îi aflăm pe toţi Români, afară de cei 2 bărbieri şi brutarul, cari sunt de naţionalitate Nemţi. Mersul afacerilor meseriaşilor ar fi bun, cu escepţiune de câţiva leneşi, şi de câţiva viţioşi. Vorbind în general despre meseriaşii din Coşteiu, răul cel mai mare este că sunt foarte slabi cărturari Unul dintre neguţători. Trebuinţe de-ale meseriaşilor şi comercianţilor noştri. Comerciantul din Băiţa, I. Secărean are lipsă de un învăţăcel (inaş) în boltă. Băiatul să fie de 14—15 ani, să aibă barem o clasă gimn. sau reală, să fie din familie bună. Băiatul se primeşte pe 4 ani, prevăzut cu toate cele. A se adresa dlui loan Secărean în Băiţa (Bolcza, Hunyadmegye). PARTEA ECONOMICA. Tovărăşiile economice. Unde-’i unul nu-’i putere La nevoi şi la durere, Unde-’s doi puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte. Alexandri. Răsunetul cuvintelor de mai sus, ne vine totdeauna în minte, când ne gândim la aceea, că un om singur, de cele mai multe ori, nu e în stare de a-’şi săvârşi lucrurile sale cum se cade. De aceea şi înaltul Ziditor, după ce a făcut pe Adam a zis, că »nu e bine să fie omul singur, ci să-’i facem lui o soţie, care să-’l poată ajuta şi la bine şi la rău, şi astfel a făcut pe Eva, în modul acesta ni se înfăţişează prima familie, de la care ştim, că se trage întreg neamul omenesc. Dar’ la început trebuinţele şi lipsele omului şi ale familiei lui erau de tot mărginite, şi astfel elşi le putea împăca şi numai singur sau cu ajutorul membrilor din familia sa, după cum ’şi le mai acopere şi astăzi oamenii sălbatici şi nomazi, cari adecă n'au locuinţă statornică, ci se mută dintr’un loc într’altul. îndată ce însă omul nomad a simţit trebuinţa de a se aşeza stabil într’un loc, făcendu-şi case şi alte zidiri economice, s’a văzut silit a se însoţi şi întovărăşi cu mai mulţi laolaltă, ca cu puteri unite să-’şi poate duce în deplinire mai cu succes, nu numai lucrările sale, ci să se poată apăra în cas de lipsă şi în contra năvălirilor duşmane. Astfel s’au format satele, oraşele şi cetăţile dintr’un stat. Să ne închipuim un om singur, sau fie chiar şi cu familia lui, aruncat de soarte într’un loc pustiu. Oare pută’şi-le-ar el acoperi toate trebuinţele vieţii sale aşa bine şi uşor, precum ’şi-le acopere în societatea altor oameni? — Nici-decum! fiindcă în caşul acesta el ar trebui să lucre un timp anumit, numai pentru ca să-’şi poată face uneltele de casă şi vasele de bucătărie, car’ alt timp pentru pregătirea hainelor, a încălţămintelor şi aşa mai departe, în societatea omului civilisat lucrul se împarte şi fiecare are să săvîrşească numai un fel de lucru, pe care-l şi ştie şi pricepe mai bine şi cătră care se simte şi oarecum mai atras. Astfel vedem pe unii lucrând pământul, pentruca să poată creşte bucate din el, car’ pe alţii îi vedem mijlocind schimbarea productelor, după cum o fac aceasta neguţătorii. Vedem mai departe, că nu numai pe la oraşe, ci chiar şi pe la sate printre plugari, se aşează unii oameni, cari nu se ocupă cu lucrarea pământului şi cu creşterea vitelor, ci trăesc numai după meseria lor. Astfel de oameni apoi, într’un mod sau altul devin şi ei de neapărată trebuinţă pentru societatea omenească, precum sunt: rotarii, faurii, măsarii, zidarii şi alţii, pe lângă cari se mai simte şi trebuinţa de preoţi, învăţători, notari, judecători, diregători, neguţători, cârcîmari ş. a. Din cele espuse până aci se poate vede, că fiecare clasă a societăţii omeneşti mai are trebuinţă şi de alte clase de oameni, cu cari să se poată ajuta împrumutat. Plugarul de pildă are lipsă de fauri, rotari ş. a., cari să-ş i facă şi direagă uneltele lui economice, sau să-ş i schimbe productele lui economice ş. a., tot aşa lipsă au şi celelalte clase ale societăţii de plugar, de la care să-şi poată cumpăra bucatele şi celelalte mijloace de train. înainte de asta numai cu 40—50 de ani, plugarii de pe la noi nu aveau lipsă de atâtea unelte economice ca astăzi, deoarece atunci seara şi grăpa pământul numai cu pluguri şi grape de lemn, aveau carăle neferecate, săpau numai cu sapa de mână şi pe mulţi îi cuprindeau mirarea, când auziau dela câte un ostaş bătrân venit de prin Germania sau Francia, că pe acolo sunt pluguri cu grape întregi de fer, care ferecate, maşini pentru semănatul şi săpatul cucuruzului, pentru cosit, secerat, îmblătit, vânturat, sămănatul grâului ş. a. Astăzi am ajuns, ca să vedem introduse maşinile şi uneltele numite chiar şi de cătră plugarii cu mai puţin pământ, deoarece şi aceştia au simţit trebuinţa de a-’şi cumpăra pluguri de fer, de a-’şi fereca carăle, de a-’şi cumpăra maşini pentru sămănatul şi săpatul cucuruzului ş. a. Şi fiindcă toate acestea au costat bani mai mulţi ca cele vechi, astfel s’a văzut silit şi micul plugar de a se opinti tot mai mult ca în trecut, ca pe lângă alte cheltueli economice, să poată scoate din pământ încă şi preţul acelor unelte atât de bune şi spornice pentru lucrarea pământului. Mulţumită acestor unelte şi maşini spornice de lucru, cei mai mulţi din piu-