Foaia poporului, 1901 (Anul 9, nr. 1-52)
1901-09-15 / nr. 36
Pag. 424 FOAIA POPORULUI Nr. 36 cu părţi, între cari amintesc pe dnii: Dr. Vasile Suciu au peste 30 volume şi Valeriu Comşa asemenea, tot părţi poporale, de cuprins variat bine alese. Şedinţa s’a încheiat la 3 ore d. a. prin un cuvânt al dlui director. Participanţii. Cu durere a trebuit să observ, că din inteligenţa din jur au absentat mai mulţi, cu deosebire preoţi şi învăţători. Oare d-voastră apostoli ai luminii, părinţi ai poporului şi conducători ai lui, numai atunci Vă aduceţi aminte de popor, când e vorba a primi dela el; oare nu simţiţi în conştienţa d-voastră de preoţi şi învăţători români nici o datorinţă faţă de instituţiunile româneşti culturale ? Sperăm, că la viitoarea adunare generală nu ne va mai fi dat a observa acest indiferentism păcătos şi condamnabil , căci atunci vom fi siliţi a infiera cu numele pe toţi cei păcătoşi. După adunare a urmat banchetu’i. Producţia. La 8 ore seara s’a început producţiunea, care a succes foarte bine. Corul de bărbaţi improvisat pentru această opasiune a cântat bine piesa .Uite mamă«,e asemenea a plăcut şi »Potpuriul românesc« cântat de orchestră, precum şi declamaţiunea anecdotei de Speranţa »Cum gândeşte Iţiga. S’a jucat drăgălaşa piesă teatrală »Florin şi Florica« de V. Alexandri, fiind bine interpretată de domnişoara Elena Manea (Florica), Tr. Păcală (Florin) şi Constantin Toma (Paraclisierul). Rolurile au fost bine studiate şi bine predate, cu deosebire paraclisierul a făcut mult haz. Publicul a remunerat cu dese şi meritate aplause prestaţiunile debutanţilor. După producţiune a urmat joc animat până în zori de zi. Mai amintesc, că în curtea şcoalei a decurs şi o petrecere poporală până seara, la care a luat parte popor şi din comunele vecine. Ar fi de dorit, ca pe viitor din toate comunele învecinate să fee parte popor în frunte cu agenturile la adunările corouale. Astfel lucrând vom pută realiza scopurile »Asociaţiunii«. Ua oaspeţi, intern sau estern al comitetului, are intrare liberă. Celalalt public însă va ave să servească 1 cor, pentru acoperirea speselor împreunate cu aranjarea petrecerii poporale. 4. După fotografare vor urma dansuri naţionale, apoi premiarea costumelor femeieşti celor mai originale. Se vor distribui 15 premii în aur, anumit: 1 premiu de 40 cor.; 2 premii de câte 20 cor ; 12 premii de câte 10 cor. Toate premiile se vor oferi in câte un medalion de argint în valoare de 10 cor. In urmare valoarea tuturor premiilor e de 350 coroane. Premiarea se va face prin votare. Fiecare bilet de intrare dă drept la un vot 5. In tot timpul petrecerii poporale o musică va esecuta cântări naţionale. 6. Membri comitetului, interni şi esterni, vor primi un insigniu (pantlică albastră la braţul stâng). Ei vor avă să îngrijească de susţinerea ordinei în decursul petrecerii poporale şi după aceasta. Comitetul aranjator. Secţiunea petrecerii poporale: Ir. Lebény. Dr. Rev. III. AVIS. La cunoştinţa membrilor esterni ai comitetului pentru petrecerea poporală, ce se va aranja în 22 Septemvrie a. c. se aduc următoarele: 1. Comitetul petrecerii poporale s’a întregit prin domnii Nicolau Căldărea, Nicolau Munthiu, Victor Păcală, Candid Popa, Petru Tincu şi Lazar Tritean, ca membri interni. 2. Domnii membri esterni ai comitetului sunt rugaţi, ca în ziua petrecerii să conducă înşişi poporul în grădina de la »Gesellschaftshaus«. E de dorit, ca poporul participant să se adune cel mai târziu la 2 ore după ameazi, deoarece ▼a trebui mai întâiu aşezat în grupă după ţinuturi pentru fotografare. 3. Poporul participant, care se va presenta sub conducerea unui membru Hirincile (hiringile, scumbriile). Dintre peştii prinşi în apele străine puţini sânt, pe cari să-’i mănânce şi poporul nostru. Intre aceştia puţini sünt hirincile, pe alocurea şi muscalii (ruşii) Hirincă viie mai că n’a văzut nime dintre cetitorii noştri, căci la prăvăliile de pe satele noastre ajunge numai în butoaie. Hirinca are un foaie, care la margine e conprimat ca o dungă şi e acoperit cu nişte solzi aşezaţi ca dinţii de la ferestre. Deschizătura branchiilor (urechilor) e mare, branchiile sunt ca nişte piepteni. Pe spinare e de coloare negrie-albastră, pe capacul branchiilor are o pată roşietică, în fălci are câţiva dinţi. Carnea e plină cu oscioare foarte fine. Hirincile se nutresc cu tot felul de raci mici de mare. Patria ei cea adevărată e partea de către nord a Oceanului atlantic, îndeosebi Marea de nord. Puţine hirinci ajung până la ţărmurii Americei şi până dincolo de America aproape de Japonia. Unde se ţine înainte de a se arăta la suprafaţa mării, nu se ştie cu siguranţă nici acum. Se presupune, că timpul cel mai îndelungat al anului îl petrec pe fundul mării şi se desvoaltă din icrele des puse pe păreţii ţărmurilor mării. Pe timpul împărecherii pleacă desvoltate pe deplin în cete nenumărate înspre I sud. Pe lângă Islanda, Grenlande şi Spitberga nu se văd, numai de la insulele Setland încoace, precum şi la ţărmurii Norvegiei, Angliei şi în Marea baltică se arată cetele lor. Din când în când îşi schimbă locul, unde se arată, şi atunci , negustorii, cari ’şi-au fâcut magazine in apropierea acelor locuri, rămân de pagubă. In luna Aprilie se arată deja primele cete, mai multe în Maiu şi Iunie, formând pături, cari au o lungime şi lăţime de mai mulţi chilometri Mulţimea lor acopere aşazicend oceanul şi o suliţă aruncată în această massă de hirinci stă drept în sus. Indată-ce apar la suprafaţă, presantă mulţimea lor o privelişte frumoasă. Mişcările lor provoacă un sgomot pa şi-când ar cădă o ploaie mare. Câteodată se cufundă timp de 10—15 minute apoi care se ridică. Noaptea strălucesc ca fosforul. Cei vechi nu cunoşteau hirinca, pentru-că ea nu trăeşte în Marea mediterană. Din evul mediu însă cetim, că papa Alexandru III lasă pe la an. 1160 pe Nemţi să pescuească şi Dumineca şi în sărbători. In a. 1164 începuseră deja şi Olandezii cu pescuitul hirincilor şi ocupaţiunea aceasta a lor a mers tot crescând, ajungând culmea în secolul al 17-lea. Nu e mirare, că o mică ţeară mocirloasă, cum era Olanda, îndrăsnia să poarte răsboaie cu ţări mari şi să grămădească averi mai mari decât toţi vecinii ei, dacă aflăm că cu pescuitul hirincilor se ocupau 450 de mii de Olandezi, cari câştigau după peştele acesta pe an 100 milioane de florini. Şi Nemţii câştigau pe timpul acela vreo 16 milioane de florini din pescuitul hirincilor. In ziua de astăzi au apucat Englezii în mânile lor acest pescuit atât de rentabil, care le aduce venite mai mari decât nişte băi de aur. La pescuitul hirincilor se folosesc nişte corăbioare foarte lungi. Indata-ce se apropie hirincile, se aruncă nişte plase mari, cari au uneori o lungime de preste 300 de metri şi sunt susţinute deasupra apei prin nişte butoae goale care la marginea din jos le atîrnă nişte petri grele. Plasele acestea sânt făcute sau de cânepa, care insă nu ţine fâr’ un an, sau de mătasă galbină, care ţine şi trei ani. Ele trebue afumate, ca să nu se sparie hirindile de coloarea cea deschisă. Ochiurile nu’iertat să fie mai largi de un policar (ţol), ca să nu se prindă de cele prea tinere. Hirincile întră cu miile în roiuri şi dacă e o zi norocoasă, în două oiasuri se poate ridica plasa, căci hirincile, având capacele branchiilor (urechilor) mari se prind uşor. Peştii, cari mor iute, se scot din ochiuri, li se taie gâtlejul, se curăţă de branchii şi de maţe şi se aruncă în buţi cu apă de mare. Se mai spală apoi înc’odată, se aruncă în murătură şi după ce au ajuns la magazine se aşază în butoae, punându-se tot şiruri şi printre ele sare de mare. Felul acesta de împachetare ’i a inventat Olandezul V. Benkelen von Biervliet (mort 1397) Ij şi Olandezii, cari se ţin şi astăzi de el, I literează până în ziua de azi cele mai bune hirinci, cu cari nu se pot asămăna I cele dela Englezi. Francezii afumă hilrinoile, cari devin astfel foarte gustoase. lanivtioa IhtnaquvhoeiKI . Pe an se prind şi peste 1000 milioane de hirinci. Hirindile dau o mâncare foarte sănătoasă. Multora nu le place gustul lor, unde sunt şi prea sărate. Ca să le dăm şi un gust mai plăcut le lăsăm câtva timp în apă, le curăţim cu cuţitul de solzi, le spintecăm şi scoatem şira spinării, le tăiem apoi felii, tăiem şi o ceapă tot felii şi peste amestecul lor punem oţăt şi uleiu sau unt de lemn.