Foaia poporului, 1906 (Anul 14, nr. 1-52)

1906-07-29 / nr. 29

Nr. 29 Pag. 1 89 Şir nesfirşit... — Un mic capitol din viaţa foilor române din Ungaria. — (Urmare.) Procesele noue. Procesele noue intentate »Foii Po­porului« sunt trei la număr, după cum am amintit. Doue sunt făcute pentru doi articoli, cari au fost publicaţi când foaia nu avea cau­ţie şi, după părerea procurorului, cuprind politică. Ca să se vază întru cât are drep­tate procurorul, reproducem aci unul din articole în întregime şi unul In estras. Primul articol împrocesuat este scris din prilejul sfinţirei catedralei din Sibiiu şi e publicat în Nr. 18 de la 13 Maiu c. al »Foii Poporului«. Eata-1: Bisericile române. Odinioară, când religiunea isbăvitoare a lui Christos era prigonită în imperiul roman, creştinii vechi se adunau în peşteri şi cata­combe şi aici înălţau rugăciuni întru lauda şi preamărirea Dzeului adevărat. In întunecimea peşterilor, luminată de candele şi făclii, re­­sunau cântările şi rugăciunile evlavioase ale acelora, cari urmau învăţăturile lui Christos. Aici se întăreau ei în credinţa adevărată şi se încurajau unii pe alţii de-a suporta şi cele mai grozave chinuri pentru credinţa lor sfântă şi nestrămutată. Timpurile ruse s’au schimbat, cătuşele întunerecului s’au sdrobit şi religiunea creştină a eşit biruitoare faţă de păgânismul în cădere. Prigonirile au încetat şi cultul sau slujba dum­nezeiască creştină a eşit din ascunzişuri, din peşteri şi catacombe, sălăşluindu-să cu dem­nitate în biserici, la lumina zilei. In cursul veacurilor popoarele încreştinate şi-au zidit biserici pompoase, în cari premă­­reau şi lăudau liber şi neîmpedecate pe Stă­pânul cerului şi al pământului. Cu tine vise altfel s’a întâmplat, iubit popor românesc ! Tu ai trebuit să porţi încă veacuri de-a rândul greaua cruce a suferinţii. Jugul iobăgiei te-a încătuşat amar şi cu robia ta trupească încătuşată ţi a fost şi viaţa sufle­tească, sfînta şi strămoşeasca ta lege. Tu ai fost acel popor, a cărui lege era abia sufe­rită în patrie. Ţie în trecut nu ţi se dădea voie să-ţi faci biserici la oraşe, ca odinioară vechilor creştini. Ear’ pe sate nu era iertat să-ţi faci decât bisericuţe de lemn pe la mar­ginea satelor. Chiar şi azi mai stau multe­­multe din aceste vechi bisericuţe pe satele tale, martore ale unui trecut plin de greutăţi, de nevoi şi năcazuri, martore ale trecutului tău ! De aşa vremuri vitrege şi grele au fost părtaşi moşii şi strămoşii tei. Şi vezi, în aceste bisericuţe se adunau ei şi-şi înălţau cu sufletul curat rugăciunile cătră tronul ceresc. In aceste bisericuţe re­­sunau cântările evlavioase ale slujitorilor la al­tarul Domnului şi din ele înaintaşii tăi să în­torceau la vetrele lor cu sufletul întărit în credinţă şi ca odinioară vechii creştini, gata a suferi ori­ce hule şi barocuri pentru cre­dinţa lor. Ca şi aceia, ei au ştiut, au simţit, au fost pătrunşi pănă în adâncul sufletului lor, că ceasul mântuirii va sosi, că cătuşele să vor sfărma şi sfînta şi vechea noastră lege se va elibera din sclăvie! Şi ceasul mântuirii, deşi târziu, a sosit, cătuşele s’au sfărmat şi tu ai putut răsufla mai liber, cari legea ta a încetat a mai fi obiect de rîs şi bajocură. Credinţa ta te-a mântuit; răbdarea, tăria şi statornicia ţi-au fost armele şi scutul tău în trecut. * De un veac şi mai bine ţi s’a dat şi ţie oare­care libertate în viaţa ta sufletească, car’ cu ştergerea iobăgiei, ţi­­s’a eliberat din cătuşi şi legea ta. De atunci încet cu încetul, an de an, deceniu de deceiu ai început şi tu a-ţi ridica biserici frumoase pe satele tale, în locul vechilor şi modestelor bisericuţe de lemn. Coroana acestor noue biserici o formează fru­moasa catedrală din Sibiiu-cetate, care să sfinţeşte între măreţe serbări, azi în Dumineca Samarinencei, 13 Maiu­c. Şi când am ajuns pănă aici, să ne propunem fiecare în mintea şi inima noastră, ca, tari în credinţă, să avem aceeaş răbdare şi statornicie, ca moşii şi strămoşii noştri, car’ atotputernicului D-zeu laudă şi preamărire să-i aducem. Silvestru Moldovan. (Va urma) O© ti torul© lăţeşte »Foaia Poporului“ între muz cunoscuţii tei­­mzz Din Câmpie, In 8 Iulie c. s’a ţinut în Sărmaşul­­mare, pe Câmpie adunarea anuală a despărţământului XV. Mod­u al »Aso­ciaţiunii«. Dintre agende amintesc ra­portul despre fondul pentru întemeia­­rea de biblioteci poporale, care poartă numele regretatului fost redactor al »Gazetei Trans« Gregoriu Maior, un vrednic fiu al Câmpiei. Acest fond a fost de 167 cor. depuse le banca »Câm­­peana« din Mociu. S’a Înmulţit acum cu 14 cor. contribuiri dela d­nii Pom­pei German medic 5 cor., Vas. E. Mol­dovan ziarist Cluj 5 cor., George Grecu reol. abs. 1 cor. şi Iac. Chifa preot, 3 cor. S’au încasat 100 cor., ca taxe de la membrii. S’au înscris următorii membri ord. noi: Dr. V. Moldovan adv. în Mociu, păr. Victor Turcu din Balda şi Pomp. Botezan comerc. în Sărmaş şi 13 aju­tători, între cari 8 țărani. S’a hotărît apoi să se aboneze »Foaia Poporului« în 10 ex. pentru comune, în cari se află vre un mem­bru de al Asociațiunii; asemenea s’a hotărit a se cere dela centru, ca taxele membrilor ajutători se rămâna la des­părțământ. La adunare a fost și o conferenţă a dlui Tra­an German, când, de profe­sor. Dânsul a vorbit în stil poporal despre originea Românilor şi a fost as­cultat cu atenţiunea şi de ţăranii ce erau de faţă. Dl German e vrednic de toată lauda. După adunare a fost o petrecere bine cercetată şi care a durat cu multă veselie pănă’n dalba dimineaţă. Am vă­zut şi câteva costume naţionale. Intratele au fost 250 cor. din cari a remas ca profit curat 131 cor. 30 bani, cari s’au dat curateratului pentru biserica şi şcoala din Sărmaş. Dintre graţioasele Doamne cari au participat la petrecere mi-am însemnat pe următoarele: A. Dan, Mociu; V. Bozac, Sâmbolelec; N. Csliani, Şeulia; A. Dănilă, Badatelec; I. Nagy, Zau;N. Laurenţiu, Cămăraş; L. Ch­efa, Sopor; N. Turc, Balda; E. Rus, Sărmaş; N. Moga, Zau; N. Bozac, Vek­her; N. Bo­tezan, Sermaş; N. Pop, Gstelec; M. Hâdsreau, Cămăraş; M D. Cupşa, Fel­­dioara etc., iar din frumosul buchet de fl­oricele, cari au îmfrumseţat aceasta petrecere, am remarcat pe surorile Ca­­liani, Şăulia; A. Dănilă, Cheţa ; E. Gher­man, Turdaş; S­imu­şan, (în un frumos costum naţ.) surorile Bozac, Sâmbote­­lec; L. Dănilă, Budatelec; P. Mureşian, Imbuz; L. Bozac, Velc­her; N. Şuteu, Tuşin; E. Moga, Zau; M.­Nagy, Zau; A. Gorgiu, Aruncuta; L. Rus, Sărmaş; N. Botezan, Sărmaş; Leuca, Sâmbotelec; E. Soponescu, Budatelec; S. Pop, Câ­­măraş; L. Pop, Sâmbotelec; R. Silves­tru, Oşorhel; ş. a. Md. C. Chestiune ingporească- De un timp încoace învăţătorilor Români li­ se pun piedeci din ce în ce mai mari. Cualificaţia lor nice nu să poate asemăna cu a învăţătorilor mai vechi. Azi fără patru clase gimnaziale cu bun succes nu te primesc la cursurile pedagogice, unde trebuie să înveţi apoi patru ani, nu ca mai de mult unu sau doi. Cu un cuvânt astăzi cu greu poţi ajunge la pânea dăscăliei. Ridicându-să cualifîcaţia învăţătorilor, negreşit ar trebui să li să ridice şi vaza şi salariele. Precum însă putem vedea aceasta nu să întâmplă. In ce priveşte vaza suntem aproape tot acolo, unde erau învăţătorii vec­hi fără fel de clase, cu salariele aprope tot aşa. Dacă nu vom cere ce e al nostru, sigur că nimenea nu ne va îmbia. In ce priveşte vaza, înaintea poporului am câştigat aproape conform cuali­­ficaţiei învăţătorilor; va să zică, am câştigat prin purtarea noastră; de sus însă încă n’am dobândit nimic. Au­torităţile noastre bisericeşti şcolastice încă nu s’au gândit la asta. Multe afaceri au învăţătorii confesionali pe la Consistoare şi oficiile protopopeşti, dar n’aş crede să fie în stare nice unul a arăta cutare scrisoare în care să fie întitulat cu: Mult stimat sau stimat sau baremi Domnului, ci simplu aminte lui N. N. înv. colo şi colo sau­ în­văţătorul de colo şi colo, precând pen­tru preoţi dintre cari avem mulţi, tare mulţi cu calificaţie mai inferioară ca a învăţătorilor sunt întitulaţi: Prea Onorat, Mult Onorat şi Onorat. Aceasta nu o zic pentru că invidiezi pe preoţi, Domne fereşte, ci o amintesc ca să arăt nedreptatea sau mai bine, zis eroarea. Tot fără fel de titulă să află învăţătorii în Şematismele diecezelor şi archidie­­cezelor noastre. Că de ce? spună-ne autorii. Tot aşa stăm cu salariele învăţă­­toreşti. Ridicându se cualifîcaţia, treptat au să să ridice şi Furie. Ele însă stau pe loc. Ner ' " vine întrebarea: " Cualifîcaţia e gr­upese înzecite sporul însuţit.

Next