Foaia poporului, 1906 (Anul 14, nr. 1-52)

1906-07-22 / nr. 28

Nr. 28 FOAIA POPORULUI Pag 277 Institutele nationale boeme. In Boemia locuesc două popoare mai însemnate: Boemii (Cehii) și Germanii. Cei dintâiu fac 3.930,093 suflete sau 63'/«, ear’ cei din urmă 2 337,013 suflete sau 37•/•■ Aceste două popoare nu se prea pot vedea cu ochi buni nici pe terenul politic, dar’ nici pe cel social. Din causa aceasta apoi fie care din aceste două popoare îşi are aşezămintele sale proprii, atât culturale, cât şi sociale. Despre însoţirile germane nu ce spune pănă acum statistica nimic, car’ despre cele boeme aflăm într’o revistă economică următoarele date, cari credem că vor interesa şi pe cetitorii noştri. Instituţiunile naţionale boeme au în Praga două centrale: unul e institutul central sistemul Schultze-Delitsch, care al doilea e institutul economic sistemul Raifeisen. Pe când cel dintâiu se estrede nu numai pe întreg teritorul Boemiei, ci chiar şi pe al Moraviei şi Sileziei, adecă pe un teritor cu 6 milioane de locuitori boemi, pe atunci cel din urmă se restriege esclusiv la teritorul Boemiei. De aceasta din urmă se ţin apoi 800 însoţiri de credit şi 110 Însoţiri de conzum. De institutul societăţii centrale boeme, morave şi sileziene s’au ţinut la sfîrşitul anului 1904, 617 institute, dintre cari 157 cu o lucrare nerestrînsă, car’ celelalte cu o lucrare restrînsă. Intre aceste din urmă se află 11 Arme neimprotocolate, cari adecă pot lucra numai ca institute private. In cele 617 institute sunt 353,459 de membrii cu 692,065 de acţiuni, după cari au plătit un capital de 20.508,833 coroane. Institutele acestea au fondul de rezervă de 38.044,871 cor. Afară de acesta mai au un fond deosebit de rezerve, care se urcă la 3317,492 coroane. Toate acestea trei poziţii ne dac laolaltă de 61.870.277 cor. Pe când reuniunea noastră centrală regnicolară, de care se ţin 1814 însoţiri, au avut cu 100 de mii de membrii, 150 de mii de acţiuni şi cu un capital de 23 440.167 coroane mai mult, au avut in fondul de rezerve numai 31/* coroane, pe atunci cele boeme au avut 41 milioane coroane, adecă de 10 ori mai mult ca ale noastre. Fondul de rezervă la un institut de credit şi economii, după cum se ştie, este garanţa cea mai sigură despre trăinicia aceluia. Din cauza aceasta apoi se şi pune pretutindenea o grijă deosebită pentru sporirea aceluia. Depunerile la institutele boeme fie au urcat la sfîrşitul anului 1904, la 568 milioane de coroane. Cu privire la acestea deci, deosebirea este şi mai mare, deoarece cele boeme întrec pe ale noastre de 15 ori. Aceasta este o dovadă, că poporul boem e mai cruţător ca al nostru, împrumuturile făcute de cătră poporul unguresc au atins la sfirşitul anului 1904 cifra de 62 milioane coroane, pe când cel boem s’a mulţămit numai cu a patra parte, adecă cu 15 milioane de coroane. Şi cu privire la acestea se adevereşte aceea împrejurare, că de o parte poporul boem e mai cruţător ca al nostru, de altă parte se ştie ajuta mai bine şi fără de a tot face la rele împrumuturi fără de rost. împrumuturile acordate de cătră cele 617 institute boeme, au fost la sfirşitul anului 1904, împrumuturi cu credit personal 182 730,973 coroane, împrumuturi pe ipotecă 49.198,200 c. şi împrumuturi pe amanet (zălog din mână) 7 330,416 coroane. Despre cele ungureşti statistica nu ne spune nimic în privinţa aceasta. Cele 617 institute boeme au realizat la sfirşitul anului 1904 un venit curat de 4.836,802 cor., din care sumă s’a adaus fondurilor de reserve 1.624,412 coroane; pentru scopuri de binefacere s’au dat 626,528 coroane, dividendă (camătă) s’au dat 1.047,166 coroane, contribuţiune (dare) s’au solvit 1.059,787 coroane, remuneraţiuni s’au dat 361,810 cor., car’ spesele direcţiunilor au făcut 2 797,714 cor. Din acestea se poate vedea, că institutele boeme pun mai mult preţ pe fondurile de reservă, decât pe dividende pentru acţionari şi că acelea dau pentru scopuri de binefaceri peste o jumătate de milion, ceea ce la institutele noastre nu se prea întâmplă într’o măsură aşa de mare. Afară de aceste 617 institute de credit, se mai află în Boemia încă 124 alte institute de bani cercuale, de asemenea întocmite pentru economi, înfiinţate la anul 1785 de Iosif al II-lea. Acestea s’a transformat din grânarele (magazineie) de bucate înfiinţate pe acel timp cu condiţiunea, ca să nu se poată desfiinţa niciodată. Cele 124 institute de bani cercuale, au avut la sfirşitul anului 1904 o avere a lor proprie de 17,598,299 coroane, care depunerile şi alte sume străine încredinţate lor spre păstrare au atins suma de 121 527,216 cor. Dacă Maghiarii au causă de a să plânge, că pe terenul acesta au rămas îndărăptul Boemilor, apoi ce să zicem noi Românii, cami aici în Austro-Ungaria suntem pe jumătate cât Boemii? Avem noi pe jumătate cât ei institute de bani ? Dar, cât capital avem noi depus la cele peste 100 institute de credit? Cât fond da reserva? Câte depuneri ? Câte împrumuturi ? Cât dăm pentru scopuri de binefacere ? Noi credem că n’ar strica când s’ar face pe basa acestora o asemănare şi între institutele noastre şi cele boeme! loan Georgescu, Veselia. Voiţi ghipiţi ! »Foii Popom Ini«. — Ţiganul la spovedit. Tot a auzit Ţiganul Că se duce tot săteanul La popa s£-l spovedească, Şi de suflet sS-şi grijască. — Ţiganul nostru cam beat Merse la popa din sat, Ca s£-i spună păcatul Să-şi stâmpere sufletul. — Am venit la tine părinte Tucuţi mâna şi un dinte, S£ mă mărturisesc ţie Să-mi ierţi păcatul pe vecie. — Bine fîule Danci Ingenunche dar’ aci Cioroiul îngenunchiă Şi popa îl întrebă: — Ştii Ţigane pe de a rost Ca să-mi zici un Tatăl nost? — Ştiu părinte şi dea voace, Numai ascultă încoace, »Tatăl nost în podul vost Tae clisa, vine jos, — Taci Ţigane, blăstămate, Nu-ţi mai face la păcate. — Părinte, sfinţia ta Lasă numai la dada Că io-aşa l’am învăţat Când pingă şcoală-am umblat, Ascultă-mă mai departe, C’acum îl ştiu fără carte, »Tatăl nost în podul vost Tae clisa, vine jos, Tae lungă, să ne-ajungă Tae lată, să ne-întreacă Amin, cu o cântă de vin. Vai batete-ar Dzeu Măi Ţigane nespălate Cum îţi mai faci la păcate Nu le pot ierta pe toate. — Spune-mi baremi că furat ai? — Fur părinte, zise Danciu, — Nu zi aşa, ci c’am furat Că de nu îţi dau în cap — Zise popa mânios — Fur părinte, tucu- ţi barba Furu-ţi chiar acum briceaga Că eu ţam dus şi teleaga. Atunci popa lua cartea Ţop la Ţigan cu ea 'n cap, Şi zice că l-a iertat. — Vai de mine, măi părinte Doară nu eşti fără minte De mă loveşti chiar în cap De ce-ţi spun adevărat Despre toate ce am furat... Şi-o tuli Danciu la fugă Ca popa să nu-l ajungă Şi de atunci n a mai venit Danciu nost la spovedit. Toboleanu. Ceva despre chemarea noastră din afară de şcoală I de V. Nossa, înv. (Urmare). Acel învăţător, care în şcoală îşi împlineşte datorinţa şi cu aceasta îşi închipueşte chemarea de împlinită, acela a împlinit numai jumătate din munca sa şi încă nu s’a făcut vrednic de numele de învăţător român. Aici ni să impune întrebarea: de ce nu ne putem îndestuli numai cu chemarea noastră din şcoală ? La aceasta am putea răspunde în mai multe forme, având ea o însemnătate foarte mare,iindcă chemarea din şcoală numai cu cea din afară de şcoală în strînsă legătură sunt îndestulitoare la desvoltarea mai perfectă a poporului, pe lângă aceea şcoala pune numai bază la formarea caracterului, care acesta în curentul vieţii ajunge la deplină consolidare şi validitate. „Aşa-i Românul.“ »îmi place ’n veselie »îmi place să-mi petrec, Cam aşa cânta Ilie La lăsatul cel de sec.