Foaia poporului, 1906 (Anul 14, nr. 1-52)
1906-10-14 / nr. 40
Nr. 40 IMSâ P*g 541 cel mai ilustru nume din trecutul nostru, numele deîmpăratul Traian*. Botezul vaporului să va face în 16 Oct. c. In fiinţa de faţă a Regelui Carol şi a miniştrilor. Statua lui Alecsandri. Am pomenit şi de alte ori, că marelui nostru Alecsandri îi se ridică o statuă în Iaşi. Statua acum e gata şi desvelirea se va face în 27 Oct. n. c. La serbările, ce se vor da din acest prilej, va fi de faţă şi Regina. De la espoziţie. Escursioniştii Olteni, cari au fost primiţi cu mare căldură în România, au depus cununi la statua lui George Lazar şi Mihaiu Viteazul. — Acum espoziţia e cercetată şi de ţărani din România. Săptămâna trecută au visitat o 375 de ţărani din judeţul Roman. Din Lume. Parlamentul Persiei d In 7 Oct. c. a fost deschis parlamentul persan, de către Şahul Persiei. La deschidere au luat parte diplomaţii, fruntaşii statului, preoțimea şi reprezentanții armatei. In vorbirea de tron, cetită de guvernatorul din Teheran, ie zice, că Șahul se ocupă de 8 ani cu gândul de a da constituție Persiei. Crede, că poporul persan e destul de copt, ca să se guverneze pe sine. Vorbirea a fost primită cu mare plăcere. Din Rusia. Primministrul Stolipin a declarat, că cuma viitoare se va întruni în Februarie anul viitor. Dorința guvernului este, ca să poată lucra în înțelegere cu cuma, dacă care dumă nouă se va purta ca cea veche, va fi și ea disolvată. Alegerile se vor escrie în curând. Țarul a sosit acasă de pe apele finlandeze, dar’ Ţarina şi copii au plecat în Germania, la Darmstadt, de unde e Ţarina. In Darmstadt s’au luat măsuri deosebite, pentru siguranţa familiei domnitoare ruseşti. Afaceri invăţătoreşti. In curând mă întrunesc In doue locuri, în Blej şi Bistriţa învăţătorii noştri gre cat. Să întrunesc, ca să discute lucrări pedagogice, din sfera învăţământului, dar’ de astădată să va discuta şi chestia urcării salarelor. După informaţiile, ce le avem, învăţătorii noştri în afacerea aceasta vor întimpina greutăţi, dar’ aceasta să nu-i descurajeze. Până acum am ajuns atâta, că chestia e pusă la ordinea zilei. Dovadă, că şi organele oficioase să ocupă cu ea. »Telegraful Român« scrie un loc de frunte un articol, din care dăm următoarele, pe lângă părerile unora din cei mai valoroşi învăţători de ai noştri: Comunele cele mai avute bisericeşti se caute şi din mijloacele lor proprii se contribue la îmbunătăţirea salarului învăţătoresc, iar’ de comunele mai sărace să se îngrijască dieceza respectivă, creând, ori unde există, augmentând fondurile şcolare eparhiale, pentru ca din acestea să se poată face ameliorarea sălajului înveţătoresc în comunele sărace bisericeşti. E o datorinţă aceasta, de la împlinirea căreia nu ne putem subtrage, fără a ne face vinovaţi de periclitarea şcoalelor noastre confesionale şi a bisericei noastre naţionale. Augmentarea fondurilor acestora s’ar putea face, atât prin colecte benevole cât şi prin dotarea lor cu anumite procente din venitele celoralate fonduri eparchiale, ori apoi pe alte căi potrivite şi stabilite din partea eparhiilor. Nu putem însă să nu ne spunem şi părerea, că paralel cu aceste măsuri sunt datori şi învăţătorii înşişi să şi înmulţească venitele, prin cultivarea grădinilor de pomi, de legume, prin purtarea unei economii raţionale rurale, prin scrieri literare etc., etc., tot atâtea izvoare, din cari învăţătorii altor confesiuni scot venite frumoase. Câţi învăţători nu sunt chiar dintre ai noştri de la sate, cari ocupându-se cu pomologia, legumăritul, apicultura, etc. au ajuns la izvoare bune de câştig, şi au putut creşte câte 2—3 fii pe la şcoalele din oraşe. Alţi învăţători iarăşi din rodul grădinei şcolare, aflătoare în folosinţa lor, îşi prevăd casa peste tot anul cu cele de lipsă. Ba sunt unii, cari în lipsă de pământ învăţătoresc, iau pământ în arândă, şi cultivându-i bine şi raţional, îşi formează izvor bun de venit. Când dar, atragem atenţiunea celor în drept asupra dorinţei juste a învâţătorilor noştri de a li se îmbunătăţi salariile, nu putem să nu le punem la inimă şi acestora, precum şi preoţilor, râvna de a căuta întâiu ei să-şi îmbunătăţească singuri soartea şi venitele, prin muncă şi sârguinţă. I. Fraţi învăţători! Causa ardenţă ce ne am pus de gând a o îndeplini, tot mai bine şi mai în grabă să apropie de realiare. Ameliorarea sorţii noastre nu să mai poate amâna de pe-o zi pe alta. Cuţitul a ajuns la os şi nu mai putem răbda mai mult. Ziua cea mare şi însemnată pentru noi va răsări în curând pe orizont. Chestia aceasta, precum şi determinarea zilei Congresului e o temă prea greu de resolvat. Numai vreo câţiva învăţători nu o pot isprăvi, dacă nu cu toţii vom sta intru ajutoriul lor. Fraţilor la Blaj pe zilele de 23—24 a lunei Octomvrie stil nou e convocată adunarea generală a învăţătorilor gre-cat! din diecesa Blajului. La această adunare iau parte din fiecare protopopiat câte 2 învăţători ca delegaţi. Ar fi tare consult, ca şi din alte diecese române gr.-or. şi gr.-cat. ale Ungariei să se presinte cel puţin câte (4) patru colegi români mai chemaţi şi devotaţi pe zilele acestea la Blju, spre a să pune în conţălegere cu acei colegi din diecesa Blajului şi a defige odată în unire ziua, programul şi locul unde să ne ţinem Congresul dăscălesc. Iar decisiunea lor va fi valabilă pentru toţi, şi pentru tot statul invăţătoresc din Ungaria. Dar, mai ales acei colegi, cari sunt favorisaţi de soarte cu o stare materială mai bună, vor îndeplini şi o sfântă datorinţă faţă de noi, dacă nu prefetează a să presenta la Blaj pe terminul mai sus, unde vor avea să hotărască asupra înbunătăţirii sorţii tuturor învăţătorilor români din Ungaria. Căci să nu uităm fraţilor, ce bine ne prinde nouă un salariu mai bun ori cât de bogaţi să fim, dar’ cu atât mai bine la bătrâneţe o penziune mai mare, ca cum am avea-o după un salariu numai de 600 cor. s’o primim. Fraţilor, nu lăsaţi acest prilejiu bun din mână, fără ca să mergem la Blaj din fiecare diecesă câte 4 învăţători. La revedere în Blaj pe 23 — 24 Octomvrie Stil nou. Georgiu Ciugudean înv. NI. Fraţilor învăţători! Pe zilele de 23—24 st. n. ale acestei luni e convocarea generală a »Reuniunei învăţătorilor gr.-cat de Alba- Iulia şi Făgăraş«. Ar fi de dorit, ca cu acest prilej să ne presentăm în număr cu mult mai impunător, ca ori şi când altă dată. O cere aceasta de la noi menirea şi scopul pentru care ne am dedicat carierei dăscăleşti şi o cer chiar şi interesele noastre celea mai vitale. In coloanele acestei foi de un timp relativ destul de larg să tractează cu mult interes salarizarea învăţătorilor şi cu drep cuvânt. Strigătele noastre desperate şi drepte trebuie să umple de îngrire pe toţi binevoitorii acestei ţări, aşa că meritul nu ni să mai poate contesta şi e de datorinţa noastră ca lupta începută se o sfârşită cu bine. Pentru aceasta, de urgenţă propun şi vă rog foşţ lor învăţători din vasta noastră archidiecesă presentaţi-vă la adunarea generală ce fcă va ţinea în Blsj, cu o zi mai dinainte, aşa că în 22 curente, şi cel mai târziu la para 2 d. a. să ne concentrăm în faţa sau chiar în institutul nostru preparandial. Gândul meu este, că adunându-ne aicea să ne sfătuim cu toţii asupra celor ce vor urma, şi aceasta întrunire să şi formeze în înţeles restrâns, un fel de congres extraordinar. De aici apoi vom bate la inimile autorităţilor noastre bisericeşti şi ne vom şti afla calea pe care să purcedem. Pănă atuncia însă să ne formulăm propuneri, memorii etc. şi lucru de căpentenie, să ne presentăm ca un corp compact, cult şi număros. Adunările despărţămintelor Încă să se ţină numai după aceasta consfătuire. Aşadar’, cu aceasta ocasiune, nu numai cei oficioşi şi 2—3 neoficioşi, ci vie toţi, dar’ toţi aceia cărora le zace la inimă mântuirea noastră din ghiara sărăciei. Salutându vă pe toţi cu dragoste colegială, pănă la revedere, rămân al vostru frate, Isidor Copp. III. Primind invitare atât din partea redacţiunei acestei foi cât şi din partea sf. coleg Cugudean, că ce zic la »Chestiunea învăţâtorească« apărută în nr. 32 al »Foii Poporului«, permiţindu-mi timpul m’am hotărât a satisface acestor dorinţe. Am cetit în foile române, dar’ mai cu samă în aceasta foaie, părerile multor colegi, dar celea mai multe m’au difgustat, căci erau prea ess gerate, ear’ unele ridicole chiar. Unii poate scriu la chestie şi numai să se laude, că şi ei au zis ceva, pe când dacă şi îşi ceteau manuscriptul cu faţeie?, pănă nu-’l da destinsţiunei, sigur îl arunca.