Foaia poporului, 1906 (Anul 14, nr. 1-52)

1906-10-14 / nr. 40

Pag. 544 FOAIA POFORULUI Nr. 40­ ­) vaci de 3—8 ani: 1 premiu de 12 cor., 2 premii de câte 10 cor., 1 premiu de 8 cor. şi 1 premiu de 6 cor.; c) junei, junince şi tăurenci de 1—3 ani: 1 premiu de 10 cor., 2 premii de câte 8 cor. şi 2 premii de câte 6 cor.; d) viţei şi viţele de 1/1—1 an: 1 premiu de 8 coroane, 2 premii de câte 6 cor. şi 2 de câte 2 cor. Grupa II. Oi de prăsilă: a) berbeci de 1—5 ani: 1 premiu de 10 cor. şi 2 premii de câte 8 cor.; b) noatini din 1906: 1 premiu de 6 cor. şi 2 premii de câte 4 cor.; c) noatine din 1906: 1 premiu de 6 cor., 2 premii de câte 4 cor. şi un premiu de 2 coroane. d) oi de 1—5 ani: 1 premiu de 8 cor. şi 2 premii de câte 6 cor. II. Premiarea. 1. In scopul premierii, comitetul central al Reuniunii agricole a ales juriul consistător din domnii: Pantaleon Lucuţa, I. Schüpp, primpretor în Sebeşul­ săsesc, ca representant al comisiei economice comitateuse;­­ loan Chirca, Petru Draghu­s şi Dr. loan Stroia, toţi din Selişte; Romul Simu, Vic. Tordăşianu, Dr. Petru Şpan, Vasile Stan, Oprea Şteflea şi Andreiu Teodor, toţi din Sibiiu; loan Popescu din Sibi­el, Iacob Bogdan, Pavel Precupescu, George Aleman şi George Morariu, toţi din Săsciori; Vasilie Preda şi loan A. Oancia, ambii din Cacova; Vasilie Duvlea lui Iosif, Avram Zemora şi Pavel Pârvu, toţi din Si­­bişel; loan Cucuian, Ilisie Colhan şi Savu Că­­tana, toţi din Laz; loan Moga şi Cosma To­­nescu, ambii din Căpâlna; Vasilie Bădilă, loan Bogdan şi Vasilie Coman, toţi din Deal; loan Alisie, Nicolae Petraşcu şi Petru Cucuian, toţi din Loman; Iepure loan, Prodan loan şi Voina loan, toţi din Răchita. Membrii absenţi, sau împedecaţi de la vot, se înlocuesc prin suplenţi. 2. Nu este iertat a funcţiona nimenea ca juror, când este vorba de vitele proprii sau de-ale rudeniilor mai deaproape. 3. Juriul ia în primire lista generală a vitelor espuse, examinează pe rând şi cu deo­sebită luare aminte fiecare vită şi apoi se con­sultă asupra premierii, îngrijindu-să ca publicul şi esponenţii să nu înrîuriască câtuşi mai puţin asupra hotărîrilor de luat. 4. In şedinţa, ce urmează examinării vi­telor, membrii juriului se consultă din nou şi se pronunţă, dovedind îndreptăţirea propune­rilor şi apoi hotărînd cu majoritate absolută de voturi. Preşedintele votează întotdeauna. La cas de voturi egale decide soartea. Asupra fiecărei premieri se votează deo­sebit. 5. Exponenţii de premiat se petrec în o listă separată, care, odată stabilită, se sub­scrie de preşedinte şi secretar, precum şi de alţi doi membrii ai juriului. 6. împărţirea premiilor urmează a se face în mod sărbătoresc, ţinându-se mai în­­tâiu o vorbire în presenţa juriului şi comite­tului aranjator, a esponenţilor şi publicului întrunit. Esponenţii premiaţi adeveresc primirea banilor prin subscrierea numelui în rubrica: „Adeveresc primirea în regulă a premiului“. 7. Secretarul juriului să însărcinează a compune un raport special asupra espoziţiei şi premiilor. Raportul, subscris de prezidentul şi secretarul juriului, se păstrează în archiva Reuniunii. Nimenea nu poate fi premiat, care a­ ţinut vita în grija proprie * *­* de an cel puţin. 5. Acelaş esponent nu poate dobândi decât un singur premiu în aceeaşi grupă. Faţă cu cel premiat în cutare grupă, concurenţii din altă grupă au întâietate, presupunând, că vitele lor sunt deopotrivă. B. In special, L Bovine (viţăi, vaci, tauri) 1. Ca vrednice de premiat să consideră mai ales bovinele, cari întrunesc în mare mă­sură însuşirile vitelor mari, puternice, fru­moase la trup, blânde, lăptoase, bune de pră­silă şi de îngrăşat. Faţă cu vitele corcite se va da întâie­tate vitelor de rassă curată. 2. Intre scăderile, cari nu îngăduie pre­­miarea, să numără: trup bolnăvicios, murdar, cum şi scăderi, care supără vederea (d. e. uni corn rupt, un mers prost, rane urîte etc.) 3. Ca semne de lapte mult să consideră trup prelungit, piept larg şi foaie şerpuit de vine groase, uger plin şi mare, nu prea căr­nos, nici prea gros, înzestrat cu păr scurt şi moale şi avend 4 ţîţe moi, deopotrivă de mari, piele molatică, păr subţire şi privire blândă. 4. Ca bune de îngrăşat sunt a să con­sidera mai ales vitele trunchioase, cu capul mic, oase subţiri, piept larg şi cărnos, şolduri îndepărte, coapză lătăreaţă, piele mişcăcioasă, păr moale. 5. Ca bune de muncă să consideră mai cu seamă vitele osoase, cu picioare cam lungi, piept larg şi rotunzit, şolduri puternice, copite sănătoase, mers vioiu şi regulat. II. O1. 1. întâietate se cuvine mai ales oilor mari, cărnoase, lăptoase şi bogate în lână fru­moasă şi subţire, moale şi lungă, deasemenea să cuvine întâietate oilor de soiu vestit şi în­soţite de miei cu blană aleasă. 2. Rassa ţigaie şi stogoşe se preferă râu­­sei bârsane (ţurcane). Din şedinţa comitetului central al «Re­­uniunei române de agricultură din comitatul­ Sibiiului», ţinută la Sibiiu, în rp Septem­vrie n. ipo6. Pant. Lucuţa, Vic. Tordăşb­uiu, prezident secretar. Poesii poporale. — Adunate de pe ici de pe colea. — ‘ ' Greblate şi netezite Şi la lume împărţite, de Parteniu­ Giurgescu, (Urmare şi fine). Ala şti năcazu bine Care-l trage ca şi mine, Ala şti năcazu meu .iff Care-1 trage ca şi eu. *« InnAjile tatel » i «» J De-ar avea pămentu foarte Eu cu mândra l’aş întoarce, De-aş avea de ce-l ţinea ’ Cu mândra l’aş răsturna. Voie bună când şi când Supărarea nu-mi dă rend, Voia bună mi să gată Supărarea umblă roată. Neci nu fur, neci nu omor Nu pot trăi în Ponor. Neci nu spânzur, neci nu bat Nu pot trăi ’n al meu sat. Săracă barbă căruntă Ce copilă te sărută, Barbă sură pe mărgele O vai de zilele mele. De când beau cu mândra’n şopru, Mi-o mâncat carii colopii. Sărăcia, neaverea Bea la crâşmă cu muerea, închină la pungă goală: Să trăeşti straiţă uşoară. Haida mândruţă în lume Nu-i popă să ne cunune Numa­i noi cu vorbe bune, Este unu ’n Huedin De cunună om străin. Tinăr fuiu ** Minte n’avniu, Betrâniiu Şi bolunzHÎn* 98 ~ Bade, pălărie noua Nu ţinea calea la două, Ci-o ţine numai la una La care-i pune cununa. Ce te legeni bradule ,.. Bradule mâlinule ? Ce te legeni aşa tare Fără vânt şi fără boare? Da cum nu m’oi legăna Că mâne, dimineaţă Vin trei meşteri din trei lături Cu trei hoaţe de săcuri Să mă taie ’N trei sfârţaie Să mă pue pe trei cară Să mă ducă’n altă ţară Să mă facă temnicioară, Temnicioară robilor Voie bună domnilor, : Temnicioară la voinici Supărare la părinţi. • . . •• III. Dispoziţiunile de premiare. A. In general. 1. Scopul espoziţiei este mai ales a urni şi încuragea adevărata propăşire în economia vitelor. Drept aceea, în privire se va lua nu atât intenţiunea vădită de a străluci cu vite de paradă, ci mai cu seamă buna chibzuire în alegerea vitelor de prăsilă, hărnicia şi in­­teligenţa dovedită în realizarea scopului urmărit. 2. Prin urmare vitele, altcum defectu­oase încâtva, se pot premia în rond cu vitele oare­cum desăvârşite. Intrevenind împrejură­rile de mai sus, chiar și întâietate se va da vitelor de a doua mână. Dar’ nici măcar în totala lipsă de alte mai bune nu este iertat a premia vite hotărît rele sau având scăderi în­semnate. 3. Astfel, dacă cutare grupă nu cu­prinde îndestule vite vrednice de premiat, pre­miile, ce ar prisosi se pot destina pentru o altă grupă. Premiile, cari din una sau altă causă nu s’ar fi împărţit, se înapoiază Reu­niunii. 4. Aceia, cari au prăsit ei înşişi vitele, vor avea întâietate faţă cu aceia, cari au espus vite prăsite de altcineva.

Next