Foaia poporului, 1907 (Anul 15, nr. 1-52)

1907-09-15 / nr. 36

Nr. 36 FOAIA POFORULUI Fig. 465 La Cazablnca au mai fost câteva cioc­niri mai mici cu Arabii. De la sosirea trupelor franceze in Casablanca au căzut in lupte 800 de Marocani. Perderile Francezilor sunt ne­însemnate. Mai nou să vesteşte, că mai multe se­minţii au cerut generalului Drude un armi­stiţiu, pentru a incepe tratările de pace. I f losif Vulcan. Duminecă dimineaţa moartea ne a răpit pe un pioner al culturii noastre naţionale, pe losif Vulcan, de la Orade. Suferind de mai mult timp, el şi-a dat obştescul sfârşit. In vârstă de 66 de ani, după o muncă neîntreruptă de preste 40 de ani pe terenul literar­­naţional. El a scris poezii şi studii, schiţe şi romane şi piese poporale, dar merite mari şi neperitoare şi-a câştigat prin susţinerea şi redactarea preste 40 de ani ai foaiei beletristice »Familia«, care a făcut mari servicii neamului şi prin întemeiarea şi asigurarea »Socie­tăţii pentru fond de teatru român« pentru care a obosit foarte mult. Drept recunoaşterea meritelor sale, Vulcan a fost ales de membru al celor mai Înalte societăţi culturale ale noastre, a Academiei din Bucureşti şi al »Asocia­­ţiunii« etc. Iată datele biografice, după »En­ciclopedia rom.«, losif Vulcan, s’a născut in Martie 1841 In Holod. A studiat in Oradea-mare si drep­tul in Budapesta. A fundat revista literară »Familia« la 1865, care a apărut intâi la Budapesta şi apoi la Oradea-mare. In jurul foii sale a grupat pe cei mai buni poeţi ro­mâni ; a mai redactat »Umoristul«, »Gura satului« şi »Şezătoarea«. A publicat: Pante­onul Român; Nuvele, 3 voi.; De la sate, 1 voi.; romanele : Sclavul amorului, 3 voi.; Ranele naţiunii, 2 voi.; Barbu Strâmbu in Europa, 3 voi.; Fata Popii, 2 voi. ; apoi: Poesii, 1 voi.; Lira mea, 1 vol. şi piesele poporale: Ruga de la Chiseteu, Sărăcie lucie; comediile: Alb sau Roşu, Chiriaşul fugit, Mi­reasă pentru mireasă, Soare cu ploaie, Găr­găunii dragostei, şi tragedia : Ştefan-Vodă cel tinăr, premiată şi jucată la teatrul naţional din Bucureşti. A fost iniţiatorul şi preşedintele So­cietăţii pentru înfiinţarea unui teatru româ­nesc în Transilvania. Academia rom. la ales membru corespondent la 1879, iar membru activ la 1891. * Familia a dat următorul necrolog : Aurelia Vulcan născ. Popovici cu inima frântă de durere anunţă trecerea la cele eterne a scumpului şi neuita­tului soţ Iosif Vulcan, membrul Acade­miei Române, preşedintele fondului de teatru naţional român, membrul de onoare al Asociaţiunei pentru cultura şi literatura poporului român, membrul societăţii literare »Kisfaludy,« preşe­dintele direcţiunei institutului de credit şi economii »Bihoreana«, ş. c. 1, ur­mată după grele suferinţe astăzi la 26 August (8 Septemvrie) 1907 dimineaţa la ora 6 în etate de 66 ani, împărtăşit cu sfintele taine. Osămintele scumpului defunct să vor aşeza spre od­ină vecinică după ritul bisericii gr.-cat la 28 August (10 Septemvrie) ora 10 a. m. în cimitirul orăşenesc. Oradea-mare (Nagyvárad) 26 Aug. (8 Septemvrie) 1907. In veci amintirea lui! Ştirea despre moartea regretatului losif Vulcan, a produs vii regrete pre­­tutindenea. O mulţime de telegrame de condolenţă au sosit la adresa dnei, din difer­ite locuri. In Sibiiu s’a arborat Du­minecă steagul negru pe muzeul »Aso­­ciaţiunii«, al cărei membru onorar a fost reposatul. Comitetul societăţi pentru fond de teatru român, al cărui sediu să află in Braşov, fiind avisat despre moartea preşedintelui său, a trimes d-nei Vulcan următoarea telegramă de condolenţă: »Cutremuraţi de neaşteptata veste a morţii iubitului nostru president, ru­găm primiţi condolenţele noastre. Do­liul D voastră este al întregului neam românesc. Comitetul societăţii va fi reprezentat la înmormântare prin se­cretarul Dr. I Bis­ga. V. Oniţiu, vice-preşedinte. Dr. I. Blaga a depus pe sicriu o frumoasă cunună, cu următoarea în-­scripţie: »Comitetul Soc. pentru fond de teatru — neuitatului întemeiător şi pre­sident Iosif Vulcan.« In Bucureşti Academia română a arborat pe edificiul ei steagul negru şi a însărcinat pe membrii A. Marienescu şi V. Mangra să­ o represinte la înmor­mântare şi să depună o cunună, în­mormântarea s’a făcut Marţi, în Orade. Dar faptul că pentru acest congres s’a ales ca sediu Capitala ţărei noastre are şi altă importanţă. Găzduind atâţi străini de seamă, avem prilejul să fim văzuţi de aproape şi cu ochi nepărtinitori, deprinşi a vedea, de savanţi recunoscuţi, techniciani emeriţi, indust­riali, specialişti din toate părţile lumei, cari, inapoindu-să in ţările lor, vor putea spune un cuvânt serios şi cu greutate despre luc­rurile folositoare şi bune pe cari le-au văzut în ţara noastră. Acesta este cel mai sigur mijloc pentru a ne croi drum şi renume bun in­străinate, a cărei opinie nu o putem ne­socoti. Fiindcă o ţară, fie ea cât de mică, să poate socoti tare şi cu rost sigur, atunci când se bucură de stima ţărilor mari. Numai cunoscându-se adevărata stare de lucruri de la noi, prin informatori de bună credinţă, indu­stria noastră, în ale cărei începuturi, mulţu­mită acţiunei partidului naţional-liberal, ţara a prins a avea încredere, îşi va putea lua avântul necesar spre a deveni, cum trebuie să devie una din forţele noastre economice de căpetenie. Din România. Congresul de petrol. Intre alte multe bogăţii pământul României are un sinul sân şi bogate isvoare de petrol (gaz.), cam­ de un timp încoace că exploatează cu bune rezultate pe valea Prahovei, prin Mol­dova şi alte părţi. Bogăţia aceasta a atras luarea aminte a oamenilor din ţările culte, cari să ocupă cu industria petroliferă. De aceea s’a primit propu­nerea şi Invitarea guvernului român, ca de astădată congresul al treilea de petrol să se ţină în România. La con­gres au sosit în România reprezentanţi din toate ţărţile culte. Congresul a fost deschis Duminecă, în palatul Ate­neului din Bucureşti. II deschide dl Saligny, ca prezident. Oaspeţii sunt salutaţi de ministrul domeniilor Carp, în franţuzeşte. Au mai vorbit di­n. Sturdza şi Saligny, cum şi câte un delegat din fiecare ţară. Sara s’a dat un festival, în grădina Oteteleşan, în onoarea oaspeţilor, iar Luni s’au în­ceput şedinţele de lucru. Amintim, că mai mulţi membrii ai congresului au vizitat ţinuturile Ro­mâniei, de unde să scoate păcura de petrol, şi au rămas foarte mulţumiţi de cele ce au văzut. Congresul acesta, afară de ceea ce priveşte industria de petrol, mai are şi o altă însemnătate pentru România. Iată ce zice în privinţa aceasta »Voinţa Naţională« : I . Bogdan P. Haşdău.­­ România şi neamul românesc a perdut pe an mare fiu al sân, pe în­văţatul de renume european, Bogdan Petriceicu-Haşdău. Deja de mai multă vreme bătrânul Haşdău era bolnav la Câmpina, unde trăia retras, despre­ ce am dat ştire în unul din anii trecuţi. Sâmbătă, săptămâna trecută starea li de­veni gravă şi după o agonie de câteva ore îşi dădu sufletul. Fiind profesor şi membru al academiei din Bucureşti, pe aceste aşezeminte s’au arborat steag negru, înmormântarea s’a făcut Luni. Haidău a luat parte şi la luptele politice, dar s’a distins cu deosebire pe terenul istoric şi filologic, ocupându-se cu obârşia neamului nostru şi cu alte lucruri istorice şi filologice (de limbă). In scrierile sale a arătat cunoştinţe mari, adânci şi avea mare şi temeinică putere de dovedire, aşa că prin aceste a devenit unul din cei mai mari învă­ţaţi ai noştri, cinstit şi cunoscut şi în cercurile învăţaţilor din ţările culte. Dintre numeroasele sale scrieri, de mare valoare ştienţifică, amintim: »Istoria critică a Românilor în secl. XIV, apo­ »Cuvinte din bătrâni«, cu­prinzând in vol. I, limba română vor­bită între anii 1550—1600, iar în al 11-lea cărţile populare ale Românilor în veacul XVI, în legătură cu literatura poporală nescrisă, in 1886 începe pu­blicarea măreţei sale lucrări »Etymolo­­gicum magnum Romániae«, care face epocă în desvoltarea noastră intelec­tuală ş. a. A întemeiat şi scos mai multe re­viste, dintre cari amintim revistele: »Traian«, Columna lui »Traian«, »Re­vista Nouă« etc. cuprinzătoare de studii valoroase.­­­d. Haşdău s’a născut la 1836 în satul Cristineşti dn Basarabia, din o veche familie boierească, din membrii căreia au fost mulţi bărbaţi vestiţi, mari învăţaţi şi scriitori. El a învăţat în Rusia, dar la 1857 trecu în Moldova, ocupând mai multe posturi însemnate, atât în Moldova cât şi în Muntenia pănă la unire şi lucrând toată viaţa pe terenul ştienţific-literar. Haşdău a avut o sin­

Next