Foaia poporului, 1907 (Anul 15, nr. 1-52)

1907-09-15 / nr. 36

Tit. 36 FOAIA POPORULUI Pag. 467 Păşunatul de toamnă al vitelor. Păşunatul vitelor In câmp este cel mai vechia şi totodată şi cel mai uşor mod de nutrire, pentru că şi numai an tingur om, poate să nutrească an număr mai mare de vite, ca dacă acelea să nutresc în grajd. Plugul şi grapa au tot strimtat pă­­şunatul de primăvară şi vară, aşa că singură toamna poate da o păşune mai bogată vitelor, care însă de regulă nu prea ţine mult, cu deosebire când mai domnesc şi p­oi îndelungate, atunci aceea mai mult să calcă, decât să paşte. In câmpurile comasate nici chiar toamna, nu poate da vitelor o păşune mai bună, parte pentrucă pământul a­­rator să samănă cu oare­care sămână­­tură de toamnă, parte pentrucă fânaţele cosite câte­odată sau de două ori, nu mai prea au iarbă pe ele. Astfel cu drept cuvânt să aude zicându se despre câmpurile comasate: »că vitele iernesză şi vara«. Deşi unii economi de vite susţin, că păşunatul vitelor in câmp nu este aşa de preţios, ca nutrirea acelora in grajd, totuşi astăzi este pe deplin con­statat, că păşunatul din câmp, dacă acela este destul de bogat în ierburi, este avantagios din mai multe puncte de vedere. Păşunatul din câmp al vitelor, dă adecă acestora putinţă, de a să putea mişca In aerul liber şi sănătos, care apoi le Întăreşte, oţăleşte şi le fereşte de multe boale. Păşunatul din câmp al vitelor, In cele mai multe cazuri, le ofere accelera atâta nutreţ, decât adecă ele au trebuinţă, ca să se poată mătură. Nutreţul din câmp şi-l aleg vitele, un grajd sunt silite să mănânce aceea ce le dă economul. Nutreţul din câmp nici nu este aşa de scump, ca cel din grajd, apoi vitele mânate la păşune sunt mai de­date şi cu schimbările atmosferice, sunt mai vioaie şi mai răbdurii, ca cele ţinute şi crescute numai in grajd. Cu deosebire pentru viţele tinere păşu­­natul în câmp este de neapărată tre­buinţă pentru desvoltarea şi întărirea trupului lor. Un bun păşunat de vite trebue să întrunească şi anumite referinţe, fără de care acela nu poate corespunde aievea scopului hotărit Mai ântâiu acela trebuie să fie bo­gat In ierburi, cari nu trebuie să fie numai de un fel, ci de mai multe feluri. Pământul să conţină umezală de lipsă, ca adecă iarba mâncată de vite să poată creşte iarăşi cât mai curând. Un bun păşunat de vite să nu fie lipsit nici de apă bună şi curată, cu care să se poată adâpa vitele când le este sete. Primăvara când iarba e de­stul de crudă şi conţine multă apă in sine, nu o prea beau, dar peste vară şi toamnă, când aceea a îmbătrânit şi conţine multă materie uscată, trebuie adăpate cât mai des. Intr’un păşunat bun de vite să nu lipească nici anumiţi arbori mai mari sub cari adecă să se poată adăposti vitele pe timpul căldurilor, vânturilor şi al furtunilor mai mari, şi de cari să se mai poată şi scărpina când au lipsă. Iar de cumva vitele dorm şi peste noapte un câmp, trebuie îngrijit, ca în nopţile ploiasă şi răci să poată fi adăpostite sub anumite şoproane înch­se şi aco­perite. Păşunatul vitelor din câmp, pe lângă însuşirile cele bune, mai are şi unele scăderi. Astfel partea cea mai mare a gunoiului să perde mai fără de nici un folos practic, de cumva nu să pun vitele peste noapte şi la amiazi, ca să zacă pe pământurile mai sărace şi neroditoare, (va umna.) care aduce neînţelegerea între bărbat şi femeie, vrajbă în casele cele până aci liniştite, ură între fraţi şi altele multe de toate ? Da, cu durere tre­buie să constatăm aşa este, beţia aduce toate năcazurile câte le-am în­şirat, asupra bietului om. Acestea ar fi influenţele alcoholului asupra omului, semnele caracteristice ecsterne a unui om beţiv. Alcoholul (spirtul) nu numai că 11 duce pe om la săvârşirea unor fapte imorale şi altele, ci el are urmări cu mult mai triste. Consumătorii de beu­­turi alcoholice In urma urmelor capătă şi anumite morburi interne, cari apoi mai curând ori mai târziu le curmă viaţa. Aşa d­­e­ dureri de cap, fiind­că sângele In urma alcoholului preste măsură beut, accelerează cirulaţiunea şi astfel să îngrămădeşte In creeri lărgind vinele de aşa că după ce să retrage iarăşi, inima nu mai are forţa (puterea) aceea, ca să umple acum vinele din nou cu atâta sânge şi aşa creerul ne mai putând lucra, respectivului li provoacă aproape In conţinu durere de cap. Alcoholiştii mai au şi o sete con­tinuă fiindcă spirtul ii arde pe din lăuntru. Intestinele, care nu o pot atâmpăra cu apă şi aceasta 11 îndeamnă apoi să bea tot mai mult. Beţivii nu mai au somn liniştit, au visuri grele şi aiurează. De aci putem vedea că alco­holul are mare influinţă asupra creeru­­lui şi spiritului totodată, pe care să înţelege 11 Inpsdecă în funcţionarea Ini regulată. Alcoholul mai are mare in­­flumţă şi asupra nervilor, pe cari li iritează şi de aceea de comun alcoho­liştii sunt foarte irităcioşi, care mai târziu trece în melancolie, Intr’un fel de amorţială. Tot alcoholul este causa la desele caşuri de apoplecsie, fiindcă cam am zis mai sus, în urma multei lui consu­mări sângele din cale afară mult nisu­­eşte cătră creeri si in caşul acesta e gata apoplecsia. B­rivilor în urma urni­tului spirt li să strică ficatul, devenind melancolici şi slabi, cad într’un morb de apă numit »idropică« care apoi nu să poate vindeca şi omul respectiv să V­eselia. Voi­a ifcuasaţi ■ »Foii Popota lui«. — Ţiganul la pescuit Un cioroi mai ştie dracul De unde era — să spunu, Vine-i gust ca şi la alţii Dar mânca came de puiu. Lesne lucru de mâncat Dacă ai la casa ta, Dar cioroiul nost­ru­-i dracu Că nici pui, nici cloşc’avea. Haide la furate iară Alt chip nu-i să poţi mânca Haid’ prin sat în ziua albă Că bani nu-s de-a cumpăra; Cu grăunte pus în aţă Sta lângă gard tupilat Ca să prinză puii cloştei Ori pe măsa — adevărat. Cum sunt ei nenorocoşi La furat că-i prind pe loc, Aşa păţi şi ast’dată Nici ăsta n’avu noroc. Fu prins iute, dus la lege Ca să spuie de ce fură, Dar cioroiul ca şi dracu Faca-să sfânt, ba să jură. —­ Nu te jura strimb ţigane Că te dă aţa de gol, Cu grăunţul ăsta doară Furi toţi puii din ocoli — Ce pui Doamne, ce pui spui? — Taci ţigane că te ’ncuiui — Tac, dar eu la pescuit... Sau şi d’aci sunt oprit?...­­— Cum? la pescuit ai fost? Doară peştii sunt în apă, Peşti pe uscat nu să află! — Nu să află, bine dară Eu asta nu o-am ştiut, Am să merg de azi la apă Cu grăunţul şi cu aţa Mulţămesc de sfat acuma Te cinstesc şi sărut faţa. — Stai ţigane pentru pui Tu ai să fii judecat! — Puii fie a dumitale Şi-ţi mulţam frumos de sfat ! Chim*. Influinţa stricăcioasă a Molului. — Căile şi mijloacele prin cari s’ar putea lucra cu efect începând din şcoala elementară, întru întimpinarea beţiei. — Temă dată din partea Prea Ven. Con­st. Archid. gr.-or. rom. din Sibiiu spre desbatere conferinţelor învăţătoreşti în anul 1905 — de Petru Bura, înv. (Urmare.) Dar care nu îmi veţi da drept când zic că tot alcoholul e acela care face de­că licitează moşiile bieţilor oa­meni şi sunt aruncaţi pe drum să peară de foame în cele mai multe caşuri? Au doară nu tot alcoholul este acela Mărunţişuri. Orbul şi cocoşatul. Unul orb de un ochiu întâlneşte des­­de-dimineaţă pe un cocoşat (cu pup în spate) şi voind ca să-l ia în rîs, îi zise: — Dar bine frate, prea de­vreme ai plecat cu sarcina în spinare. — Adevărat că e prea de dimineață, răspunse cocoțatul, căci nu văd la d-ta des­chisă decât o singură fereastă.

Next