Foaia poporului, 1912 (Anul 20, nr. 3-51)

1912-09-15 / nr. 36

Anul al 20-lea Duminecă, 2/15 Septemvrie 1912 Nr.36 PREŢUL ABONAMENTULUI: Pe un an.............................4 cor. 40 bani. o jumătate de an ... 2 cor. 20 bani. Român­ia, America şi alte ţari străine 11 cor. anual. A.Ermamente se fac la „Tipografia Poporului“, Sibiiu Foaie politică Apare în fiecare Duminecă. Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: »Foaia Poporului«, Sibiiu. INSERATE: Mă primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI. (Strada Măcelarilor Nr. 12.) Un şir petit prima­ dată 14 bani, a doua­ oară 12 bani, a treia­ oară 10 bani. Berchtold la Sinaia.^ In numărul 34 am dat şi noi ştirea, că ministrul de externe al monarhiei noastre, contele Berchtold, a făcut o vizită la Re­gele României în Sinaia. In legătură cu aceasta vizită, gazetele cele mari austriace, germane, franceze şi ruse — ca să nu mai vorbim şi de presa din statele mai mici — au scris o mulţime de articole, în care arătau însemnătatea de­osebită a acestei vizite pentru politica Eu­ropei privitoare la Peninsula Balcanică. Turcia a fost totdeauna obiectul celei mai mari nelinişti pentru Europa. Cauza a fost şi este, că în imperiul acesta nu e niciodată linişte, fiindcă popoarele, cari îl locuesc sunt totdeauna agitate pentru ne­dreptăţile adevărate şi închipuite, pe cari le îndură dela stăpânirea turcească. O altă cauză a acestei nelinişti pentru Europa e dorinţa ţărilor învecinate, ca la moment bi­nevenit să pună ma­na pe bucăţi mai mari sau mai mici din Turcia.**) Bulgaria vrea să cuprindă Macedonia pănă la Marea­ Egee, Serbia încă vrea o parte din Mace­donia, de se poate tot pănă la această mare, Rusia vrea Azia mică şi Constantino­­polul cu strâmtorile de mare de-acolo, ca să poată eşi fără pedecă cu corăbiile ei din Marea­ Neagră, Grecia vrea Epirul şi Macedonia, ba de s’ar putea chiar şi Con­­stantinopolul, Austria şi-a aţântit ochii a­­supra Albaniei şi a unei părţi din Mace­donia cu Salonicul de lângă Marea­ Egee, Italia partea de apus a Turciei, pe care o vrea şi Austria. Fiecare din aceste ţări ar avea drep­tate încâtva, ca să ajungă în stăpânirea pă­mântului dorit. Bulgarii şi Sârbii au fraţi de acel­aş sânge în Macedonia. Grecii mai puţini, mai ales pe lângă mare, Austria nu se poate mulţumi numai cu eşirea prin Marea­ Adria­­tică, care pe lângă că e îngustă, dar are dealungul ei spre apus Italia. Italia se te­me de întărirea Austriei şi pentru întărirea sa proprie ar vrea să aibă amândouă ma­lurile Mării­ Adriatice. Rusia, în sfârşit, se înăbuşe în Marea­ Neagră, de unde nu poate esî decât cu corăbiile de comerciu, aşa că cele de războiu stau ca încuiate acolo. Franţa şi Anglia încă au fost şi sunt şi acum împotriva oricărei împărţiri a Tur­ciei, pe deoparte pentrucă ajungând sub alte stăpâniri nu şi-ar mai putea desface aşa uşor mărfurile, afară de aceea din în­■_____ti • *) N4»s’a imblicat în numărul trecut, ne­fiind loc.. **1 • ‘ •­­ **) E bine a se uită la harta (mapa) Euro­pei, căci atunci se va înţelege mai bine, pentru ce doresc _ să se înfrupte din Turcia. Mărirea prea mare a Rusiei, Austriei şi Ita­liei se tem să nu se nască primejdii pen­tru ele. La aceasta se mai adaugă şi groa­za, pe care o au chiar cei lacomi de pămân­tul altuia de un războiu, care ar fi înfri­coşat şi ar slăbi şi pe învingători. Mai trebue să luăm în samă şi faptul, că Rusia nici nu e pregătită de războiu, aşa că toate Puterile s’au înţeles, ca deocamdată să stea pe loc. înţelegerile acestea se pot însă strica uşor, de aceea Puterile cele mari, grupate în două alianţe mari (Tripla-Alianţă cu Au­stria, Germania şi Italia, apoi Tripla-invo­­cată cu Franţa, Rusia şi Anglia), îşi caută tovarăşi şi între ţările mai mici, dacă au o guvernare bună şi o armată puternică. Ochii marilor Puteri au căzut mai întâiu asupra României, care între toate statele din partea de meazăzi-răsărit a Europei are cea mai cuminte guvernare și cea mai pu­ternică armată, în frunte cu viteazul Căpi­tan, Regele Carol. Dovezile, ce Ie-a dat Rusia de mai bine de un veac, că vrea să supună Româ­nia, căreia i-a răpit Basarabia, cu toate că armata fraţilor noştri a scăpat-o de peire la Plevna, a îndemnat pe Regele Carol să se alieze cu Tripla­ Alianţă, în special cu Austria. Nu e deci mirare, că de câte ori pacea Europei e serios ameninţată în ţările bal­canice, îndeosebi în Turcia, Austria se pu­ne în înţelegere cu România, a cărei ar­mată poate fi hotărîtoare într’un războiu. Aşa e şi acum. Norii grei, cari se ri­dică dinspre Turcia şi ţările ei vecine au îndemnat pe ministrul de externe al Au- stro-Ungariei să vină la Sinaia şi să se sfătuească cu Regele României. Pe noi Românii din Austro-Ungaria ne umple de mândrie faptul, că ţări puter­nice ţin aşa de mult să-şi aibă tovarăşă pe România liberă a fraţilor noştri de preste Carpaţi. Dar când judecăm însemnătatea acestei aprecieri nouă nu ne este ertat să ne gândim numai la folosul, ce-i poate avea o parte a neamului nostru, ci trebuie să ne gândim la folosul întregeimpaţiuni române fără privire la măiestritele graniţe politice. Cugetând astfel, trebuie să’constatăm, că binele ce-i aduce alianţa României cu Austro-Ungaria nu se revarsă şi asupra noastră, a Românii©»' din Transilvania şi Ungaria, cari de preste 40 de ani suntem supuşi celor mai neomenoase asupriri, nu­mai pentru că nu voim să ne lăpădăm firea de Român. Aceasta au înţeles-o şi fraţii no­ştri din Regat (România), ba chiar şi străinii. Dăm aici două voci române şi una străină, cari arată, că legătura cu Româ­nia va fi numai atunci tare şi de folos pen­tru toţi, când va încetă asuprirea Români­lor din Transilvania şi Ungaria. Ziarul Seara, organul partidului con­servator, azi la putere în România, scrie în privinţa aceasta următoarele: „Foile din Viena au scris, că mergând în România, contele Berchtold va fi purtă­torul simpatiilor tuturor naţionalităţilor din Austro-Ungaria. „Ne gândim, că printre acele naţionali­tăţi sunt şi Românii, fraţii noştri din Austro-Ungaria. De­sigur, că ei, cre­dincioşi supuşi ai împăratului Francisc Io­sif, privesc cu simpatie apropierea dintre monarhia austro-ungară şi regatul român —, da, însă trebuie să spunem, că o pri­vesc nu numai cu simpatie, dar şi cu spe­­ranţe. Ce sunt speranţele­­acestea? Nu­­este în ele nimic iredentist, ci este numai dorul după o tratare dreaptă şi omenească. „Dacă România, dacă ţara noastră a ajuns din mila lui Dumnezeu şi prin vred­nicia ei proprne un factor atât de însemnat în politica internaţională (politica tuturor statelor), situaţia ei nu se poate să fie ex­ploatată într’un aşa fel, încâ­t să fie silită să privească fără durere la cele ce se petrec cu milioane de fraţi ai ei de preste gra­niţe,­­ să jertfească pe aceşti fraţi ai ei. „Aceasta s’a spus şi e bine să se spună întotdeauna: că o apropiere pe deplin sin­ceră, temeinică între noi şi monarhia Vecină numai atunci va fi cu putinţă şi numai atunci va fi întărită puternic fără să se mai poată dăpânia, când Românii din regatul Româ­niei nu vor mai avea cuvânt şi dreptate să privească cu durere la tratarea aşa de vi­tregă astăzi, de­­care au parte Românii din Ungaria“. Dl C. G. Dissescu, fost ministru, de­canul facultăţii de drept de la Universita­tea din Bucureşti, i-a adresat contelui Berchtold o scrisoare, în care cere pentru Ro­mânii din Transilvania şi Ungaria liber­tatea de conştiinţă, pe care a propus-o pen­tru popoarele din Turcia. In scrisoare zice între altele: „Ceea ce ne umple şi mai mult inimile de bucurie, e că Excelenţa Voastră a venit la Sinaia, după cum a zis „Neue Freie Presse“, * * *) ca purtător al simpatiei tutu­ror popoarelor din monarhie. „In numele acestei simpatii, în numele dragostei voastre pentru libertatea reli­­­gioasă, pentru egalitate în stat, daţi voe Excelenţă, ca un cetăţean al Regatului ro­mân să vă roage să împedecaţi nedrepta­tea, pe care Papa şi guvernul ungar sunt pe cale de-a o face prin punerea în lucrare a Bulei papale. Nu, noi nu putem crede,, că diplomatul fie ' ce este Excelenţia Voa­r *) O gazetă mare jidană din Viena.

Next