Foaia poporului, 1912 (Anul 20, nr. 3-51)

1912-09-15 / nr. 36

•«5 •3 h­ * Să nu mai zică „Oláh“. Foile ji­dane aduc ştirea, că prim-ministrul Lukáci (Armean, de altminteri) a dat ordin slujba­şilor de la oficiul statistic să nu mai scrie în publicaţiunile acestuia, când e vorba de naţiunea română oláh, ci român. Lucrul nu are cine ştie ce însemnă­tate. La Slavi toate popoarele de neam latin (roman) cu numele Olah, Ulah, Vlah, Valah, Voloh şi altele asemenea. Dela Sla­vii veniţi la câteva sute de ani după noi în ţările româneşti, au împrumutat numi­rile acestea şi Maghiarii, cari ne zic nouă Oláh, Italienilor Olasz. Tot dela Slavi au împrumutat şi Nemţii numele, schimbându-l în Valah. E ştiut, că noi n’am trăit în ve­cinătate cu Nemţii, fiind despărţiţi de ei prin Slavi. Saşii, puţini, au venit foarte târziu printre noi. In schimb, noi am îm­prumutat dela Slavi cuvântul Neamţ în loc de German. Prin urmare, Oláh, Valah Roman zice, román tot Roman. Congresul societăţilor maghiare din Transilvania şi-au ţinut şedinţele în Ciuc- Sereda. Preşedintele societăţii culturale maghiare din Braşov, Dr. Zakarias a ţinut o conferenţă arătând, că băncile româneşti şi săseşti jertfesc din veniturile lor mai mult pentru cultură decât cele ungureşti (adecă mai mult jidane). La propunerea lui s’a hotărît, ca toate băncile să fie invitate să dea pentru cultura maghiară câte 5 la sută din venitul lor curat. Profesorul Ko­vács din Dobriţin a ţinut o conferenţă, la urma căreia a propus să se ceară dietei o lege, care să oprească pe „străini“ (adecă pe Români) să mai cumpere pământ în Transilvania. Cu ideia aceasta se ocupă de mult unii dintre conducătorii de azi ai Maghiarilor şi Jidanilor. Vor şi încercă să o înfăptu­­ească, mai ales dacă se vor mai găsi mulţi Români, cari la alegerile de deputaţi să voteze pentru candidaţi străini sau pentru Români renegaţi, vânduţi duşmanului nos­tru naţional. Atunci Românii vor putea plecă la cerşit. Curat, înşelător ordinar. O nouă dovadă, că toţi cei ce ţin cu străinul împo­triva neamului lor, sunt mişei, n­i-o dă Cuvai, fost ban, acum comisar al Croaţiei. Foaia „Pesti Hirlap“ arată, că Cuvai a vân­dut o mulţime de locuri de notari publici, ba în lăcomia lui a mers şi mai departe, înfiinţând posturi nouă. Pentru câte un loc luă pănă la 50 mii de coroane. Un sin­gur loc l-a dat fără plată, dar fratelui său. Recrutările (asentările) din anul a­cesta nu prea dau rezultate mulţumitoare. In cercul de recrutare Raab (Ungaria), s’au găsit buni de armată numai a patra parte din feciorii veniţi la recrutare. In Sinerva­­talia au fost din 676 de feciori numai 72 buni. In unele ţinuturi s’au întâmplat chiar şi cazul ruşinos, de feciorii, au fugit de re­crutare. Săptămâna trecută au fost prinşi la graniţa Ungariei 14 feciori, cari voiau să fugă la America. Măsuri contra prei­ei. Guvernul din Pesta a dat un ordin, prin care opreşte vânzarea pe stradă a gazetelor, cari îl a­­tacă. Măsura aceasta e foarte bună pentru gazetele jidano-maghiare, cari cer mereu, ca ziariştii noştri să înfunde temniţele pen­tru ca apără limba şi legea română. Bâta se întoarce acum împotriva lor. ' 12.9 stră, vrea să apere drepturile de conştiinţă în Imperiul otoman şi să rămână nepăsător atunci, când aceleaşi drepturi sunt vătămate sau ameninţate în Imperiul austro-ungar.“ De un interes deosebit sunt şi cele ce le scrie gazeta vieneză Gross-Österreich. Ea zice, între altele: „Nimeni nu poate tăgădui foloasele uriaşe, pe cari le trage monarhia austro­­ungară şi mai cu seamă Maghiarii de pe urma politicei de aliată credincioasă a Ro­mâniei. Căci cine ar putea-o împedeca de-a luă o ţinută îndoelnică ca răspuns la ruşi­noasa asuprire a Românismului din Un­garia. „Când contele Aehrenthal începu­ lupta pentru anexarea Bosniei, s’au ridicat în România oameni cerând ca ea să treacă de partea Serbiei, urmând politica lui Isvolsky (ministrul rus de externe). Aceasta ar fi însemnat pornirea României în contra Au­striei și când s’ar fi început războiul, ar­mata românească ar fi trebuit să năvălească în Transilvania“. Naţiunea română are o însemnătate mare în politica internaţională. Pentru ca însemnătatea aceasta să crească şi să fie recunoscută, trebuie ca îndeosebi noi Ro­mânii din Transilvania şi Ungaria să nu încetăm lupta aprigă, pănă când nu vom dobândi pe acest pământ al nostru toate drepturile culturale şi politice, cari ni se cuvin. —­ Congresul studenţilor universitari români la Craiova, începând de Dumine­ca trecută, studenţii universitari din Ro­mânia, precum şi reprezentanţii studenţilor români din Transilvania, Ungaria, Buco­vina, Basarabia şi Turcia, au ţinut un con­gres la Craiova, unde au discutat asupra mijloacelor şi organizării lor pentru mun­ca, ce trebuie să o desfăşure pentru ajun­gerea idealului naţional: Unitatea culturală a tuturor Românilor. Toţi vorbitorii au găsit cuvinte de laudă şi îmbărbătare, mai ales la adresa noastră, cari ducem o luptă aşa de frumoasă şi de bărbătească pentru libertate. Cum e apreciat Mangra de oamenii cinstiţi. „Gross-Österreich“, gazeta Aus­­triacilor, cari luptă pentru dreptate pentru toate naţionalităţile din Austro-Ungaria, scrie în legătură cu prostiile spuse de Mangra în darea lui de samă următoarele: E o adevărată comedie de circ, când într’o adunare ia cuvântul, după vorbitorii maghiari (jidani) şi un aşanumit „repre­zentant al naţionaliştilor“, deputatul Man­gra, ca să declare, că politica „partidului naţional al muncii (partidul lui Lucaci- Tisa) îl mulţumeşte pe deplin, că-l aprobă necondiţionat şi că după părerea lui Ro­mânii din Ungaria n’ar putea face nimic mai bun şi mai cuminte, decât să între cu alaiu în tabăra acestui partid. Slavă Dom­nului, că adevărul despre stările din Un­garia a pătruns deja în cercuri prea largi, aşa că nu se mai pot înşelă mulţi cu astfel de declamaţiuni. E însă ceva semnificativ pentru spiritul de comedianţi al cercurilor maghiare, că nu le e ruşine să întrebuin­ţeze pe un renegat drept unealtă pentru a minţi publicul, că plângerile poporaţiunii­­nemaghiare sunt numai „hâdăreli“ şi exa­gerări de-ale unor „agitatori“, de cari po­porul n’ar vrea să ştie nimic. FOAIA POPORU­l!l3I TO Nr. S6 Iară s’au spăriat. „Magyarország“, una din gazetele cele mai şoviniste din Pesta, ţipă ca din gură de şarpe, că Ro­mânii din comitatul Bichişului ar lucră pe sub ascuns contra statului. Descoperirea a fost făcută de un primpretor, una din năpăstile, cari ne bântuie neamul. Lucruri mari n’a putut află, căci Românii lucrează în secret, mai ales în Ghiula şi Chitighaza. Românii din comitatul Bichişului, care se află la graniţa naţiunii române, au mai mult decât oricare alţii datoria să-şi apere limba, legea şi moşia naţională, ca să nu fie înecate de valurile dujmanului cutro­­pitor. Trădare de neam. Câţiva Jidano- Maghiari au pornit în Bozovici, centrul ţi­nutului Almaj din comitatul Caraş-Seve­­rin, o fiţuică scrisă în limba lor. După cum spune un corespondent în organul par­tidului nostru naţional, s-au găsit chiar şi câţiva „domni“ de Român, cari o abonează. Aceştia se vede, că sunt dintre cei ce îşi bat mereu joc de Bănatul românesc. Nu e destul, că au înfiinţat un gimnaziu ungu­resc cu banii româneşti ai grăniţerilor, că în interesul acestuia, condus de un Jidan curat, limba română e oprită? Câte bi­blioteci poporale române au înfiinţat şi câţi membri au câştigat pentru Asocia­­ţiune? — Linde eşti tu Ţepeş Doamne! Mişcarea Polonezilor. Naţiunea po­loneză, ruptă din cauza neînţelegerilor din­tre Poloni şi a lăcomiei vecinilor în trei părţi sub trei stăpâniri: a Rusiei, Austriei şi Germaniei, nu şi-a uitat, că a format odinioară un regat puternic şi începe să se mişte de nou pentru a-şi câştigă nea­târnarea. La Zakopone au ţinut mai mulţi fruntaşi o conferenţă, în care s-a hotărît a face pregătiri serioase pentru liberarea mai ales a Polonilor din Rusia. Ei soco­tesc acum timpul de potrivit, deoarece se poate întâmplă să izbugnească un războiu mare, în care va fi amestecată şi Rusia, cea mai nemiloasă sugrumătoare a naţiunii polone. Asuprirea unui popor îl îndârjeşte tot mai mult. Dar asta nu o înţeleg barbarii, pănă nu vor simţi-o! Şovinismul celor din Pesta faţă de Sârbi şi Şvabi. O comisiune compusă din câţiva ofiţeri sârbi a venit în Ungaria de meazăzi, ca să cumpere cai pentru armata sârbească. Ei aveau, pentru aceasta, slobo­zenia ministerului de războiu. Cei din Pe­sta însă, ca să aţâţe pe Sârbi împotriva monarhiei noastre şi ca să lovească şi în Şvabii naţionalişti, de la care cumpărau ofi­ţerii sârbi cai, i-au oprit să mai cumpere şi i-au silit să plece din Ungaria. Cei din Pesta au fost aşa de proşti să spună, că fa­ţă de tulburările din Peninsula Balcanică nu se pot învoi la scoaterea din ţară a cai­lor. Bine, dar toată lumea ştie, că nu de mult au cumpărat Turci şi Italieni cai din Ungaria! Vorbe de clacă în gazetele jidano­­maghiare. După veninoasa „Budapesti Hirlap“ vine acum şi „Magyar Hirlap“, altă zdreanţă jidano-maghiară şi scrie un articol, în care spune, că Românii şi Ma­ghiarii trebuie să, trăească în bunăînţele­­gere, altminteri îi înghit şi pe unii, şi pe alţii Slavii. Se î nţelege, că „Maghiar Hír­lap“ înţelege lucrul astfel, că Românii şt

Next