Foaia poporului, 1912 (Anul 20, nr. 3-51)

1912-09-15 / nr. 36

Nr. 86 FOAIA POPORULUI se rapede de limbă, lege şi toate cererile lor după drepturile politice, cari li se cuvin. E destul să spunem, că fiţuica aceasta e organul contelui Andraşi, unul din călăii neamului nostru. „Maghiar Hírlap“ mai laudă şi Româ­nia, care, zice, trebuie să meargă alături cu Ungaria. Şi aici se înşală jidanul, căci România merge deocamdată alături cu Au­stria, dar nici asta ţiu va dura mult, dacă Românii din Ardeal şi Ungaria vor mai fi asupriţi. Căci a spus-o de mult răposatul Ioan Brătianu, fost prim-ministru în Ro­mânia. Românii din Ardeal şi Ungaria sunt oastea cea mare a neamului românesc, care luptă afară de cetatea întărită, care e Ro­mânia liberă. Partea aceasta trebuie să o întărim şi să o ajutăm în lupta ei cu duş­­manul lacom de-a o înghiţi. •­­ Un nou partid unguresc? O gazetă mare din Germania primeşte din Pesta şti­rea, că e pe cale formarea unui nou partid unguresc, din care să lipsească al de Ti­sza, un fel de jandarm, şi Lukács, căpetenia politicianilor gheşeftari. Partidul acesta ar introduce o administraţie „cinstită“, pro­gres „cultural“, reforme „economice“ şi al­te minunăţii, de cari n’a avut Ungaria nici­odată. Din partidul acesta au să facă parte Andraşi, Aponi, Koşut, adecă tocmai cei ce au întărit necinstea în administraţie, bar­baria în locul culturii, jaful în locul econo­miei. Va fi deci tot un partid de căpătu­­eală, care se va deosebi de cele de pănă acum numai prin nume. Lupta naţională a Sârbilor. Dele­gaţii tuturor partidelor sârbeşti din Unga­ria şi Croaţia au ţinut la Neopanta (Novi­­sad, Neusatz) o consfătuire cu privire la lupta, ca trebuie să o dea împotriva sus­pendării autonomiei bisericei sârbeşti, ho­tărând următoarele: Partidele opoziţionale sârbeşti aliate protestează împotriva suspendării (înlătu­rării) autonomiei bisericeşti şi condamnă ţinuta guvernului şi a episcopatului sârb. Conferenţa învită parohiile să se alăture la acest protest şi în cazul, când comitetele parohiale ar fi suspendate, membri parti­delor sârbeşti să respingă orice funcţiune bisericească, cu care ar fi îmbiaţi. Suspendarea volnică a autonomiei bi­sericei sârbeşti să fie adusă la cunoştinţa lumii culte prin broşuri (cărţi) tipărite în limbile germană, franceză şi engleză şi să se facă apel la opinia publică a Europei. La 15 Septemvrie se va ţinea o mare adunare poporală la Neoplanta, care va întări hotărîrile acestei conferenţe. Lukaci suflă de retragere. Intr’o a­­dunare a partidului muncii s’a votat — cu­rios lucru! — o rezoluţiune, prin care se cere o reformă, care să garanteze deputa­ţilor dreptul lor de imunitate (să nu poată fi atinşi de nimeni, nici de lege!). Lukaci, prim-ministrul, declară acum, că el încă e de părerea aceasta şi spune totodată, că e gata să schimbe regulamentul camerei. Siretul Armean vrea să câştige opozi­ţia pentru barbarul lui proiect de lege e­­lectorală. Prea multă uitare de sine. Prin Ardeal umblă un agent Lenghiel de la o so­cietate jidano-maghiară din Pesta, care vrea să publice o enciclopedie (un fel de dic­ţionar) mare. Agentul acesta a prostit, du­­pă cum scrie „Românul“, numai în comita­tele Sibiiu şi Făgăraş o sută de preoţi, în­văţători şi notari să se aboneze la aceasta enciclopedie, care va costă 288 cor. exem­plarul. Lenghiel a prins pe aceşti „o sută“ că le va publică n­umele cu „laude“ în en­ciclopedie. Câtă prostie! Orice carte ma­ghiară cuprinde numai batjocuri la adresa Românilor, şi între aceştia­­tot se mai gă­sesc de-aceia, cari plătesc batjocorirea nea­mului nostru. Gu paloşul. « Steveşte vitejaşci din vremea descălecatului Moldovei .. .de Radu Rosetti. .. (Urmare). XVII. Ştefan Stroici face cunoştinţă cu Mihu. Ştefan rămăsese mut de surprindere: — Văd în ochii Dumitale nu numai mirare la auzul acestor veşti neaşteptate dar şi scârbă. Fiind oştean deprins a te lupta cu duşmanul în faţa lumii, în luptă voinicească dar cinstită, te temi să nu te vezi silit să primeşti, ca tovarăşi de luptă, voinici de codru care lovesc într’ascuns sau chiar de dinapoi şi luptă nu pentru cinste ci pentru pradă. Linişteşte-te! Nici unul din cavalerii cătăcitori, despre care vei fi auzit poves­­­tindu-se de cântăreţii din apus sau la şeză­tori, împrejurul focului otacelor, n’a purtat vr’o­dată, la şold, spadă mai neprihănită decât paloşul Căpitanului meu. El o ieşit din teacă numai în apărarea celui slab şi nedreptăţit, el o lovit numai pentru pe­depsirea nedreptăţii şi a răului în luptă dreaptă de viteaz, faţă în faţă şi ochi în ochi, el n’a intrat în teacă decât cu cinste. Oştenii mei sunt împărţiţi în toate sa­tele Moldovei, dela hotarul leşesc pănă la cel muntenesc, dela munţi pănă la Siret; un jurământ de oarbă şi neapărată supu­nere îi leagă cătră mine şi cătră Căpitanul ce l’am pus în fruntea lor. De câte ori mi­se aduce vestea unui jaf, unei nedreptăţi făptuită de oamenii lui Sas, prin focuri a­­prinse pe dealurile cele mai înalte ale ţării, înşirate după împrejurare, când într’un chip când într’altul, putând astfel înlocui vorba sau slova scrisă, se chiamă la un loc dat un număr de oameni sub porunca Căpitanului sau a unui namestnic al lui. In curând ne­dreptatea este îndreptată sau pedepsită, dobânda luată pe nedrept înapoiată păgu-La adunarea naţională din Ileanda mare, deputatul nostru dl Dr. Teodor Mi­­hali a adus la cunoştinţa noastră un lucru de foarte mare însemnătate. A spus anu­me, că în timpul, când guvernul se luptă cu opoziţia în dietă ajungând Tisza pănă acolo, încât a scos pe deputaţii opoziţionali cu poliţia din sala de şedinţe, între condu­cătorii naţionalităţilor nemaghiare urmau tratative pentru încheierea unei alianţe îm­potriva şovinismului turbat, care stăpâneşte în Ungaria. Tratativele le făceau conducă­torii Românilor, Croaţilor, Slovacilor şi Sârbilor.*) E vorba, ca aceste patru naţiuni să formeze o tabără puternică, de ale cărei întărituri să se spargă ca nişte beşici de *) Rutenii sunt aproape morţi, mâna de Saşi sunt totdeauna guvernamentali (fie guvern dualist, fie kossuthist). Şvabii din Banat nu sunt încă organizaţi politiceşte, cu toate că şi ei se mişcă­ basului, iar făptuitorul globit. O treime din gloabă este împărţită la oameni, două treimi, partea Căpitanului, se varsă în vi­­steria noastră. De două ori pănă acum a izbutit-am să punem mâna pe birul ţării trimis de Sas preste munţi. De anul tre­cut am pus bir pe negustorii străini ce trec prin ţară. Ne plătesc aceiaşi vamă ce, o plătesc lui Sas şi, pănă astăzi, cu toate străjuirile lui Vodă încă nici un negustor n’o izbutit feă iasă­­din iţară ne vă mirii ‘de m­o. Lucrul nu s’o făcut fără de veste ci pe faţă , s’au pus la toate graniţele tăbliţe arătând cât era să se plătească de fiecare şi pentru orice soiu de marfă. Cu banii adunaţi am alinat suferinţi, am ajutat oameni săraci,, ne-am făcut prieteni credincioşi, am pă­truns pănă în sfaturile lui Sas, am adunat arme pentru ciasul luptei şi ne mai rămân grămezi de aur şi de argint pentru purta­rea războiului de mântuire. Mergi de cu­­treeră ţara, opreşte-te atât prin curţile kne­­jilor cât şi prin bordeile sărăcimii, abate­­te chiar şi prin casele acelor ce ţin cu un nou dar al dlui Vasile Stroescu. Dl Vasile Stroescu, boierul român din Basarabia, care de un şir lung de ani îşi revarsă binefacerile sale împărăteşti a­­supra neamului nostru din Ardeal şi Ţara­ Ungurească, petrecând în timpul din urmă printre noi, a ţinut să-şi dovedească din nou dragostea pentru înaintarea noastră culturală şi a dăruit 100.000 (o sută de mii) de coroane pentru zidirea noului seminar gr..or. din Sibiiu. Binecuvântat va fi numele acestui bi­nefăcător al neamului nostru pănă la sfâr­şitul veacurilor. Pag. 3 Şcoală românească! In numerele 26 şi 27 ale „Foii Popo­rului“ ne-a­n ocupat cu deamănuntul de cele ce trebuie să facă părinţii cu copiii lor. Recomandăm înc’odată cetirea acelor două articole. Aflându-ne la începutul anu­lui şcolar, mai amintim înc’odată pe scurt următoarele: 1. Să aducă orice jertfă pentru a-şi avea şcoala lor naţională (confesională). Nu există comună românească, care să nu poată jertfi pentru şcoală cel puţin jumă­tate din miile de coroane, pe cari le risi­peşte pe beutură şi pe lux. 2. Să se îngrijască de vreme, ca la in­trarea în şcoală copiii să aibă toate cărţile şi tot ce trebuie, pentru ca să nu sufere în­văţământul. 3. Cei ce-şi trimit copiii la şcoalele se­cundare (gimnazii ş. a.) să facă tot ce le stă în putinţă, ca să-i dea la gimnazii sau şcoale de fete româneşti, de cari avem în multe părţi. 4. Să nu uite să-şi dea copiii şi la me­serii şi negoţ, apoi cei cu patru clase gim­naziale sau civile şi la şcoala normală (se­minarul de învăţători). Uniunea naţionalităţilor.

Next