Foaia poporului, 1912 (Anul 20, nr. 3-51)
1912-09-15 / nr. 36
Pag 4 Săpun atacurile barbare ale guvernelor din Pesta încercate mereu în contra bisericilor, şcoalelor şi a tuturor celorlalte aşezăminte culturale, economice şi politice ale noastre. Croaţii şi-au văzut ţara prefăcută într’un paşalâc de pe vremea lui Abdul- Hamid, de aceea au cerut în lupta lor şi sprijinul naţionalităţilor nemaghiare din Ungaria. Sârbilor li s’au furat autonomia bisericească. In faţa primejdiei, ei au uitat certele dintre ei formând un singur partid naţional, ca să poată fi mai siguri de izbândă. Iar Românii şi Slovacii, însufleţiţi de acelaş dor de-a nimici odată pentru totdeauna haita de hiene, care n’o să ne mai lase în linişte nici mormintele noastre, au primit cu bucurie aceasta unire a tuturor naţiunilor apăsate şi astfel în scurt timp vom avea alianţa celor patru naţiuni: română, slovacă, sârbă şi croată. In Unire e puterea, iar dreptatea fiind de partea noastră va fi şi învingerea. O propunere de organizare. In „Românul“ de la Arad publică dl I. Ursu, profesor la universitatea din Iaşi, mai multe articole, în care arată cauzele nenorocirilor noastre (culturale, politice şi economice) de când au năvălit în Ungaria şi Transilvania poporul maghiar. In articolul din urmă arată şi cum vor putea deveni Românii o putere temută. Pentru aceasta ne trebuie o strânsă organizaţie politică, pe care dl Ursu o înţelege în modul următor: Comitetul naţional să grupeze pe toţi Românii în cercuri electorale, în fruntea cărora ar numi un om de încredere, care ar avea şi timpul şi înflăcărarea, ca să se ocupe de strângerea tuturor din cerc şi de ocrotirea Românilor din cercul lui pe toate terenele. El ar fi ajutat de un mic consiliu, pe care şi-l alege el cu aprobarea celor dela centru. Orice Român, care va fi înscris, va plăti o cotizaţie de cel puţin o coroană pe an.*) O parte din veniturile cercului s’ar *) Cotizaţia aceasta, mărită după puterile fiecăruia, ar trebui să o plătească şi toţi Românii de origine ardeleană şi ungureană, ca-i petrec în România. Aceştia şi-ar înainta contribuirile la cercurile mai ameninţate. Nu există de pildă Ceh in Turcia sau alte ţări afară de Austria, care să nu contribuie lunar la un club politic şi să nu fie înscris la societăţile lor culturale. Tot aşa Polonii. Red F. Pop trimite la centru, iar alta ar rămânea pentru trebuinţele locale. Conducătorul cercului va sta sub controlul şi la ordinul comitetului naţional, care ar delega pe unul sau mai mulţi membri să se ocupe numai cu corespondenţa (scrisorile) şi controlul cercurilor. In chipul acesta s’ar centraliza (strânge, ca să lucreze la fel după ordinele din centru — comitetul naţional) toate puterile naţionale şi ordinele dela centru s’ar duce prin căpeteniile cercurilor pănă la marginile cele mai dinafară. Afară de aceasta s’ar mai strânge şi o sumă frumoasă de bani, cu care s’ar putea acoperi cheltuielile trebuincioase de propagande şi de îndreptare a nevoilor culturale, iar pe de altă parte s’ar putea salariza câţiva oameni cuminţi, harnici şi înflăcăraţi, cari să se ocupe numai de organizarea şi conducerea administrativă a cercurilor, precum şi alţii din comitet, cari, împărţindu-şi munca, să se ocupe cu propaganda prin străinătate, îndeosebi vor trebui salarizaţi vreo câţiva, cari ar avea însărcinarea gingaşe şi grea să stabilească legăturile şi unitatea de acţiune cu reprezentanţii celorlalte naţionalităţi din patrie. Căci nu mai încape îndoială, că dorul de-a vieţui va îndemnă şi pe Slovaci şi pe Sârbi la organizare şi la stabilirea de legături cu noi pentru apărarea intereselor comune. O ligă de apărare a Românilor, Croaţilor, Sârbilor şi Slovacilor e cu atât mai trebuincioasă, cu cât atentatele din urmă şi înţelesul, pe care vor să-l dea stăpânitorii legii viitoare electorale, au sfârşit prin a convinge pe toţi nemaghiarii de moartea, ce-i aşteaptă în viitor. Fără o organizare politică centralizătoare a fiecărui popor şi fără confederaţia (unirea) tuturor popoarelor nemaghiare din patrie lupta va fi cu neputinţă şi biruinţa celor ce ne ocârmuesc acum de mai înainte asigurată. O întărire a fiecărui popor în parte prin o organizare trainică şi o alianţă a tuturor popoarelor nemaghiare ar avea drept urmare, că ar opri pe ocârmuitori în mersul politicei lor de nimicire, iar pe de altă parte ar da încredere Coroanei (împăratului) în puterile popoarelor asuprite şi ar putea să aibă influenţă în sensul, ca cumpăna graţiei (împărăteşti) să se mute de nou spre partea celor jertfiţi. Vodă, sunt încredinţat că nicăiri nu ţi se va putea dovedi măcar o faptă mişelească a Păunaşului, o picătură de sânge nevinovat vărsat de el, o cruzime zadarnică săvârşită, un capăt de aţă luată pe nedrept de oamenii lui fără ca fapta să nu fi fost pedepsită de dânsul de sârg şi cu cea mai neînduplecată străşnicie! Tot norodul sărac să’nchină astăzi în numele lui, toţi îl binecuvântează. Cetele de hoţi care jupuiau ţara mai nainte au fost stinse de el şi drumeţul pacinic poate astăzi să doarmă cu desagii de bani şi fără arme pe drumul mare, dar folosul cel mai de preţ ce l’am dobândit este poate încrederea poporului în puterea lui, văzând că cu tărie de înger se poate înfrunta şi învinge stăpânirea. Da, Păunaşul Codrilor este un oştean viteaz şi drept. Dacă în luptă ’şi ascunde faţa sub un văl negru, n’o face de teamă, dar în urma poroncii mele. Acel văl nu-i este de folos înpotriva armelor duşmanilor , ci este menit a-1 feri de trădare şi a în- I greuia pentru oamenii Stăpânirii urmărirea şi aflarea lui. — Și cine este oare acel voinic, întrebă Ștefan, asupra căruia cuvintele călugărului lăsau o puternică întipărire. —• El este... un nepot al meu, fiul unei rude a mele, rămas la naştere orfan de tată şi de mamă şi pe care l-am crescut. Se trage din neam vechiu şi vestit, dar iată-l că soseşte, şi călugărul sculându-se de pe scaun merse de deschise uşa. Mihu îmbrăcat mocăneşte întră în peşteră. Luându-şi din cap pălăria de pâslă neagră, sărută mâna călugărului care-l sărută pe frunte şi după ce închise uşa cu îngrijire îl luă de mână şi Îl aduse înaintea lui Ştefan, zicând: — Nepotul meu Mihu, apoi adăugă: Păunaşul Codrilor. Mihu tresări şi se uită mirat la moşul său, dar acesta îi zise: — Kneazul Ştefan Stroici, căruia i-ai scăpat viaţa, este trimisul lui Bogdan în părţile noastre cu deplină putere să încheie orice legătură şi să lucreze în numele lui împreună cu noi la dezrobirea obştească ; pentru el n’avem taine. Ştefan câştigat cu desăvârşire de înfăţoşarea frumoasă, deschisă şi voinicească a lui Mihu, îi întinse mâna pe care acesta i-o strânse cu putere. — Sunt fericit că pot întâlni pe acel căruia îi datoresc viaţa, îi zise el. — O datoreşti mai ales unei fiinţe mult mai dulce decât mine, răspunse Mihu, dar sunt fericit că întâmplarea m’a pus în stare să fiu de ajutor trimisului Voevodului Bogdan. După ce mai schimbară câteva cuvinte de curtenie, Mihu începu să deie seamă călugărului despre diferite însărcinări ce primise dela el şi în curând Paisie aduse masa. Călugărul bea şi mânca puţin dar Ştefan şi cu Mihu făcură cinste atât păstrăvilor şi butului de căprioară cât şi vinului de Nicoreşti cu o poftă de tânăr ieşit din boa- „FOAIA POPORULUI“ Nr. 16 Ştiri politice din străinătate Războiul italo-turc. Tratativele (consfătuirile) de pace între cele două popoare învrăjbite se continuă în Sviţera. Nu se ştie însă nimic pănă acum. Atâta s’a aflat, că o pedecă pune Italia prin cererea ei de-a i se da şi o inzulă două din cele cucerite, mai ales inzula Rodos, care e mai mare. Se pare însă, că celelalte Puteri nu vreau să lase Italiei nimic din Turcia europeană şi aziatică, căci atunci ar trebui să se înfrupte și ele cu ceva. Puterile speră, că se va găsi o formulă (cheie) de pace, care să nu jicnească pe Turcia silită să lase Italiei Tripolitania. Turcia. Cu toate că guvernul turcesc a făgăduit să împlinească 14 din cele 15 cereri ale Albanezilor, o parte din ei sunt tot răsculaţi, fie că nu cred în împlinirea cererilor lor, fie că le face plăcere răscoala. O ceată mare de Albanezi a intrat în oraşul Ipec, căruia i-au dat foc, prădând casele. Intru aceea în Bulgaria, acum şi în Serbia continuă agitaţiunile şi cererea de a se declara Turciei războiu, pentru că lasă pe Turci, şi mai ales pe Albanezi să omoare pe Bulgari şi pe Sârbi în Macedonia, fără să-i pedepsească. In Bulgaria opoziţia cere mereu declararea războiului, ba s’a format chiar o „Ligă a nimicirii Turcilor“, care ameninţă pe miniştri şi pe regele Bulgariei cu moartea, de nu vor declara războiu Turciei. De altă parte ministrul de interne al Belgiei a declarat, că guvernul va face tot ce-i stă în putinţă ca să mulcumească spiritele, numai cât şi Puterile trebuie să silească Turcia, ca să facă dreptate Bulgarilor din Macedonia. In Serbia încă e o mişcare mare împotriva Turciei de când cete de tâlhari albanezi au pustiit sate sârbeşti din Turcia silind multe mii de Sârbi să se refugieze în Serbia. Chiar şi Sârbii din Bosnia şi Herţegovina au început să se mişte. Rusia. Mai multe gazete au publicat ştiri, că între marinarii de pe flota rusească din Marea Neagră ar fi izbugnit o revoltă uriaşe. Gazetele ruseşti desmint ştirea şi spun, că e vorba numai de o grevă a lucrătorilor din port.