Foaia poporului, 1915 (Anul 23, nr. 1-58)

1915-01-17 / nr. 1

Pag. 2 FOAIA ROBORULUI Ştiri şi telegrame sosite în decursul sărbătorilor noastre. In aceste zile nu s-au întâmplat lupte mai mari pe nici un câmp de operaţii. De aceea dăm pe scurt numai momentele mai de căpetenie. Şi anume: Luptele în Galiţia şi Polonia. Pe fronturile dela nord, în Galiţia, Bu­covina şi Polonia rusească a fost zilele aceste cam linişte. Ceea ce a împiedecat mult o desfăşurare mai întinsă a opera­ţiunilor a fost timpul nefavorabil. Ninso­rile, şi acum în timpul din urmă ploile şi negurile, se ţin lanţ. Din când în când­­se dau aici numai sin­guratice lupte de artilerie şi anume pe valea Dunajeţului şi în Polonia rusească. Deasemenea în Bucovina se dau numai unele mici ciocniri. Aici n ne-am retras puţin în­spre trecătorile principale trupele de Siguranţă dinaintea puterii covârşitoare ru­seşti. Ruşii aU încercat mai multe atacuri în deschizii ostiei, apoi în Galiţia de vest, spre nordest de la Zakli­yn, unde trupele combatante au ajuns în nemijlocită atin­gere unele cu altele; toate aceste atacuri le-am respins însă, ofiţer rus şi şase s­oldaţi de rând. Confirmân­­du-se şi acum că unii soldaţi ruşi se îmbracă în u­niforme austro-ungare, amintim din nou, că faţă de astfel de ofiţeri şi soldaţi duşmani, cari în acest mod calcă în picioare legile şi obiceiu­rile războiului, nu vor mai purcede, ca şi faţă de o partidă beligerante,­­ ci mai aspru. — General Hefer, Luptele Germanilor cu Francezii,­­ Englezii şi Ruşii. Budapesta, 12 Ianuarie. Marele cartier general german comunică cu ziua de 11 Ianuarie următoarele: Pe câmpul de operaţii dela vest: Lângă Nieuport şi Ypern (în Belgia) şi spre sud dela aceste s’au dat numai lupte de artile­rie. — La La Boissole, spre nord dela Albert am zădărnicit un alai dușman. La nord dela Soissons Francezii, cărora le-a succis să pună mâna numai pe o mică parte din tranșeele noastre, au atacat din nou, dar până acum fără rezultat, luptele sunt încă în curgere. In apropiere de Soupir n’au fost lupte în zilele din urmă. — Spre est de la Perthes trupele şi-au recucerit de la duşmani partea de tranşee, pe care o perdură mai îna­inte. Duşmanul a avut verderi grele. — Ofen­siva noastră în Argori a înaintat iarăşi. — In Alsacia superioară a fost în genere linişte. In Prusia estică precum şi în Polonia de nord situaţia a rămas neschimbată. Ofensiva noastră din partea aceea a Poloniei, care se în­tinde spre nord de la Vistula, înaintează încet din cauza timpului nefavorabil. Răsboiul Turcilor. Budapesta, 12 Ianuarie. Cartierul turcesc comunică oficial cu ziua de 11 Ianuarie. Presa rusă publică ştiri false despre în­frângeri turceşti. Ca răspuns la aceste ştiri ma­rele cartier general otoman dă publicităţii cu data de 9 Ianuarie telegrama comandantului trupelor din Caucaz, telegramă referitoare la operaţiunile de­ aco­l pe timpul acestor două săptămâni din urmă. Telegrama spune armatoarele: Pe frontul principal trupele noastre au ocupat poziţiile duş­manului, cari stăpâneau întreaga perspectivă până peste hotar. I, ţinuturile Ardagam şi Olt, luptele au încetat din cauza frigului şi a zăpezii, care cade încontinuu. In Asterbeil­dam trupele noastre ur­măresc mereu pe duşman cu toate, că timpul e nefavorabil; aici duşmanul e în retragere. Ruşii afirmă, c­ă comandantul unei divizii de-a noastre ar fi căzut prizonier în mânile lor. Ştirea aceasta e falsă. De fapt lucrul stă altcum. Anume Ru­fi au prins într-un sat un transport de răniţi de-ai noştri, printre cari se afla şi un brav co­mandant de divizie grav rănit. Pe ceialalţi răniţi i-au o­­morât Ruşii, iar pe comandantul de divizie l-au făcut prisoner. Două batalioane de infanterie engleze a­­vând cu ele două tunuri cu tragere repede au încercat ori, pe valea C­omei, să surprindă un detaşament de Arab­, dar au căzut în cursă. După o luptă de două ciasuri duşmanul a perdut peste 150 de oameni în morţi şi răniţi. Arabii au în­ceput urmărirea duşmanului, care a căutat să scape cu fuga. Dintre Arabi au căzut numai 15 oameni, cu toate că duşmanul a slobozit focul asupra lor dintr’o mare apropiere. Luptele Germanilor cu Francezii, Englezii şi Ruşii. Pe câmpul de operaţii dela vest (Flan­dria) Germanii îşi continuă luptele cu suc­ces. Deasemenea pe câmpul dela est. Francezii au înaintat în pădurile arga­nice până în nemijlocită apropiere de po­ziţiile germane; au fost însă respinşi cau­­zându-li-se pierderi foarte grele. Deaseme­nea au fo­sa­t respinse atacurile franceze în ţinuturile Arras, Rheims şi Sennheim. In Prusia estică nu s’a întâmplat nimic de semnalat, afară de lupta victorioasă câ­ştigată de Germani spre est de la Rawka; în această luptă au cuprins Germanii 7 mitraliere şi 2.000 de Ruşi. Ceea ce a împiedecat şi aici desfăşura­rea sistematică a luptelor a fost vremuirea cât se poate de nefavorabilă. Luptele cu Sârbii. Pe câmpul de operaţii dela sud e li­nişte. Duşmanul nu mai îndrăsneşte să ne atace. Singurul atac, pe care trupele sârbo­­muntenegrine l’au îndreptat în contra avan­­tropelor noastre la Avtowat, Fam respins. Luni şi Marţi. Luptele în Galiţia şi în Polonia. Budapesta, 12 Ianuarie. Dela biroul de presa al prim-ministrului s’au trimis următoarele comunicate oficiile: Situaţia e neschimbată. In Polonia rusească, pe cursul inferior al râului Nida au fost ori lupte îndârjite, aici Ruşii au trecut în ofensivă încercând să-şi treacă prin mai multe puncte puteri n­ai însemnate peste râu. I-am respins însă pretutindeni cauzându-le perderi grele. In timp ce ataca infanteria, in ţi­nuturile vecine s’a început un foc de artilerie, care a ţinut mai multe ciasuri. Pe celelalte fronturi n’a obvenit nimic de semnalat. Unei harnice patrule de cercetare de-a noastră i-a succes ein noapte, ca să străbată prin rândurile duşmane ajungând până în lagărul duşman, unde a îna­­intat apoi până la locuinţa colonelului rus. Din această îndrăzneaţă întreprindere s’a întors pa­trula noastră aducând cu sine ca prisonieri un Toţi abonaţii, când trimit bani sau­ alte scrisori, sunt rugaţi a ne scrie şi nu­mărul de pe fâşia sub care primesc foaia Asta e de lipsă pentru orientarea noastră asupra mai multor lucruri. Nr. 1 Bucuria izvorâtă din suferinţe. — Răniţii noştri şi Naşterea Domnului — In vremurile aceste tulburi şi vijeli­oase când întreaga lume e stăpânită de măcelul deslănţuit între popoare, un strop de bucurie trecătoare sau de mângâiere sufletească are e­­fectul minunatului balsam, care alină durerile rănii sângerânde. Când sufletul omului este îm­păcat şi mulţămit, durerile trupeşti nu mai sunt aşa mari, iar amărîta vieaţă nu ni se mai pare atât de nesuferita. Crăciunul anului 1914 n’a adus războiul şi n’a adus necazul intre oameni. Urgia războiului pornise în lume cu mult înaintea Crăciunului, scumpetea şi jalea la caea Românului deasemenea au pornit să-şi caute sălaş mai ’nainte de a sosi bunul moşneag. Moş Crăciun a venit tot senin şii blând, tot darnic şi cu argint in barb­ă dar în anul acesta, dacă oamenii s'au înrăiţi aşa de tare şi dacă darurile moşului nu s’au mai ajuns la toţi,­­ nu-i el de vină. Cu mult mai mult ca alte dăţi a trebuit să alerge Moş Crăciun in anul acesta. A trebuit să străbată întâiu printre bubuituri de gloanţe şi tăişuri de săbii colo, departe, pe câmpul de bătaie. Şi a trecut moşneagul şi printre gloanţe şi prin as­­cuţiş de săbii, dar eră cât pe aci să nu poată trece şi peste răutatea omenească, care i s’a pus în cale. Numai cu mare greutate a putut­ o clipă, să mângâie frunţile celor amărîţi, sa binecuvinte­ze pe cei istoviţi şi să des tărie celor ce luptă In ger şi în viscol.. De-acolo Moş Crăciun s’a întors la cei de-acasă. Şi tioi: răniţii, cei năcăjiţi şi îngân­duraţi, părinţii trudiţi, femeile lipsite şi slăbit©, copii plânşi şi desculţi şi mulţi alţii, toţi au tăbărît pe bietul Moş Craciun. Iar dacă moşnea­gul n’a mai avut pentru toţi câte ceva, au por­nit să­­ învinovăţească pe bietul moş, punându-i în cârcă toata relele blestematului de an, ca şi când el ar fi răspunzător de prostia oamenilor. • In spitalele Monarhiei sunt răniţi din­tre toate naţionalităţile, deci şi mare parte de Români. Aceştia au sângerat luptând spre a-şi răscumpăra pe seama urmaşilor o soartă mai bună, iar când viteazul braţ a căzut moale sub ploaia plumbilor duşmani, ştiinţa omenească a alergat să refacă şi să îngrijească ce a stricat tot ştiinţa omului. Au fost trimişi de ei prin spitale. In încăperile mari, cu paturi multe, stau voinicii noştri întinşi pe spate, înveliţi, iar gândul lor deapănă toată povestea unei vieţi fără noroc. Toate se vor putea opri in lumea asta, dar gândul, — această comoară a sufletului omenesc, — numai bunul Dumnezeu o poate opri. Şi în mintea bieţilor răniţi vin gânduri, bune, amintiri fugare, dar mai mult gânduri negre şi gânduri triste le trec pe dinaintea ochilor sufleteşti. Acolo afară pe câmpul de luptă s’a răsboit cu duşmanul şi şi-a trimis trupul la luptă, dar aci in liniştea spitalului se răsboieşte cu sufletul lui, cu frun­­­tele gânduri şi acest răsboiu al minţii e mult mai dureros decât cel dintâiu. Pe fiecare om îl stăpâneşte două simţă­minte: sib­ătăcia şi mila. Mulţi însă au putut înăbuşi pentru totdeauna simţul cel dintâi spre a fu­ra numai sub imboldul celuilalt simţ, al milei. Alţii însă, fiind porniţi mai mult spre săr­­bătă­­ii, spre ecuzimi, numai după ce au văzut mulţimea relelor izvorâte din simţul prim, s’au întors cu tot sufletul catră simţul milei alinând du eri şi făcând fapte bune. In urna simţului acest creştinesc s’a ridicat spitale peste spitale, iar doamne mari, lăsând plăcerile la o parte, au alergat să spele răni şi să lege răniţi. Aseate

Next