Foaia poporului, 1915 (Anul 23, nr. 1-58)
1915-01-17 / nr. 1
Pag. 2 FOAIA ROBORULUI Ştiri şi telegrame sosite în decursul sărbătorilor noastre. In aceste zile nu s-au întâmplat lupte mai mari pe nici un câmp de operaţii. De aceea dăm pe scurt numai momentele mai de căpetenie. Şi anume: Luptele în Galiţia şi Polonia. Pe fronturile dela nord, în Galiţia, Bucovina şi Polonia rusească a fost zilele aceste cam linişte. Ceea ce a împiedecat mult o desfăşurare mai întinsă a operaţiunilor a fost timpul nefavorabil. Ninsorile, şi acum în timpul din urmă ploile şi negurile, se ţin lanţ. Din când în cândse dau aici numai singuratice lupte de artilerie şi anume pe valea Dunajeţului şi în Polonia rusească. Deasemenea în Bucovina se dau numai unele mici ciocniri. Aici n ne-am retras puţin înspre trecătorile principale trupele de Siguranţă dinaintea puterii covârşitoare ruseşti. Ruşii aU încercat mai multe atacuri în deschizii ostiei, apoi în Galiţia de vest, spre nordest de la Zakliyn, unde trupele combatante au ajuns în nemijlocită atingere unele cu altele; toate aceste atacuri le-am respins însă, ofiţer rus şi şase soldaţi de rând. Confirmându-se şi acum că unii soldaţi ruşi se îmbracă în uniforme austro-ungare, amintim din nou, că faţă de astfel de ofiţeri şi soldaţi duşmani, cari în acest mod calcă în picioare legile şi obiceiurile războiului, nu vor mai purcede, ca şi faţă de o partidă beligerante, ci mai aspru. — General Hefer, Luptele Germanilor cu Francezii, Englezii şi Ruşii. Budapesta, 12 Ianuarie. Marele cartier general german comunică cu ziua de 11 Ianuarie următoarele: Pe câmpul de operaţii dela vest: Lângă Nieuport şi Ypern (în Belgia) şi spre sud dela aceste s’au dat numai lupte de artilerie. — La La Boissole, spre nord dela Albert am zădărnicit un alai dușman. La nord dela Soissons Francezii, cărora le-a succis să pună mâna numai pe o mică parte din tranșeele noastre, au atacat din nou, dar până acum fără rezultat, luptele sunt încă în curgere. In apropiere de Soupir n’au fost lupte în zilele din urmă. — Spre est de la Perthes trupele şi-au recucerit de la duşmani partea de tranşee, pe care o perdură mai înainte. Duşmanul a avut verderi grele. — Ofensiva noastră în Argori a înaintat iarăşi. — In Alsacia superioară a fost în genere linişte. In Prusia estică precum şi în Polonia de nord situaţia a rămas neschimbată. Ofensiva noastră din partea aceea a Poloniei, care se întinde spre nord de la Vistula, înaintează încet din cauza timpului nefavorabil. Răsboiul Turcilor. Budapesta, 12 Ianuarie. Cartierul turcesc comunică oficial cu ziua de 11 Ianuarie. Presa rusă publică ştiri false despre înfrângeri turceşti. Ca răspuns la aceste ştiri marele cartier general otoman dă publicităţii cu data de 9 Ianuarie telegrama comandantului trupelor din Caucaz, telegramă referitoare la operaţiunile de acol pe timpul acestor două săptămâni din urmă. Telegrama spune armatoarele: Pe frontul principal trupele noastre au ocupat poziţiile duşmanului, cari stăpâneau întreaga perspectivă până peste hotar. I, ţinuturile Ardagam şi Olt, luptele au încetat din cauza frigului şi a zăpezii, care cade încontinuu. In Asterbeildam trupele noastre urmăresc mereu pe duşman cu toate, că timpul e nefavorabil; aici duşmanul e în retragere. Ruşii afirmă, că comandantul unei divizii de-a noastre ar fi căzut prizonier în mânile lor. Ştirea aceasta e falsă. De fapt lucrul stă altcum. Anume Rufi au prins într-un sat un transport de răniţi de-ai noştri, printre cari se afla şi un brav comandant de divizie grav rănit. Pe ceialalţi răniţi i-au omorât Ruşii, iar pe comandantul de divizie l-au făcut prisoner. Două batalioane de infanterie engleze având cu ele două tunuri cu tragere repede au încercat ori, pe valea Comei, să surprindă un detaşament de Arab, dar au căzut în cursă. După o luptă de două ciasuri duşmanul a perdut peste 150 de oameni în morţi şi răniţi. Arabii au început urmărirea duşmanului, care a căutat să scape cu fuga. Dintre Arabi au căzut numai 15 oameni, cu toate că duşmanul a slobozit focul asupra lor dintr’o mare apropiere. Luptele Germanilor cu Francezii, Englezii şi Ruşii. Pe câmpul de operaţii dela vest (Flandria) Germanii îşi continuă luptele cu succes. Deasemenea pe câmpul dela est. Francezii au înaintat în pădurile arganice până în nemijlocită apropiere de poziţiile germane; au fost însă respinşi cauzându-li-se pierderi foarte grele. Deasemenea au fosat respinse atacurile franceze în ţinuturile Arras, Rheims şi Sennheim. In Prusia estică nu s’a întâmplat nimic de semnalat, afară de lupta victorioasă câştigată de Germani spre est de la Rawka; în această luptă au cuprins Germanii 7 mitraliere şi 2.000 de Ruşi. Ceea ce a împiedecat şi aici desfăşurarea sistematică a luptelor a fost vremuirea cât se poate de nefavorabilă. Luptele cu Sârbii. Pe câmpul de operaţii dela sud e linişte. Duşmanul nu mai îndrăsneşte să ne atace. Singurul atac, pe care trupele sârbomuntenegrine l’au îndreptat în contra avantropelor noastre la Avtowat, Fam respins. Luni şi Marţi. Luptele în Galiţia şi în Polonia. Budapesta, 12 Ianuarie. Dela biroul de presa al prim-ministrului s’au trimis următoarele comunicate oficiile: Situaţia e neschimbată. In Polonia rusească, pe cursul inferior al râului Nida au fost ori lupte îndârjite, aici Ruşii au trecut în ofensivă încercând să-şi treacă prin mai multe puncte puteri nai însemnate peste râu. I-am respins însă pretutindeni cauzându-le perderi grele. In timp ce ataca infanteria, in ţinuturile vecine s’a început un foc de artilerie, care a ţinut mai multe ciasuri. Pe celelalte fronturi n’a obvenit nimic de semnalat. Unei harnice patrule de cercetare de-a noastră i-a succes ein noapte, ca să străbată prin rândurile duşmane ajungând până în lagărul duşman, unde a înaintat apoi până la locuinţa colonelului rus. Din această îndrăzneaţă întreprindere s’a întors patrula noastră aducând cu sine ca prisonieri un Toţi abonaţii, când trimit bani sau alte scrisori, sunt rugaţi a ne scrie şi numărul de pe fâşia sub care primesc foaia Asta e de lipsă pentru orientarea noastră asupra mai multor lucruri. Nr. 1 Bucuria izvorâtă din suferinţe. — Răniţii noştri şi Naşterea Domnului — In vremurile aceste tulburi şi vijelioase când întreaga lume e stăpânită de măcelul deslănţuit între popoare, un strop de bucurie trecătoare sau de mângâiere sufletească are efectul minunatului balsam, care alină durerile rănii sângerânde. Când sufletul omului este împăcat şi mulţămit, durerile trupeşti nu mai sunt aşa mari, iar amărîta vieaţă nu ni se mai pare atât de nesuferita. Crăciunul anului 1914 n’a adus războiul şi n’a adus necazul intre oameni. Urgia războiului pornise în lume cu mult înaintea Crăciunului, scumpetea şi jalea la caea Românului deasemenea au pornit să-şi caute sălaş mai ’nainte de a sosi bunul moşneag. Moş Crăciun a venit tot senin şii blând, tot darnic şi cu argint in barbă dar în anul acesta, dacă oamenii s'au înrăiţi aşa de tare şi dacă darurile moşului nu s’au mai ajuns la toţi, nu-i el de vină. Cu mult mai mult ca alte dăţi a trebuit să alerge Moş Crăciun in anul acesta. A trebuit să străbată întâiu printre bubuituri de gloanţe şi tăişuri de săbii colo, departe, pe câmpul de bătaie. Şi a trecut moşneagul şi printre gloanţe şi prin ascuţiş de săbii, dar eră cât pe aci să nu poată trece şi peste răutatea omenească, care i s’a pus în cale. Numai cu mare greutate a putut o clipă, să mângâie frunţile celor amărîţi, sa binecuvinteze pe cei istoviţi şi să des tărie celor ce luptă In ger şi în viscol.. De-acolo Moş Crăciun s’a întors la cei de-acasă. Şi tioi: răniţii, cei năcăjiţi şi îngânduraţi, părinţii trudiţi, femeile lipsite şi slăbit©, copii plânşi şi desculţi şi mulţi alţii, toţi au tăbărît pe bietul Moş Craciun. Iar dacă moşneagul n’a mai avut pentru toţi câte ceva, au pornit să învinovăţească pe bietul moş, punându-i în cârcă toata relele blestematului de an, ca şi când el ar fi răspunzător de prostia oamenilor. • In spitalele Monarhiei sunt răniţi dintre toate naţionalităţile, deci şi mare parte de Români. Aceştia au sângerat luptând spre a-şi răscumpăra pe seama urmaşilor o soartă mai bună, iar când viteazul braţ a căzut moale sub ploaia plumbilor duşmani, ştiinţa omenească a alergat să refacă şi să îngrijească ce a stricat tot ştiinţa omului. Au fost trimişi de ei prin spitale. In încăperile mari, cu paturi multe, stau voinicii noştri întinşi pe spate, înveliţi, iar gândul lor deapănă toată povestea unei vieţi fără noroc. Toate se vor putea opri in lumea asta, dar gândul, — această comoară a sufletului omenesc, — numai bunul Dumnezeu o poate opri. Şi în mintea bieţilor răniţi vin gânduri, bune, amintiri fugare, dar mai mult gânduri negre şi gânduri triste le trec pe dinaintea ochilor sufleteşti. Acolo afară pe câmpul de luptă s’a răsboit cu duşmanul şi şi-a trimis trupul la luptă, dar aci in liniştea spitalului se răsboieşte cu sufletul lui, cu fruntele gânduri şi acest răsboiu al minţii e mult mai dureros decât cel dintâiu. Pe fiecare om îl stăpâneşte două simţăminte: sibătăcia şi mila. Mulţi însă au putut înăbuşi pentru totdeauna simţul cel dintâi spre a fura numai sub imboldul celuilalt simţ, al milei. Alţii însă, fiind porniţi mai mult spre sărbătăii, spre ecuzimi, numai după ce au văzut mulţimea relelor izvorâte din simţul prim, s’au întors cu tot sufletul catră simţul milei alinând du eri şi făcând fapte bune. In urna simţului acest creştinesc s’a ridicat spitale peste spitale, iar doamne mari, lăsând plăcerile la o parte, au alergat să spele răni şi să lege răniţi. Aseate