Foaia poporului, 1919 (Anul 27, nr. 1-47)

1919-01-14 / nr. 1

tfr. 1 FOAIA POPORULUI deţi-le: 'ai,să-i zicem ţi Republică numai ■& averi de rege pe Ferdinand fi de regină pe Marii Din Orlat. Din prilejul trecerii generalului Ber- Ihelot sie Sălişte, prin fruntaşa comună Orlat, u prieten al nostru ne scrie următoarele viduri : Sau călăreţi mândri ies între hotare, întru înimpinarea marelui oaspe. Automobilele luă fuga nebună şi înaintează încetinei pilă la poarta de triumf dela podul de fier al Cibinului. Aci îi aşteaptă copiii de şcoală cu steguleţe în mâni. Dela poarta de brad până în piaţă, Gureni şi Orlăţeni, cu mic şi mare, de pe amândouă părţile cunului, primesc cu urale însufleţite pe marele prieten al învierii noastre. Generalul Moşoiu salută în dreapta şi în stânga vechi cunoscuţi din toamna anului 1916. Bătrâna cetate, botezată în 1916 de soldaţii români „Cetatea cânilor“ se înalţă cu un uriaş pe podmolul ei din piatră de var, să mai vadă odată pe cel ce comandase naltul de noapte din Septemvrie 1916. Statua neisprăvită, care avea să vestească lumii învingerea şi îngenunchiarea românismului, stângulită şi ruşinată de pripeala cu care s'a ivit pe plaiul nostru. Iar morţii strânşi în groapă comună, Români, Unguri, Nemţi, îşi dormeau somnul lor, plânşi de murmurul Cernavodei, care, dacă ar putea vorbi, ne-ar spune cum au învins Românii „Cetatea cânilor“. Orlatule, Orlatule loc ,de jele ai fost, ştergeţi lacrimile şi te veseleşte iarăşi, închină, dete celor ce-şi dorm somnul de veci în groapa .«Iată în stânca bătrânei „Cetăţi“. Delii fraţi pentru fraţi. — Foaia oficioasă a guvernului român de la Bucureşti a publicat zilele trecute hotărîrea Regelui Ferdinand, prin care cu ziua de 1 Ianuarie domnii Dr. Alexandru Vaida- Voevod, Vasile Goldif şi Dr. Ştefan C. Pop sunt numiţi miniştri fără portofoliu. Deasemenea au fost numiţi şi domnii I. Flondor şi Dr. Nistor ca miniştri ai Bucovinei. Regele Ferdinand a dăruit prin dl Dr. Avei Vlad 200 mii de lei, ca dar de Crăciun pentru populaţia lipsită din Ardeal. Profesorul universitar şi şeful so- ^ntsl’sdk din România P. Bujor, a aderat la principiile de luptă ale profesorului Nicolae Orga. — Le dorim izbândă! — Pantelimon Halipa a fost ales prezident al Sfatului Ţării din Basarabia în locul lui C. Sure demisionat. E o mare bucurie pentru noi, mai ales că ţinuta dlui Stere dintimpul războiului României, numai mulţumi n’a putut urletele cu adevărat româneşti. Univernul dela Bucureşti a însărcinat pe şeful statisticei, dl Creangă, cu adunarea datitor privitoare la pământurile din Ardeal şi celelalte ţinuturi locuite de Români, apoi din Bucovina şi Basarabia. Aceste date o vor folosi la lucrările pregătitoare pentu împărţirea de pământ ţăranilor. Î Ii România de până acum se vor împărţi ţranilor aproape 7 milioane şi jumătate hetare de pământ. La noi în Ardeal şi porţile locuite de români sunt de împărţit cu 4 milioane de jugăre. Se înţelege, ca la împărţire să cerem muncă uriaşe şi nu e mai îndelungat. Dar cu încetul se face tot ce e cu putinţă.raţii noştri Macedoneni încă vor lua parte la sfatul păci prin trimisul lor, înflăcăratul român Paproagi. — Unele foi din România scriu, că oamenii politici Ardeleni nu vor întră în nici un partid politic din România, ci vor forma ei un partid cu program ardelenesc. — La anul nou catolic, miniştrii români s’au prezentat la ambasadorul (ministrul Franţei din Bucureşti) poftindu-i urări de anul nou. Guvernul român a înfiinţat mai multe nouă posturi de subsecretari de stat. Aceste posturi vor fi ocupate în prima linie de transilvăneni, bucovineni şi basarabeni. Prin aceasta se ţinteşte o înlesnire a felului cum să se facă administraţia şi organizaţia pe întreg ţinutul României mari, Răvaş de la Sibiiu. Ciudaţi oameni mar pot fişi câte unii din orăşenii ăştia. O parte din fel văd lucrurile tot în negru. Se însufleţesc de-o idee pe un moment, iar dacă lucrurile nu se desvoartă aşa cum surft închipuite în fantazia lor, încep cu hâr... tiu !mâr... şi la următot i nemulţămiţi rămân. De ai vr’o bucurie, ţi-o sftrică, de ai vr’o isperanţă ţi-o taie, de ai vr’o fericire ţi-o otrăveşte... Îmi aduc aminte de un caz interesant. In vreme ce mulţimea aştepta sosirea desrobitorilor, lângă statuia lui Nepomuk stăteau doi domni orăşeni şi români din vremea lui „muszáj“. Vorbeau de una, de alta. Deodată doicele sună, muzica cântă, urale umplu văzduhul, iar sărbătoritul general Moşoiu îşi face intrarea în fruntea oştirii viteze. Domnii, despre care am amintit, se uitau lung la copii Moldovei. Unul dintre ei, ineputându-se acăţa de altceva, s’a acăţat de îmbrăcămintea soldaţilor, zicând : — Ce rău îmbrăcaţi şi ce slabi sunt sărmanii de ei... '■ Un ţăran voitiic, care fiind în apropierea acestor domni, auzind ce vorbesc domnii, nu s’a putut stăpâni să nu le zică : — Ce spui domnule că sunt slabi ? ! Or fi, că pe unde au umblat n’au găsit tot moale ca Dumneata. Şi apoi am îngrăşat noi până acum atâtea lifte de Unguri şi de Nemţi, i-om îngrăşa şi pe ăştia că-s fraţi de-ai noştri ... sânge din sângele nostru .. Domnu cu observaţia lui a trebuit să pună straje gurii faţă de argumentaţia atât die sănătoasăa ţăranului. Sfredeluş, pofteşte inima ta , româneşti şi franţuzeşti. Ei au, din decursul războiului, numai ungureşti, săseşti, austriace, germane, bulgare şi turceşti. Iar stofă pentru steaguri noui se află tare greu. Prin urmare de unde steaguri de cari pofteşte inima ta ? — Nu-ţi pot da dreptate, îi zic eu Răzuş, tovarăşului meu de drum. Doar din steagurile acele fără rost ar fi putut uşor face de cestelalte. Dacă e voinţă, se găseşte şi putinţă. — Asta e drept, — fu răspunsul tovarăşului meu. Mai cu seamă, că în Sibiiu sunt şi vopsitori destui, cari îndeosebi acum, pentru bani buni româneşti uşor pot face, dacă vreau, din steaguri ungureşti de cele româneşti... — Bine zici tu măi frate. Dar am auzit că steagurile ungureşti, bulgare şi turceşti, Saşii le-au pus tot prin cele pivniţi, atât le aveau ţie drag dela inimă. Acolo ar fi dat şoarecii peste ele. Iar pe cele austriace şi germane nu vreau să le strice, ei tot mai au speranţă, că peste Transilvania pot face o punte prin aer, care să-i lege cu Austria sau mai bine cu Germania... — O Ce pacoste cu steagurile foştilor aliaţi ai Saşilor, îmi răspunde tovarăşul. Să li le mânce şoarecii... Şi apoi mângăerea Saşilor să se lege prin aer cu Austria şi Germania !... Asta e mai grozav şi decât continua plângere după privilegiile iar avute pe vremuri... Pe când dacă s'ar împăca cu realitatea, le-ar putea merge Saşilor mult mai bine. — Ai toată dreptatea, frate. Poate că timpul va lămuri totul, i-am răspuns eu şi am încheiat convorbirea Răzuş. Steagurile lor au fost mâncate de şoareci... Frate Sfredeluş ! La dorinţa ta am venit şi eu să iau parte la primirea generalului francez Berthelot. Pe drum am aflat şi aceea, că magistratul oraşului Sibiiu ar fi dat ordin ca toţi locuitorii oraşului, după putinţă, să arboreze steaguri. Bre, ce prevenitori se fac conlocuitorii străini din Sibiiu ! ? — mi-am zis eu, Răzuş. In închipuirea mea par’că vedeam toate casele din Sibiiu împodobite cu steaguri româneşti şi franţuzeşti, cele oficioase, iar pe lângă ele de cele săseşti, sau poate chiar şi ungureşti pe acolo, unde proprietarii caselor aparţin acestor naţiuni. Vorbind eu în acest fel unui tovarăş de pe drum, acela îmi răspunde : Ei, frate ai luat-o prea iute cu urda ’n Turda ! Doar conlocuitorii noştri n’au steaguri de cari Pag. 3 Dela Consiliul Dirigent din Sibiiu. — Știri publicate în Gazeta oficială. — I. Sămănăturile din toamnă, putându-se face numai In parte, se porunceşte, că în primăvară să se Întregească aşa fel, ca nici o breazdai de arător să nu rămână nesămânat. Ca să putem lua măsurile de lipsă, invităm pe toţi plugarii să ne arete în grabă prin oficiile locale şi comitatense, întinderea pământurilor nesămânate, lipsurile în sămânţele de primăvară, în vitele de muncă, precum şi în porcii de prăsilă şi o galiţe. Tot asemenea se vor arăta plusurile (dacă are de trecere) din acestea. Interese mari reclamă îndeplinirea conştiincioasă a acestei dispoziţiunii. II. Oprim cu desăvârşire vânzarea şi mutarea în altă localitate, fără permisiune, a tuturor mărfurilor şi fabricatelor de prima necesitate, ca de pildă: piei, talpă, lână, in, cânepă, stofe, pânzeturi şi orice fel de îmbrăcăminte, apoi: săpun, luminări şi altele. împărţirea acestor mărfuri şi produse se face numai prin Consiliul Naţional, resortul agricultură şi comerţ şi anume: pe comitate prin organele ce ne stau la dispoziţie. Permisiuni singuraticilor nu se dau. Cei ce nu se vor supune, li se va confisca mărfurile vândute şi cea aflătoare în magazie, şi se vor da în judecată. Dr. Victor Bontescu şeful resortului.