Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)

1920-01-07 / nr. 1-2

Peg. 2 iul de bine în cursul războiului a toată lumea, de curs am avut part® noi, Ro­mânii, în măsură nusi nu re­dacat toste celelalte popoara din lume, ci plătesc munţii şi ce plătesc râurile în vieope de războiu. Fost-au pe multe b­omi cstfeţi puternice, bi e întărite, bine apărate, dar duşmanul pregătit din vreme pen­tru atacaria şi distrugerea lor, cu tunuri groaznice le a dărimat îo scurtă vreme, deschizându şi drumul prin vis sau pest© ele pentru înaintarea dorită. Avut-» Rusia multe cetiţi puter­nice, dar pe toste le a dărimat în răz­boiul tresut armata germană, chiar şi pe cea mai bin­e întărită, Ivangordiul, unde s’feu distins atât de mult soldaţii noştri români din amist, Austro Un­gari, încât Is­a imia vestea în toata lumea, dar unde, durere, şi au silat moartea cu­ mai mulţi dintre ei. Avea şi Austro Un­gria o cetate puternica în Goliţis, — Przemysl, — despre care se spună», că­­ cu nepu­tinţă sa cadă în mâna Ruşilor şi totuşi a căzut şi Ruşii pesta ruinele ei au mers înainte, cucerin­d Gali­ţ­a întreagă şi ajungând în Carpaţi , ei apoi s’au împedeest, n’au putut să meargă mai departe. Ceeace înseamnă, că munţii oferă un puternic mijloc de apărare în contra invaziunei duşmane. Am văzut apoi, tot în cursul răz­boiului, cum Nemţii au domimit rând pe rând toate fortăreţele puternici din Belgie, cu tur»’'’1" trecut pe păm repeziciune*um­ la râul Marn a fost bătuţi şi­­ dousora au 1­6 din Franţa, singi nmi să ceară pace umilitoare. Va se zică, râurile încă for­mează o linie bună de apărare In con­­tre atacurilor duşmane. Urmesză deci, că graniţele cele mai bune şi mai si­gure ale unui stat sunt munţii şi râu­rile Iată du ce gtlruim noi atât de mult şi va trebui se rtî ruina şi Sn viitor şi să cerem cu toată energia, ca graniţsla României Mai să fie la Tisa, Murăş şi Dunăre, pe cum şi da ceealaltâ parte sunt la Nistru şi la Msrea-Neagrâ, — fiindcă numai pe calea aceasta ne pu­tem vedea statul ssigurst şi garantat în contra invazîuoilor duşmane, numai atunci ne putem vedea în linişte da munca multă şi grea, care ne aşteaptă pentr­u înflorir­ea şi întărirea statului , »vândă-ne graniţele noastre naturale. Că între graniţele acestea naturale ale României­ Mari vor cărea şi vor ră­mânea şi cetăţeni da altă naţionalitate, nu numai Români, n’are atace, pentru că statele, cum a­m arătat, pot se fiu com­puse din mai multe neamuri, nu e ne­­i­cunjurat de lipsă ca numai un sin­gur popor 8& 1 formeze; de alta parte esrăşi, cei de altă limbă din România Mare, cu de limbă românească, n’au să sa teamă că vor fi asupriţi, pentrucă noi înşine asupriţi am fost veacuri , ia rân­dul, ştim deci ce înseamnă a fi asuprit, şi din asupriţi nu ne vom face asupri­torii nimenui. De altcum li se va da toată înlesnirea, celor ce cumva nu ar voi să rămână cetăţeni ai României­ Mari, ca să se mute asolo unde îi trage inima, la cei de o limbă şi de o lege cu ei. Pe lângă graniţe bune şi sigure, se mai cere spo , ca statul, deci Româ­ni­a-Mare, pentrucă la statul nostru ne gând­m, să aibă şi o poporaţiune bună, muncitoare, cruţfetoare, pornită pe ca­lea înaintării in cultură şi bunăstare, pentrucă nu­­ destul, că evem o Ro­­mânia-Mare, ci trebue se tăcem din es şi o România tată, înfloritoare, o Ro­mânie bogată, după ce izvoare de bogă­ţie are destula. Şi mai presus di toate se cere, ca statul se aibă o organizaţia bună, un corp de funcţionari, compus de sus până joi din oameni pricepuţi, muncitori şi cinstiţi, bar despre acestea vom vorbi în alt articol următor. * Itdi la , la senat, şi Marţi la ameaz răspunsurile au fost predate la palat Maiestăţii Sale, Rege­lui Ferdinand, prin delegaţiuni speciale, cu solemnitate corespunzătoare. Pacea cu Ungaria. Se apropie şi legarea păcii cu Un­garia Delegaţia maghiară va fi plecat la Paris şi în curând îi vor fi înmânate con­diţiile de pace, pe cari va avea să le sub­scrie fără înpotrivire. După ziarele din Budapesta şi de la Viena, statul viitor un­guresc va fi compus numai din 14 judeţe (comitate), cu poporaţiune maghiară; va avea să plătească 18 miliarde ca despăgu­bire de războiu și se iee asupra sa a cincia parte din datoria publică a monar­hiei austro-ungare. Forma de stat se va hotărî prin plebiscit. Dacă poporul maghiar s’ar decide pentru monarhie, antanta nu permite să fie adus pre tron fostul domni­tor, ori alt membru din familia sa, Moartea Basarabiei. Ştim, că conferența de pace nu şi-a spus încă cuvântul în chestia Basarabiei Domnul Ciugureanu, sosit acasă zilele tre­cute de la Paris şi Londra, a spus însă, că chestia Basarabiei e acum resolvată în mod definitiv, ea rămâne alipită la Româ­­nia­ Mare, încurcătura au fost făcut­e câţiva agitatori ruşi din Basarabia, cari prin expu­­nerea falsă a situaţiunei, au căutat se câştige pe partea lor cercurile politice din Franţa şi Anglia, dar domnul Ciugureanu, fruntaşul basarabean, a lămurit lucrurile în cercurile oficiale de acolo, şi urmarea a fost, că mincinoşii agitatori ruşi au fost expulsaţi din Franţa şi când au voit să plece în Anglia, nici acolo nu li s’a permis întrarea. FOAIA POPORULUI Nr. 1—2 w­­ * 4. * r­awaş politic, întregire de guvern. Interimatul domnului Dr. Aurel Vlad la interne a încetat, după ce a fost aflat omul potrivit pentru a fi pus în fruntea acestui ministeriu , domnul Dr. Lupu, de­putat în cameră. Sâmbătă a depus jurămân­tul de fidelitate şi a luat în primire condu­cerea ministeriului de interne. Ştergerea cenzurei. Intr’un consiliu de miniştri, l nut la Bucureşti, s’a luat hotărîre, ca după sărbă­tori să fie ridicată starea de asediu şi să fie ştearsă cenzura. Va rămânea însă o mică zonă de războiu, la Tisa, spre Unga­ Din Fiume. Inimosul poet D’Anunzio a predat ora­şul Fiume trupelor regulate italiene, de sub conducerea unui general. De aci se poate deduce, că în cele din urmă oraşul va fi totuşi incorporat la Italia, ceea ce e cu atât mai uşor posibil, cu cât americanii nu mai fac acum parte din consiliul suprem de la Paris, iar în contra alipirei oraşului Fiume la Italia au fost până acuma numai ameri­canii, cei atât de încântaţi de Iugoslavi, din motivul că aceştia li-au pus la dispo­ziţie toate bogăţiile ţării lor. Delegaţii noştri la Paris. Domnii Cantacuzino şi Ghica au fost trimişi din partea guvernului nostru la Pa­ris, pentru a representa România în faţa conferinţei de pace şi a continua pertractă­rile cu antanta, în privinţa chestiilor rămase încă neresolvate. Intre instrucţiile primite de la guvern se află şi acelea, ca delegaţii noştri se stârne pe lângă antantă, ca Ger­mania să fie obligată să trimită României comenzile făcute înainte de război, iar antanta să dee din prada luată doia ger­mani, cu ocaziunea armistiţiului, şi după aceea, şi României partea care i se cuvine. De altcum la Paris va pleca şi domnul prim-ministru Vaida pe câteva săptămâni. Din Bucureşti — Desbaterile parlamentare din săptă­mâna trecută. — Şedinţele din 22 Dec. (Luni). La cameră evenimentul zilei a fost vorbirea domnului Iuliu Mani­u. A vorbit frumos, ca totdeauna, fără a vătăma, fără a provota, dând fiecăruia aceea ce i se cuvine: recunoştinţă pentru serviciile a­­duse ţării. Aşa ar trebui să vorbească toţi! De­putatul Costa-Foru a cerut ridicarea stării de a­­sediu şi demobilizarea, precum şi amnestierea ga­zeta­lor condamnaţi, în special a lui Ioan Sla­vici. Deputatul Paşulea (Bănat) cere încetarea pungăşiilor din administraţia ţării, iar Florian Bogdan (Ardeal) nu aprobă semnarea păcii din partea guvernului. La senat s-au adresat guver­nului cereri şi plângeri, mai ales în contra căi­lor ferate, iar la declaraţiile guvernului au vor­bit senatorii: Boroş, Iacobean, Teculescu, Coandă, Arbore şi Filimon. Şedinţele din 23 Dec. (Marţi). La cameră a vorbit la declaraţiile guvernului deputatul E­­mil Pangrati, spunând multe lucruri interesante şi apoi deputatul Dr. Lupu, care îşi susţine pă­rerea, că la Paris trebueau să fie trimişi alţi oameni, ca să apere Interesele României, oa­meni de capacitatea lui N. Iorga. Deputatul Haneş prezintă camerei pro­c­ul de răspuns la mesajul de tron. La senat a vorbit generalul Anastasiu, apoi Popescu Zitreni şi ţăranul bu­covinean Androniceacu, care a spus, că nime n’a lucrat pe­ntru unirea Bucovinei cu România mai mult decât Dumnezeu. Vorbeşte apoi ministrul Vlad, cu temperament, ca totdeauna, făcând ca senatorii liberali să parăsască sala ceea ce a în­demnat pe preotul Roşesgă să iee cuvântul şi să regrete cele petre­cute. Au fost şi cereri şi interpelări. —^ ' Şedinţele din 24 Dec. (Mercuri). La ca­meră vorbeşte deputatul Dr. Angelescu, arătând ce propagandă a făcut în America pentru cauza românească şi îi răspunde Dr. Lupu, care îl a­­postrofase. Sa fac comunicări şi cereri. Dr. I. Biberia cere dizolvarea Consiliului dirigent. Ţă­ranul Creţu cere măsuri grabnice pentru înde­stularea poporaţiunii. Vorbeşte apoi prim-mini­strul Vaida, răspunzând celor ce s’au ocupat cu declaraţiunile sale, iar după el vorbeşte Io­nel Brătianu, Mârzescu şi Marghiloman, acest din urmă întrerupt şi apostrofat (fără rost) din partea unor ardeleni. La senat se plânge Fere­­chide, liberal, în contra vorbirei violente a mi­nistrului Vlad, și întreabă, dacă pornirea a­­ceasta e a întregului guvern, ca liberalii să siie, ce atitudine să fie. Ștefănescu interpelează în

Next