Foaia poporului, 1921 (Anul 29, nr. 1-51)

1921-01-09 / nr. 1-2

Ho, igy ­­ FOAIA POPORULUI c­tet a urmat Interesanta şi pâtrunzătoarea conferinţa a dnui profesor Arbore: „Ce este cultura naţională şi însemnătatea ei puntm freamul nostru“. A schiţa şi numai te­ofeiie generale cuprinsul conferinţei, nu ne iartă focul puţin, ce ne stă la dispoziţie de ast­dată. Amintim însă, că conferen­­ţiamul a fost­­foarte Ireal în espunerile sale, âecTUtSpd vorbe grele, dar, drepte. Dl pro*­ftSQr Arbore cere m­ai multă muncă din partea tuturora, iar această muncă să fie cinstită, dreaptă şi românească. Numai aşa «te Vom putea întări statul nostru, care azi cuprinde întreg neamul românesc; nu­mai aşa vom impune respect străinilor şi duşmanilor noştri, cari stau la pândă şi nutrea, speranţe... Expunerile dlui pro­fesor Arbore au fost ascultate cu un viu interes şi mereu aplaudat. Oratorul, la câteva minute după ce începuse, a cucerit inimile simţitoare pentru viitorul neamului. După conferenţa dlui Arbore au urmat declamări, coruri, cântece la Vioară şi pian, cari de asermenea au contribuit la ridicarea nivelului acestei prea frumoase şedinţe festive. « O mare serbare naţională în ziua de Crăciun a fost pusă la cale în zilele din urmă. Ideia a pornit din sinul doamneior române, cari n­’au ţintimit în mai multe şedinţe şi au hotărît­­să aranjeze în ziua de Crăciun, la „Urania“ (Gesellschafthaus) o mare ser­bare naţională în folosul societăţii pentru îngrijirea mormintelor eroilor din răsboiu. Serbarea e pusă sub patronagiul Mitropoli­tului Nicolae din Sibiu;­­se va începe la orele 3 după ameazi şi durează până seara. Programul e potrivit serbătorilor Crăciu­nului , vor fi trei reprezentaţii, la 3, 5 şi 7 ore. Fiecare reprezentaţie se începe cu un prea frumos film religios, de cinema­tograf, urmând apoi coruri, colinde, teatru, tombolă, iar la urma joc. In decursul rep­rezentaţiilor va cânta muzica militară, iar alături de sala cea mare va fi un bufet, care sta la dispoziţia tuturor vizitatorilor. Gemurile militare încă îşi dau concursul. Astfel se aranjează în Sibiu prăznuirea Crăciunului, ca într'o mare familie româ­­­nească, unde sunt invitaţi a lua parte toţi Românii de bine, tineri şi bătrâni, bogaţi şi Viaţa politică în Sibiu De încheiere, după Răvaş, câteva cu­vinte şi asupra acestui capitol. In politică Sibiul îşi cam păstrează calmul necesar stă­rilor din zilele de faţă. Toate partidele îşi au însă aderenţii lor. Partidul naţional îşi are partizanii săi printre oamenii cu greu­tate şi trecut politic, care pretindea jertfe, iar de favoruri nici pomeneală nu era... Aceştia, de la Paşti încoace, de când s’a născut partidul averescan, stau delături şi aşteaptă desfăşurarea lucrurilor. Cei ce s’au făcut averescani, — hai să zicem, că din convingere, nu din interese personale sau materiale ... — acum bat în retragere. Vreau să se îndrepte, dar nu prea au mij­loc de scăpare. Şirurile averescanilor se împuţinează mereu. Dar ştiţi unde privesc cei mai mulţi din averescani? Spre partidul liberal, fiind­că au simţit, că acesta împarte câte­odată cele mai l­ute daruri. Cel puţin aşa făcea în trecut, câm­ ajungea la putere. Ei, dar acum partidul liberal are puţini aderenţi în vechiul regat, din care cauză e cam aşa cu ajungerea la putere. In zilele trecute s’au aflat câţiva Si-­­ bieni, cari au pus la cale ţinerea unei adu-­­ nări, în care să se hotărască înfiinţarea­­ partidului liberal în judeţul Sibiu. Adu-­­ narea a avut loc Marţi în 28 Dec. Au luat­­ parte şi câţiva preoţi cu nişte ţărani din­­ apropiere. înfiinţarea noului partid s’a ho­­i tărît, prin urmare înaintăm cu sfârmiţarea­­ puterilor noastre în atâtea partide. Dar las, că se unesc Saşii cu Şvabii, Ungurii cu Ji­danii, şi celelalte miaţii. Noi, în loc să facem la fel, pornim tot ţâtel o duzină într’o parte. Şi-apoi la Bucureşti dăi pe certe! Parcă e bătaia lui Dumnezeu! Sfredeluş- @ FOISOARA — .--------------- . . Mr-............—■ - - 3E SEARA DE CRĂCIUN... E seara de Crăciun, tăcută — O seară tristă de Crăciun. Sunt singur, La poveşti îmi spun, îmi par mai alb, mai blând, mai bun, Şi fruntea Liniştea-mi sărută. E seara de Crăciun, colindă Şi gândul meu, băiat cu stea. In pragul caselor să stea, Să cânte *n orice loc iar vrea Şi — sgriburit, —­­se opreşte 'n tindă. E seara de Crăciun, priveşte Copilul alţi copii întristaţi, Lipsiţi de fraţii dragi, de taţi — Fără ţie pom şi înfriguraţi — Şi ochiu-mi se ’mpăingineşte!.. E «seara de Crăciun. Osana! Răsună-al îngerilor cor. Privesc spre ei, ca un cocor Ce şi-a găsit o ţintă *n sbor La suflet mult — căutată hrana. E seara de Crăciun, cerşeşte Spre Tine mâna-mi, care ’ntind, Te rog, în umilu-mi colind, Fă din cerescu-Ţi foc să prind Schinteia, care primeneşte... Ute Marin. săraci. Preţul de intrare de 10 lei de per­soană, copii pe jumătate. Bilete de intrare se află la Librăria „Foaia Poporului“ şi la cassă. Amănunte se pot vedea şi pe placatele din oraş. La aceasta serbare ro­mânească sunt invitaţi cu toată dragostea şi fraţii de pe satele din jurul Sibiului, cami în serbători ar dori să facă o preumb­lare până la Sibiu, f unde pot găsi o fru­moasă distracţie sufletească românească. COLINDA ORFANILOR. Casa noastră e săracă, Are 'ntrânsa promoroacă; Nuri lumină, nu-i icoană, Casa noastră e orfană. Ler-ui, Ier, boeri, sculaţi. Astăzi pâne să ne daţi! Noaptea —­ luna toarce 'n casă Din fuioru ’i de mătasă; La lumina ei bălae Noi dormim culcaţi pe pae. Ler-ui, Ier, boeri, sculaţi, Astăzi pâne să ne daţi! Fără mamă, fără tata, Casa noastră e 'ngheţată, Fără pâne, fără poame, Noi ne prăpădim de foame. Specula cu carnsa de porc în Sibiu. In atenţiunea organelor însărcinate cu urmărirea şi pedepsirea speculei necinstite, se recomandă faptul: Măcelarii noştrii din Sibiu, ca să facă imposibilă aprovizionarea publicului cu carne de porc de la Poplăcenii, care în zile de­­târg aduc porci tăiaţi şi îi vînd în piaţa din strada Turnului, cum­pără ei însuşi (măcelarii din Sibiu) carnea toată şi o vînd apoi cu preţuri urcate în măcelăriile lor. — Bine, nu este asta o precupeţărie şi o speculă necinstită de pri­ma ordine?! Pentru ce nu-şi fac organele chemate datoria lor? — In zilele acestea mai mulţi cetățeni, cari voiau să-şi cumpere câte o jumătate sau un porc întreg dela Poplăceni,n’au putut. Un consumător. A apărut Calendarul Poporului pe 1921 şi se poate comanda de la administraţia „Foaia Poporului“ în Sibiu, strada Mă­celarilor 12. Calendarul are un cuprins bo­gat şi intresant, ca totdeauna. Preţul de vânzare e 5 lei, iar pentru revânzători cu rabatul cuvenit. Banii sunt a se trimite înainte. La esemplare singuratice costă 1 leu deosebit poșta, iar la pachete 2 iei pentru fiecare chilogram. Comandați în gra­bă, că, din lipsă de hârtie, nu s’au tipărit multe. — Comamiele făcute păna acum vom purta grije, ca să le trimitem pe serba­­tori, când oamenii să-și poată primi calen­darul dorit. Duceţi însă, peste tot locul, posta în sat şi în zile de serbâtoare, alt­cum zac gazetele şi calendarele în postă. Către abonaţi. Plătiţi-va abonamentul şi restanţa la Foaie! Altcum, la restanţieri în Ianuarie le oprim foaia, iar pentru restanţa din tre­cut îi dăm în judecată. Foaia nu se poate da pe aşteptare, fiindcă sunt cheltueli de zeci şi sute de m­ii.,Cine o ceteşte, treime să o şi plătească, cât timp o ţine! Cu numărul acesta oprim foaia celor mai vechi restanţieri, cari n’au plătit din­ 1919. După aceea urmează restanţierii ide pe 1920. Grăbiţi, deci, cu toţii, a vă plăti restanţele, ca să nu i se ajungă la neplăceri. Amânare nu se mai poate da nimănui. Ler­ui, Ier, boeri, sculaţi. Astăzi pâne să ne daţi! Volbură Poiană. Cu steaua. Şi zilele trec şi anii trec. La­­ un Crăciun Ion se prinde tovarăş cu doi băieţi de seama lui, să umble cu steaua prin sat. Inchipueşte el o stea, cum poate, din tot felul de hârtie: roşie, verde, galbenă şi din gazetele strânse de la primărie. Umblă patru sate în patru zile, ca să găsească icoana naşterii Domnului, s’o nine la stea, dar s’o găseşte. Târgul Ro­manului era departe, iama­i grea şi greu de umblat. Ce să facă Ion, ce să dreagă, numai să nu-i rămâe steaua făr’ de icoană ? Cutezător atunci s’o apucă să răsfo­iască toate cărţile câte le ţinea în traistă. Răsfoind uşa, găseşte paza lui Ştefan cel mare, în cartea de citire. Mulţumit el o taie binişor cu foarfe vile şi o lipeşte la stea. In­ ziua întâi de Crăciun, cam pe la a­­mează, porneşte nt mare grabă să colinde Pag. 3

Next