Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)

1923-01-14 / nr. 2

Pag. 2 ­ Această neînţelegere a avut răsunet­­puternic în politica externă a tuturor ţări­lor. Ruperea prieteniei engleze-franceze ar însemna destrămarea Antantei şi primej­duirea păcii. In întorsătura de azi a lucrurilor, o bună parte p­in vină o poartă Germania, care cât numai i-a îngăduit pu­­terea diplomatică, a căutat toate mijloacele să se subtragă de la plătirea la timp a datoriilor. Asta­­mai bine se poate vedea din datoriile plătite în natură, ca lemne, cărbuni etc. Totdeauna a­m ră­mas cu restanțe mari. De pildă, până la 30 Sept. 1922 trebuia să dea 55­­mii metri cubi de lemne­­de foc, apoi până la 30 Nov. 1922 să dea 200 mii metri cubi stâlpi de telegraf; de fapt până la 15 Dec. 1922 dăduse abia -135 mii m3 lemne­­d­e foc şi 65 mii m3 stâlpi de telegraf. Nu­­mai amintim de ratele de bani, în 4 ani are m­ai multe miliarde restanţe decât plăţi. Francezii, cari văd bogăţia Germaniei şi­­producţia mare ce o are, căci toţi muncitorii au de lucru, ştiu ce poate Germania şi ce nu poate, franţa e hotărîtă acum să-şi pună sin­gură în aplicare planul ce-l are, ocupând toacă o parte din Germania în regiunea­­Ruhr. Belgia e întru toate pe partea­­Franţei, mai puţin însă Italia, dar tot stă ,şi, ca lângă Franţa, in zilele acestea tru­dele franceze vreau să înainteze în Ger­mania. Conferinţa dela Lausanne- Neînţe­legerea dela conferinţa din Paris a avut oare­care influinţă şi asupra acestei con­ferinţe. Turcii imediat s’au folosit de a­­cest prilej, arătcându-se mai dârzi ca mai inainte. Delegatul turc Riza-Nur Bey din Ijuibca misiunea minorităţilor, a părăsit şe­dinţa declarând ca nule declaraţiunile de­legaţilor englez şi italian. Orice­­ încer­care de a-l readuce la şedinţă a fost za­darnică. Tot în acelaş timp Ismed Paşa ‘…’’a arătat de neînduplecat în chestia tri­bunalelor pentru străinii din Turcia. Dele­gaţii­­marilor puteri simţind, că de unde e pornită noua îndâ­rjire a Turcilor, le-au retras atenţiunea pretrueşte, că împotrivi­rea­ lor mai mult le strică decât te a­­jută, căci înţelegerea între Anglia şi Franţa la conferinţa din Lausanne e tot cea ve­che. De îndârjirea Turcilor nu prea trebue sa purtăm mare grijă, îdin pricina lor nu­­ie­ va întrerupe conferinţa, ci numai o­­prelungesc; cât ce vor fi strânşi un pic «­ aşa, devin iară? înţelegători. Anglia -în prevedere ţine mai departe armata în Constantinopol şi vase de răsboiu pe mare.­­­a­ o ameninţare stă în Tracia şi armata grecească organizată. Se vorbeşte chiar de o înţelegere între englezi şi greci, la caz la Turcii nu vreau să subscrie contractul «­e pace, să-i atace şi scoată din Tracia. Cehoslovacia- Ministrul de finanţe Rusin a fost împuşcat de un tânăr, func­ţionar la o bancă­­de asigurare. In stare gravă l-au dus la Spital. Asasinul a fost p­ins, el spune că a­­făcut acest lucru fiind p­ăgubit prin neplătirea împrumutului de Răsboiu. Alţii spun, că asasinul e comunist. Ungaria. După biruinţa fascismului în Italia, ungurii au început şi ei să sburde. Gazetele sârbeşti scriu despre pregătirile în ascuns ale Ungurilor, adunarea de arme­­şi muniţiuni, cu scopul­­de a ataca Croaţia, ■câtă vreme fasciştii italieni vor ataca Cal­­amaţia (aparţinătoare Serbiei). Se vorbeşte ik mult de legăturile­­secrete între fasciştii italieni şi unguri. Dar, cum îi cunoaştem pe­­unguri, Ie cam place saă înspăimânte lumea cu fel de fel de ameninţări. Li­rana prea Va fi pace sau răsboiu? In timpul sărbătorilor noastre, situaţia în politica externă a fost aşa de îngrijoră­toare, — după închiderea şi nereuşita con­ferinţei dela Paris, — încât multă lume şi-a pus cu groază întrebarea: Va fi pace ori răsboiu? In câtva întrebarea şi-a avut rost, căci fiecare din ţările învinse s’au arătat gata de răsboiu, începând cu Turcii la Lausanne, cari s’au îndârjit; apoi Un­gurii, cari au ţi­nu­t­­ seamă de adunări, cerând statolirea unor graniţe noi de către România, până dincoace de Satu mare, O­­radea arare şi Arad; finai pe urma Bulgarii, cari încă pretind revizuirea contractelor de pace; nu mai vorbim ide Ruşi, gata ori­când să se amestece unde e ceartă. Pacea din Europa, putem zice din lu­mea întreagă, aşa arm­­s'a statorit după­­ răsboiul­­mondial, e cuprinsă în tratatul­­ (contractul) dela Versailles. Prin el s’au statorit noile graniţe între ţări, desarma- i rea, despăgubiri etc. In general luat, partea­­ cea mai mare din hotărîrile tratatului de­­ pace au fost împlinite. încurcături s’au ivit J numai între turci şi greci, iar ca cea mai greu de împăciuit e chestia despăgubirilor, I ce e obligată Germania să plătească alia- ■ ţilor, îndeosebi Franţei. Franţa e ţara şi­­ poporul care a suferit mai mult pe urma răsboiului. A perdut 1.400.000 de oameni, iar averi în valoare d­e 200 miliarde franci aur. Din această mare perdere, Germania e obligată să plătească abea jumătate, a­ j­decă 132 miliarde mărci aur, cari fac 85 miliarde franci aur.­­ Germania din primul an după pace s’a arătat îndărătnică la plată şi aşa în toţi anii ce au urm­at. S’au ţinut conferinţe după conferinţe, la fiecare scadenţă de pla­tă, dându-i Germaniei toate­­înlesnirile câte s’au putut. Cu toate acestea, Germania tot în restanţă a­­rămas. La conferinţa din Londra reprezentanţii Angliei, Franţei, Bel­giei şi Italiei au constatat din nou, că Germania e ai mari restanţe, atât ce pri­veşte despăgubirile în natură, cât şi cele în bani. La conferinţă englezii şi francezii au întocmit fiecare un plan, pe baza că­ruia Germania ar putea plăti. Planul englez — spus pe scurt —■ constă din o nouă­­amânare a plaţilor. Da­toriile de până acum să se acopere prin împrumuturi, iar ratele viitoare­­să se mic­şoreze. Totodată să se înceapă o puternică reformare financiară în Germania, prin re­­însănătoşirea valorii banilor germani şi echilibrat bugetar; numai când toate a­­cestea nu vor reuşi, *sâ se folosească con­strângerea cu forţa la plată. Planul francez să ţine de hotărîrile tratatului de pace şi cere constrângerea Germaniei la plată acum, căci neplătirea nu-i provenită din neputinţă, ci din rea­­voinţă. Ca mijloc de constrângere, Franţa propune ocuparea regiunii Ruhr şi înca­sarea directă a veniturilor acestui ţinut, ca: taxe de export, taxe vamale, dări pe mine, cari toate s'ar urca la valoarea de 1­­miliard mărci aur. Când nici cu această constrângere n'ar plăti, ocupaţia să se întindă şi m­ai tare, punând stăpânire şi­­pe veniturile industriei germane. Deodată cu acestea, să se înceapă şi refacerea fi­nanciară a Ge­rmaniei printr'o comisiune interaliată! Deosebirea dintre aceste propuneri e vădită. Franţa şi-a luat singură libertatea să-şi ducă la îndeplinire planul său, aju­tată de Belgia şi în parte şi de Italia. Anglia va sta deoparte, fără ca să rupă legătura de pretinie cu aliaţii, urmând­ exemplul Americei, care nu se mai ame­­stecă în politica Europei. Guvernul Americei, cu toate că de mult nu se mai amestecă în politica Eu­ropei, a anunţat, că va trimite în curând un plan pentru refacerea economică, a la s­tregei Europe şi unul pentru regularea practică a datoriilor Germaniei. In Germania neînţelegerea de la con­ferinţa din Paris a produs mare îngrijorare, Cuno, ministrul preşedinte, s'a exprimat că-i pare rău, că chestia datoriilor din nou s’a amânat. Folosirea forţei din parteia Franţei înseamnă călcarea tratatului de pace, zice Cuno. Germania nu poate răs­punde forţei prin forţă, însă va arăta lu­mii imposibilitatea (neputinţa) economică a plăţilor la timp. i­ FOAIA POPORULUI mare în suflet, decât să se poată răbda a­­ nu se arăta, că vreau să facă ceva. Aşa e şi cu ameninţările din zilele trecute, pe la­­ graniţa românească, înspre Orade şi Arad. No. 2 Fraţi ţărani, organizaţi-vă!­ in altă parte a foii de azi publică»* un raport din fruntaşa comună Poiana Si­biului, unde 140 de ţărani s’au strâns la­olaltă şi au dat fiinţă unei Reuniuni a lor, începutul lucrului le-a fost mult uşurat prin interesul învăţătorilor din comună. Aceştia au făcut toate pregătirile necesare îndeosebi unul­­a pus umărul cu tărie,­ şi atunci a trebuit să meargă lucrul bine. Astfel de începuturi mai sunt şi în alte părţi, după cum suntem informaţi. Publicând raportul de la Poiană, îl putem trece cu vederea, să nu atragem a­­tenţia fraţilor noştri ţărani dela sate, zi­când: Acum e timpul iernii, sunteţi cu toţii mai liberi de griji şi tot cam pe-acasă, — începeţi a Vă organiza în Reuniuni de-aie economilor, după modelul celei dela Po-­­iana, Selişte şi din alte părţi. O să vedeţi, ca această organizare mult bine vă va­­a­­duce la vreme î * In fiecare sat, e cel puţin un învăţător, sau doi, toai e apoi şi un­ preot, notar sat» alt intelectual. Adresaţi-vă 2—3 inşi ,unuia din cei susnum­iţi, ca să facă pregătirile necesare. Dacă n'ar voi — ceeace nu cre­dem dela domnii învăţători, — atunci , desigur unul între d-voastră, care să se pună în legătură cu o Reuniune mai veche, de unde va primi îndrumările necesare Cunoaşterea drepturilor, ca şi a dato­­rinţelor cetăţeanului, trebue să ne îndemne a înfiinţa Reuniuni culturale pe toate satele­­noastre. Aci se pot ceti cărţi şi gazete­, discutându-se cele bune de imitat, ca cele rele de încunjurat. . Viaţa se face tot mai grea. Ormile da peste o Sumedenie de piedeci. Unul păţeşte una, altul alta. Spunându-şi fiecare păţania, trage învăţătură unul de la altul. .Aşa alege binele din rău, îndeosebi dacă mai este la mijloc unul, care îndreaptă una şi de rege ceealaltă. Dacă vrei să înaintezi şi să-ţi meargă bine, trebue să ceteşti, să înveţi şi să cauţi a te învârti în lume Altcum totdeauna vei trage scurta la toate După toate semnele, se cam gată ci» baiţşi cei mulţi din anii trecuţi; dările,cele nouă abia de acum încolo încep, şi va­ trebui să le plătim ; izvoare de câştig nu prea sunt, deşi casa omului multe pere. Iată tot atâtea momente, cari trebue să îndemne şi ţărănimea noastră la organi­zare, până când nu e prea târziu,

Next