Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)
1923-07-29 / nr. 30
Asoc. pentru Literatura Română Şaguna 6 Locol Cea mai veche foaie naţională poli-Apare în fiecare Duminecă „ . . . . Apare în fiecare Duminecă tică poporală înfiinţată la anul 1892 PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an ......... . Lei 60.— Pe o jumătate de an...................Lei 30.— Pe un pătrar de an...................Lei 15.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) Adresa telegrafică: ,,Foaia Poporului" Duminecă, 29 Iulie 1923. INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 3 Lei pentru fiecare publicare Ce ne-a adus dl ministru de finanţe V. Brătianu din străinătate? Deocamdată nimic mai mult, decât vorbe spuse frumos, pentru cei uşor crezători. Iar cu asta n’o să putem scăpa de scumpetea, care creşte mereu. De aceea să cuvine a ne opri puţin, asupra stărilor economice în ţara noastră de prezent. Dl ministru V. Brătianu a declarat, că s’a dus în străinătate pentru trei chestii mari: regularea despăgubirilor de răsboiu pentru România, regularea bonurilor de tezaur (cumpărăturile făcute de stat pe datorie, în anii 1919—1920) și aducerea de bani străini pentru industria din România mare. Socotind mai real, primele două chestii în călătoria de acum au jucat un rol de a doua mână. Chestia principală a călătoriei a fost de astădată: aducerea de banistrăini în România. Adecă nu chiar o aducere momentană de milioane lire sterline sau franci franţuzeşti, ci măcar o făgăduinţă mai sigură pentru un timp mai apropiat. După cele cunoscute până acum, deocamdată nu putem spera nimic. Nici chiar un împrumut în Anglia, pentru comandarea, tot acolo, de material de cale ferată. Dacă se asigura măcar asta, atunci, aşa de vine a crede, nu s'ar vesti acum o nouă urcare a transporturilor şi călătoriei pe tren. (Se svoneşte, că în curând, poate chiar la 1 August, vom avea o nouă urcare de 50o/6 a biletelor de tren şi la transportul mărfurilor). # Dar, se va întreba cetitorul: din ce cauză nu putem dobândi ajutor bănesc din străinătate? Motivele sunt mai multe, între cari şi următoarele: Ţara noastră, după răsboiu a fost îmbiată cu capitaluri străine, cari voiau să intre în afaceri. Anglia, Franţa, America puneau mare preţ pe România mărită şi bogată. Leul nostru se preţuia 50 centime. Asta era în 1919 şi 1920, pe când România cumpăra în străinătate cu bonuri de tezaur, iar comercianţii români cumpărau cu condiţia că plătesc mărfurile după vânzarea lor. Mărfurile cumpărate de stat ştim cum s’au prăpădit prin magazii, furate sau arse; altele s’au vândut cum s’a putut, fără a se plăti preţul lor de cumpărare. Comercianţii încă, în mare parte, au vândut mărfurile, dar nu şi-au plătit datoria. Leul a început a scădea. Şi scade mereu. Azi datoriile statului, ba şi ale comercianţilor, sunt tot amânate, în speranţa unei urcări a leului. Ba de curând s’a votat la noi şi o lege, în baza căreia aceste datorii să se plătească numai în timp de 12 ani. Asta nu le place însă străinilor. Cu o astfel de plată se împacă de ai-ilă, nu de voie bună. Tot în anii 1919 şi 1920, până când nu se ştia, că Românii nu-şi vor plăti la vreme cumpărăturile făcute, Anglia, Franţa, Italia, America, ca şi alte ţări din apus, voiau să se intereseze în ţara noastră la diferite fabrici vechi, pe cari să le mărească, sau să facă ei fabrici noui, cu banii lor. Guvernul liberal în 1919 a rămas rece faţă de aceste propuneri, motivând, că nu ne dăm străinilor. Acum, de când e din nou la putere, guvernul liberal a făcut acelaș lucru, până înainte de plecarea dlui ministru V. Bră- Valiu în străinătate. Respingerea capitalului străin, din 1919 până acum, a îndemnat pe străinii, cari aveau bani de trecere, să-i bage în întreprinderi din alte ţări. Aşa bunăoară Francezii au băgat mai multe sute de milioane franci franţuzeşti în exploatarea petroleului din Polonia. Azi nici în Franţa sau Anglia nu mai sunt atâţia bani liberi, cum aveau în anii trecuţi. Afară de aceea, trebue să mai socotim, că creditul nostru, alăturea cu leul românesc, în anii din urmă a scăzut mereu, din motivele arătate. * Ce putem constata din cele de sus? Guvernele noastre, îndată după încheierea păcii, trebuia să studieze bine lucrurile și să-și dea seama, că o industrie în desvoltare, ca a noastră, va avea lipsă de bani străini; deci să fi primit ajutorul străin, atunci când ni se îmbia şi când mai uşor se puteau pune condiţii şi din partea noastră; azi, când noi cerem bani, condiţiile vor fi mult mai grele, dacă peste tot vom căpăta. A fost o greşală a respinge mereu capitalul străin, atunci când ştiam că aurul nostru din Rusia e ca perdut; când am văzut, că, statul face atâtea cumpărări pe datorie, iar comercianţii noştri asemenea; când s’a văzut, că cu despăgubirile Nemţilor pentru răsboiu nu merge aşa uşor, etc. Ce învăţătură putem lua pentru viitor? Când ni se îmbie capitalul străin, să-l primim bucuros, punându-ne însă şi noi condiţii bine stabilite, ca să nu poată face străinii ce vreau în ţara noastră. Aici trebue să judece mintea înţeleaptă, cu prevedere şi sânge rece. Pe de altă parte, trebue să ne dăm seama ,că dacă n’am primit capitalul străin atunci, când ni se îmbia, acum cu atât mai vârtos trebue să ne punem pe lucru din toate puterile, să lucrăm mult şi să cheltuim puţin, ca astfel să ajungem a trimite în străinătate mai multe mărfuri decât aducem. Numai aşa putem ajunge la bunăstare, atât ţara, cât şi fiecare din noi în parte. Politica în ţară Miniştrii sunt cei mai mulţi în concediu de vară. In ministere se lucrează numai la chestiile curente şi unele pregătiri pentru toamnă. Deputaţii şi senatorii sunt demult acasă, unde stau până în octomvrie. Ce va urma atunci, nu se poate spune apicat. Scumpetea şi lipsa de bani va produce însă mari frământări în lunile viitoare. Pe deasupra ne vin pe cap şi nouile dări. Guvernul liberal va face greu faţă, la ceea ce-l aşteaptă. Dacă va fi cine să-i ia locul, căderea lui o putem considera ca sigură. Dar Partidul Naţional va trebui să ceară garanţii, că liberalii nu-i vor pune beţe în roate, de pe la spate. Altcum n’ar fi cu cale a intra în guvern, după ce liberalii au năruit ţara. Vom vedea ce va face şi Maestatea Sa Regele. Exportul de vite şi porci Se cere reluarea exportului de porci şi reducerea taxelor de export la vite. Din Bucureşti ni se scrie: O delegaţie a crescătorilor şi exportatorilor de vite din Banat, în frunte cu dl Trăilă Tărapu din Timişoara, s-a prezentat dlui prim-ministru I. Brătianu, înaintânu-i două memorii. Unul e din partea crescătorilor de vite și altul din partea exportatorilor. In memorii să cere guvernului: 1. Să încuviințeze reluarea exportulu liber de porci, cu taxe de export de 509 lei pe cap de porc, motivând că altfel crescătoriile de porci nu mai pot exista, fiindcă ar avea prisosuri. 2. Să se reducă prezenta taxa vamală de export de 10.000 uşi de cap de vită cernută la 3—4000 lei, fiind aceasta cea mai mare sumă ce o pot suporta exportatorii. Dl prim-ministru a răspuns delegaţiei, că va supune consiliului de miniştri cele două memorii cu cererile crescătorilor şi exportatorilor de vite, şi în urma cercetărilor, care se vor face, consiliul va anunţa, dacă se poate lăsa exportul de porci (acum oprit cu totul) şi să se reducă taxele de export la vite, fără ca economia naţională şi interesele fiscului (venitele statului) să fie păgubite. Exportul vitelor, din Ardeal și Banat, în cursul lunei iunie, a fost următorul: Pentru Austria, prin vama Episcopia Bihorului,