Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)

1923-07-29 / nr. 30

Asoc. pentru Literatura Română Şaguna 6 Loco­l Cea mai veche foaie naţională poli-Apare în fiecare Duminecă „ . . . . Apare în fiecare Duminecă tică­ poporală înfiinţată la anul 1892 PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an ......... . Lei 60.— Pe o jumătate de an...................Lei 30.— Pe un pătrar de an...................Lei 15.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) Adresa telegrafică: ,,Foaia Poporului" Duminecă, 29 Iulie 1923. INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 3 Lei pentru fiecare publicare Ce ne-a adus dl ministru de finanţe V. Brătianu din străinătate? Deocamdată nimic mai mult, decât vor­be spuse frumos, pentru cei uşor crezători. Iar cu asta n’o să putem scăpa de scum­­petea, care creşte mereu. De aceea să cuvine a ne opri puţin, asupra stărilor economice în ţara noastră de prezent. Dl ministru V. Brătianu a declarat, că s’a dus în străinătate pentru trei chestii mari: regularea despăgubirilor de răsboiu pentru România, regularea bonurilor de te­zaur (cumpărăturile făcute de stat pe da­torie, în anii 1919—1920) și aducerea de bani străini pentru industria din România mare. Socotind mai real, primele două che­stii în călătoria de acum au jucat un rol de a doua mână. Chestia principală a călă­toriei a fost de astădată: aducerea de bani­­străini în România. Adecă nu chiar o adu­cere momentană de milioane lire sterline sau franci franţuzeşti, ci măcar o făgăduinţă mai sigură pentru un timp mai apropiat. După cele cunoscute până acum, deocamdată nu putem spera nimic. Nici chiar un împrumut în Anglia, pentru comandarea, tot acolo, de material de cale ferată. Dacă se asigura mă­car asta, atunci, aşa de vine a crede, nu s'ar vesti acum o nouă urcare a transpor­turilor şi călătoriei pe tren. (Se svoneşte, că în curând, poate chiar la 1 August, vom avea o nouă urcare de 50o/6­ a biletelor de tren şi la transportul mărfurilor). # Dar, se va întreba cetitorul: din ce cauză nu putem dobândi ajutor bănesc din stră­inătate? Motivele sunt mai multe, între cari şi următoarele: Ţara noastră, după răsboiu a fost îm­biată cu capitaluri străine, cari voiau să in­tre în afaceri. Anglia, Franţa, America pu­neau mare preţ pe România mărită şi bo­gată. Leul nostru se preţuia 50 centime. Asta era în 1919 şi 1920, pe când Româ­nia cumpăra în străinătate cu bonuri de te­zaur, iar comercianţii români cumpărau cu condiţia că plătesc mărfurile după vânza­rea lor. Mărfurile cumpărate de stat ştim cum s’au prăpădit prin magazii, furate sau arse; altele s’au vândut cum s’a putut, fără a se plăti preţul lor de cumpărare. Comercianţii încă, în mare parte, au vândut mărfurile, dar nu şi-au plătit datoria. Leul a început a scă­dea. Şi scade mereu. Azi datoriile statului, b­a şi ale comercianţilor, sunt tot amânate, în speranţa unei urcări a leului. Ba de cu­rând s’a votat la noi şi o lege, în baza căreia aceste datorii să se plătească numai în timp de 12 ani. Asta nu le place însă stră­inilor. Cu o astfel de plată se împacă de ai-­i­lă, nu de voie bună. Tot în anii 1919 şi 1920, până când nu se ştia, că Românii nu-şi vor plăti la vre­me cumpărăturile făcute, Anglia, Franţa, Ita­lia, America, ca şi alte ţări din apus, voiau să se intereseze în ţara noastră la diferite fabrici vechi, pe cari să le mărească, sau să facă ei fabrici noui, cu banii lor. Guvernul liberal în 1919 a rămas rece faţă de aceste propuneri, motivând, că nu ne dăm stră­inilor. Acum, de când e din nou la putere, guvernul liberal a făcut acelaș lucru, până înainte de plecarea dlui ministru V. Bră- Valiu în străinătate. Respingerea capitalului străin, din 1919 până acum, a îndemnat pe străinii, cari aveau bani de trecere, să-i bage în întreprinderi din alte ţări. Aşa bunăoară Francezii au bă­gat mai multe sute de milioane franci franţu­zeşti în exploatarea petroleului din Polo­nia. Azi nici în Franţa sau Anglia nu mai sunt atâţia bani liberi, cum aveau în anii trecuţi. Afară de aceea, trebue să mai socotim, că creditul nostru, alăturea cu leul româ­nesc, în anii din urmă a scăzut mereu, din motivele arătate. * Ce putem constata din cele de sus? Guvernele noastre, îndată după încheierea păcii, trebuia să studieze bine lucrurile și să-și dea seama, că o industrie în desvoltare, ca a noastră, va avea lipsă de bani străini; deci să fi primit ajutorul străin, atunci când ni se îmbia şi când mai uşor se puteau pune condiţii şi din partea noastră; azi, când noi cerem bani, condiţiile vor fi mult mai grele, dacă peste tot vom căpăta. A fost o greşală a respinge mereu ca­pitalul străin, atunci când ştiam că aurul nostru din Rusia e ca perdut; când am văzut, că, statul face atâtea cumpărări pe datorie, iar comercianţii noştri asemenea; când s’a văzut, că cu despăgubirile Nemţilor pentru răsboiu nu merge aşa uşor, etc. Ce învăţătură putem lua pentru viitor? Când ni se îmbie capitalul străin, să-l pri­mim bucuros, punându-ne însă şi noi condi­ţii bine stabilite, ca să nu poată face străinii ce vreau în ţara noastră. Aici trebue să ju­dece mintea înţeleaptă, cu prevedere şi sân­ge rece. Pe de altă parte, trebue să ne dăm seama ,că dacă n’am primit capitalul străin atunci, când ni se îmbia, acum cu atât mai vârtos trebue să ne punem pe lucru din toate puterile, să lucrăm mult şi să chel­tuim puţin, ca astfel să ajungem a trimite în străinătate mai multe mărfuri decât adu­cem. Numai aşa putem ajunge la bunăstare, atât ţara, cât şi fiecare din noi în parte. Politica în ţară Miniştrii sunt cei mai mulţi în conce­diu de vară. In ministere se lucrează nu­mai la chestiile curente şi unele pregătiri pentru toamnă. Deputaţii şi senatorii sunt demult acasă, unde stau până în octomvrie. Ce va urma atunci, nu se poate spune a­­picat. Scumpetea şi lipsa de bani va produce însă mari frământări în lunile viitoare. Pe deasupra ne vin pe cap şi nouile dări. Gu­vernul liberal va face greu faţă, la ceea ce-l aşteaptă. Dacă va fi cine să-i ia locul, că­derea lui o putem considera ca sigură. Dar Partidul Naţional va trebui să ceară garanţii, că liberalii nu-i vor pune beţe în roate, de pe la spate. Altcum n’ar fi cu cale a intra în guvern, după ce liberalii au năruit ţara. Vom vedea ce va face şi Maestatea Sa Regele. Exportul de vite şi porci Se cere reluarea exportului de porci şi reducerea taxelor de export la vite. Din Bucureşti ni se scrie: O delega­ţie a crescătorilor şi exportatorilor de vite din Banat, în frunte cu dl Trăilă Tărapu din Timişoara, s-a prezentat dlui prim-­mi­­nistru I. Brătianu, înaintân­u-i două memorii. Unul e din partea crescătorilor de vite și altul din partea exportatorilor. In memorii să cere guvernului: 1. Să încuviințeze reluarea exportulu liber de porci, cu taxe de export de 509 lei pe cap de porc, motivând că altfel cres­cătoriile de porci nu mai pot exista, fiind­că ar avea prisosuri. 2. Să se reducă prezenta taxa vamală de export de 10.000 uşi de cap de vită cer­nută la 3—4000 lei, fiind aceasta cea mai mare sumă ce o pot suporta exportatorii. Dl prim-ministru a răspuns delegaţiei, că va supune consiliului de miniştri cele două memorii cu cererile crescătorilor şi expor­tatorilor de vite, şi în urm­a cercetărilor, care se vor face, consiliul va anunţa, dacă s­e poate lăsa exportul de porci (acum oprit cu totul) şi să se reducă taxele de export la vite, fără ca economia naţională şi inte­resele fiscului (venitele statului) să fie pă­gubite. Exportul vitelor, din Ardeal și Banat, în cursul lunei iunie, a fost următorul: Pen­tru Austria, prin vama Episcopia Bihorului,

Next