Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)

1923-08-05 / nr. 31

Str. Şaguna 6 Loco Duminecă, 5 August 1923, No. 31 Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională poli­tică­ poporală înfiinţată la anul 1892 PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an ..... . . . . Lei 60.— Pe o jumătate de an...................Lei 30.—­­Pe un pătrar de an....................Lei 15.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) Adresa telegrafică: „Foaia Poporului“ Apare în fiecare Duminecă Un şir petit 3 Lei pentru fiecare pubicare INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 Preţul inseratelor: Conferinţele dela Sinaia Sâmbătă 28 Iulie s’au întrunit la Si­naia miniştrii de externe ai ţărilor cari com­pun Mica înţelegere: Duca (România), Be­­neş (Cehoslovacia) şi Nincici (Iugoslavia). Şedinţa primă s’a ţinut Sâmbătă, a doua şi a treia Duminecă, iar a patria Luni 30 Iulie. » De ce s’au întrunit la Sinaia miniştrii de externe ai celor trei ţări susnumite? Ca să se înţeleagă asupra politicei lor externe, a­­vând toate trei cam aceleaşi interese de a­­părat, Ungaria, spre pildă, vrea să facă un împrumut în străinătate, din care împrumut, zic Ungurii, să-şi refacă ţara. Contractul de pace opreşte însă Ungaria a face împrumuturi pentru întărirea armatei şi dacă nu plăteşte despăgubirile de răsboiu. Mica înţelegere a fost contra acestui împrumut. La Sinaia au hotărît acum, că se învoesc la facerea împru­mutului, dacă banii nu se folosesc pen­tru scopuri militare şi dacă Ungaria începe a-şi plăti mai cu dinadinsul despăgubirile de răsboiu. Ce va mai urma, vom vedea. România, Cehoslovacia şi Iugoslavia au de primit multe despăgubiri de răsboiu de la Austria şi Ungaria. Dar ele nu plătesc mai nimic. In urma acestei stări, cele trei ţări susnumite încă nu-şi pot plăti datoriile lor, făcute în cursul răsboiului în Franţa, Anglia şi America, cari cer tot mai stăruitor plata acestor datorii. La Sinaia miniştrii s’au înţe­les, că pe viitor statele din Mica înţelegere să fie tot una în chestia despăgubirilor şi a datoriilor de răsboiu. Faţă de Bulgaria, s’a hotărît, că vor pă­stra cele mai bune legături, dacă noul gu­vern bulgar va urma politica guvernului din trecut. Despre Grecia s’a discutat, că eventual după votarea păcii cu Turcia, din partea par­lamentului grec, să fie şi ea primită în Mica înţelegere. Situaţia Poloniei nu s’a putut lămuri în conferinţa dela Sinaia. Rognânia, ca ali­ată cu Polonia, a voit să încerce o apro­piere între Polonia şi Cehoslovacia. Planul, după cât se ştie, n’a reuşit. Motivul e: ne­înţelegeri între cele două ţări la graniţa lor. De primirea Poloniei în Mica înţelegere nu s’a discutat serios acum. Noua conferinţă a Micei înţelegeri se va ţine, posibil că peste câteva luni, la Bel­grad. Conferinţele merg pe rând. Prima a fost la Belgrad, când a luat fiinţă Mica Înţe­legere ,a doua anul trecut la Praga, a treia acum la Sinaia. * Mersul industriei şi comerţului în Ardeal I. Lipsa de bani, care în cursul acestui an s’a simţit tot miai mult, a pus la o grea probă atât industria mică cât şi industria mare dîn Ardeal. Tot aşa şi comerţul cinstit. Răul acesta îl simţ­e întâi cei interesaţi în in­­dust­rie, iar după acreia şi locuitorii ţării, cari nu pot cumpăra ce le trebue, sau cumpără scump. In cele următoare vom cerceta puţin lucrurile, din punctul de vedere al industriei şi comerţului, cum şi al Statului în general. Noi cerem fiecărui guvern român să sprijinească industria în Ardeal, îndeo­sebi industria mică de azi a românilor ar­deleni, din care să se croiască industria mare de mâne. In acelaş timp, pentru mulţumirea traiului populaţiei ţării, cerem considerare şi pentru industria mare, chiar şi în cazul când ea e în mare parte în mânile străinilor. Oricum, e în ţară. Şi e de preferit a cumpăra dela un concetăţean străin de limbă, dar din ţa­ra ta, decât a aduce marfa de peste graniţă, dela un om şi mai străin, şi dela care banul odată dat nu-l mai vezi înapoi. Spre a ne putea face o icoană mai clară, asupra desvoltării industriei şi comerţului la noi, trebue să căutăm ce s’a petrecut în anii din urmă. Nu e destul să tot strigăimi, că avem o ţară bogată; e necesar să ne ui­tăm în jurul nostru şi să cercetăm . Ce fa­voruri şi ce piedeci are industria şi comer­ţul român? Statul dă totdeauna sprijinul ne­cesar? Din ce cauze nu ia un avânt mai mare industria mică şi mare curat româ­nească? Ca să putem lămuri cât mai bine, toate aceste lucruri, trebue să lămurim mai întâi ce s'a petrecut la noi din 1918 încoace. * După unire, prin scăderea coroanei la valoarea de 50 bani, Ardealul a fost bine despoiat. Aici nu înţelegem atât coroanele dela preschimbare, ci valorile scăzute la ju­mătate prin acest ordin general. Ardelenii ar fi dat în prima lună după unire chiar şi toate coroanele de hârtie în cinste, numai să se fi scos momentan din circulaţie, in­troducând în locul lor un ban de aceiaş va­loare egală. Cum s’a făcut, ,a avut de ur­mare, că pentru moment, diferitele mărfuri din Ardeal s’au cumpărat pe mai nimic. Asta a atins în prima linie comerţul şi industria. Scăderea valorilor (efectelor) s’a văzut mai târziu. De atunci se începe înaintarea ca mer­sul racului, pentru omul cinstit care nu se ocupă cu speculă sau nu e mare capitalist, cum suntem grosul românilor din Ardeal. Mărfurile vândute în 1919 şi 1920 în Ar­deal nu se mai pot înlocui, decât pe pre­ţuri tot mai scumpe. Cumpărăturile făcute în străinătate cu bonurile de tezaur, sau de marii comercianţi din Bucureşti, trebuiau plă­tite la Galaţi ori Bucureşti în lei, de care noi în Ardeal n’aveam, ci îi cumpăram cu 2.50— 3.50, ba chiar şi 4 coroane. Marfa Ardele­nilor, deşi mai scumpă, era tot mai puţină, ca cvant. !_J 1 1 ' ’ ' ' ’ : ' r ! : ■ ■ ; ■ • : * ': -‘i i! li* . Aşa ne găseşte schimbul coroanelor, în toamna anului 1920, când cei ce băgase banii în mărfuri, sunt siliţi a vinde socotind 3,50 coroane la 1 leu, pe când cei ce au speculat cu valuta, cumpărând coroane (4 de 1 leu) sunt băgaţi tot într-o oală cu omul năcăjit, care prezintă la preschimbare câteva sute de coroane. N'a fost deci mirare, că marii specu­­lanţi, cari se interesase din vreme de ce va urma, au prezentat milioane de coroane pen­tru preschimbare. Gazul unor bănci din Bu­cureşti şi mijiţi bancheri speculanţi. După preschimbarea coroanelor, sub for­ţa ordinelor, în Ardeal preţurile mărfu­r­ilor, deja puse în vânzare, dau înapoi în preţ. Dar asta ţine numai cât omul are marfă veche. Mărfurile din nou comandate, atât în ţară cât şi în străinătate, cresc mereu în preţ. Motivele sunt două: 1) în ţară s’au maximat numai mărfurile gata, la 3,50 coroane 1 leu, pe când salareie s’au regulat la 2 coroane 1 leu, prin ur­mare regulatorul nouilor mărfuri în fabrică a rămas după cheia de 2 la 1 ; 2) în străinătate leul nostru nu s’a ri­dicat, cum s’a crezut, fiindcă neplătindu-se cumpărăturile cele mari (din 1919 şi 1920) în Franţa, Italia şi alte părţi, lumea a în­ceput a pierde încrederea în noi. De atunci încoace leul scade mereu, iar preţul mărfurilor străine creşte fără în­trerupere. Că­­meţul mărfurilor străine aduce­­cu sine şi urcarea multor mărfuri din ţară, încă e de înţeles. Asta e o lege naturală, pe care nu o poate schimba omul aşa uşor, cum crede. Guvernele noastre, ca să nu provoace prea mari nemulţumiri în ţară, s-au pus şi au maximalizat mereu aproape toate pro­dusele principale de alimentaţie: făină, carne, fructe, şi alte articole necesare hra­nei. Aproape tot­ ce produce ţărănimea e ţinut jos în preț, de dragul populației orașelor..

Next