Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)
1923-10-21 / nr. 42
A LUI* On. Asoc. pentru Literatura Română Duminecă, 21 Octomvrie 1923 No. VI Str. Şaguna 6 Loco Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională politică poporală înfiinţată la anul 1892 PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an.......................................Lei 60„— Pe o jumătate de an.................... Lei 30.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) Adresa telegrafică: „Foaia Poporului“ Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor,) No. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 4 Lei pentru fiecare publicare Credinţa Orice acţiune, ca sa fie durabilă şi învingătoare a tuturor piedecelor ce i-ar sta în cale, trebue să se întemeieze deopotrivă pe iubirea cauzei pe care o serveşte ca şi pe convingerea ştiinţifică, că este dreaptă şi zace în ordinea firească, inexorabilă a lucrurilor omeneşti. Altfel, vânturile reci ale realitaţei crude uşor vor putea veşteji floarea răsărită numai din lumea sentimentelor, iar îndoiala născută din conflictul cu alte adevăruri uşor va putea zdruncina o credinţă întemeiată numai pe rezultatele cercetărilor speculative ştiinţifice. Numai iubirea şi convingerea ştiinţifică împreună pot să ridice o credinţă la înălţimea fanatismului nobil, care învinge totul şi face din luptător martir, dacă trebue. Credinţa pe care se întemeiază întreaga acţiune de treisferturide veac a Partidului Naţional Român este răsărită deopotrivă din adâncimile tainice ale vieţei noastre sufleteşti, ca şie din convingerile ştiinţifice câşti- gate prin înţelegerea adevărurilor eterne. Iubirea neţarmuită a poporului românesc, a tradiţiilor sale mari, a limbii şi obiceiurilor sale bune şi a întregului său suflet, atât de tainic şi atât de complex, şi în fine iubirea a tot ce constitue fiinţa distinctă a acestui neam a fost călăuza sigură care nu a lăsat acest partid sa rătăcească niciodată prin labirintul ispititor al diferitelor teorii ştiinţifice, fără sfârşit la număr. De altă parte, convingerea ştiinţifică cămenirea neamurilor este, ca prin însuşirile lor specifice să contribue în mod distinct la civilizaţia omenească şi că, prin urmare, ■dreptul de existenţa al unui neam este în raport direct, cu bogăţia însuşirilor sale specifice, a pus la temelia partidului nostru credinţa nestrămutată că este o datorie supperioară etică a respinge, cu orice preţ şi cu orice sacrificii, atacurile îndreptate în contra existenţei neamului românesc. Iubirea de neam şi această convingere ştiinţifică a dat naştere fanatismului nobil, care a dus în mod iresistibil partidul naţional român prin furci, prinînchisori şi prin umiliri nesfârşite, la isbândă în două revoluţii şi la succes desăvârşit, atât în munca istovitoare de opoziţie, cât şi în lucrarea paşnică de guvernare. *) Acest articol, care atât de splendid reoglindeşte crezul Partidului Naţional Român, îl dăm după noua gazetă „România“, unde a apărut în fruntea primului număr de la 15 Octomvrie 1923. Redacţia „Foaia Poporului“. Iubirea de neam şi cunoaşterea adânca a adevărului ştiinţific ne vor lumina cărările, ne vor oţeli forţele şi vor îndepărta dela noi orice descurajare şi în Viitor. In lumina lor, orice problemă devine uşoară. Ele ne fac să vedem clar că existenţa naţiunei române este prima şi ultima raţiune penttru noi! Ele ne fac să lăpădăm dela noi tot ce poate compromite aceasta existenţă şi să ridicăm la puterea de principiu tot ce o poate asigura. Fiind însăşi existenţa naţiunei noastre o necesitate etică, supusă unei morale superioare, ea va putea fi asigurata numai prin mijloace aparţinătoare unei morale superioare. Or, morala superioară pretinde dreptate socială şi înfăptuirea principiului adevarat democratic: datorii pentru toţi şi drepturi pentru toţi. Pentru aceasta partidul naţional român a luptat în contra guvernelor de oprimare naţionala, învingându-le şi pentru aceasta luptă azi în contra sistemelor de guvernare antinaţionale şi amorale şi le va învinge cu siguranţă. Dar partidul naţional român n’a pierdut niciodată din vedere că drumul, chiar şi la cele mai nobile idealuri, duce prin cruda realitate a vieţii de toate zilele. Iar această viaţă are exigenţele ei fireşti. Mulţumirea acestor exigenţe culturale, sociale şi economice ale naţiunei întregi şi ale celor ce o constitue trebue să fie supusă consideraţiunei ştiinţifice că ea trebue să servească desvoltărei însuşirilor specifice ale neamului românesc. Iar aceasta nu se poate face decât prin libertate şi unitate naţională desăvârşită. Astfel unitatea naţionala, care este legată de întreg sufletul nostru, serveşte deopotrivă naţiunea română şi civilizaţia omenească. Pentru aceasta partidul naţional român trebue să stea nu numai în serviciul principiilor înalte, ci în munca sa de toate zilele în serviciul organizării concrete naţionale româneşti a statului român şi a năzuinţei de a ridica în cultură, bogăţie şi stare socială pe fiecare fiu al naţiunei. Statul român, cu toată fiinţa sa şi cu toate instituţiile sale, trebue să fie pe deoparte, după credinţa Partidului naţional român, cea mai fidelă şi cea mai perfectă expresiune a sufletului românesc, iar, de altă parte, trebue să sprijine cu toată puterea sa toate însuşirile şi toate forţele morale şi naţionale ale poporului românesc. In această năzuinţă dreaptă, simţul democratic al poporului românesc îl va feri de exagerările şoviniste, scos în evidenţă peste orice îndoială la Alba-Iulia contrare unei morale superioare şi totdeauna nefaste în urmările sale, iar simţul lui sănătos şi viguros naţional îl va ţine departe de exagerările teoretice contrare realităţii şi unei adevărate vieţi naţionale. Acest crez a călăuzit gazetele partidului naţional de până acum, dând sute de martiri când a fost nevoe şi acest crez va călăuzi şi această gazetă care nu va urî pe nimeni, dar va sbiciui păcatul şi va servi naţiunei române. noastră’» de IULIU MANIU Deschiderea Parlamentului a avut loc Luni 15 Octomvrie c., conform programului anunţat în numărul trecut. Maestăţile Lor au pornit de la Palat cu pompa obicinuită, iar după cetirea mesajului (vorbirea) de deschidere au plecat înapoi în aceiaşi ordine. Deputaţii din opoziţie n’au dun parte la şedinţa de deschidere. După plecarea Suveranilor, şedinţa solemnă s’a închis, iar şedinţa pentru alegerea preşedinţilor nu s’a mai ţinut în aceiaşi zi, ca în trecut, ci numai a doua zi Marţi. La şedinţa de Marţi au luat parte şi deputaţii din opoziţie, dar ei n’au votat. Astfel alegerea a mers strună, după ce deputaţii liberali au mai fost puţin prelucraţi într-o şedinţă de la clubul partidului lor, în seara zilei de Luni. Cu toţii au votat Marţi: la Cameră pentru fostul preşedinte Orleanu, iar la Senat pentru fostul preşedinte Ferekide. După aceea şedinţele (atât la Cameră cât şi la Senat) s’au închis, iar parlamentul a luat vacanţa până în 25 octomvrie. La această dată se întoarce Maestatea Sa Regele dela botezului nepotului din Belgrad. Până atunci dl ministru-preşedinte Ionel Brătianu crede, că se vor mai domoli spiritele în guvern, din care înainte de deschiderea Parlamentului s’au mulţumit doi miniştri: generalul Văitoianu de la Interne şi ministrul Constatntinescu dela Domenii. Cei doi miniştri demisionaţi, au fost făgăduit totuşi să mai rămână în guvern câteva zile, înainte şi după deschidere, până când se vor aranja lucrurile, oltcum, nefiind guvernul complect, nu s’ar fi putut deschide Parlamentul. Deşi la alegerea preşedinţilor pentru Cameră şi Senat, liberalii au votat toţi, până la unul, pentru persoanele mai nainte numite, — totuşi nu mai e secret, că între liberali sunt foarte mari frământări. Ei simt, că din zi în zi le scade puterea şi vaza. Dar teama, că dacă caide guvernul, deputaţii şi senatorii liberali încă se pot duce cu plutele, o ţine la oaltă.