Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)

1923-07-22 / nr. 29

PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an...................................... Lei 60.— Pe o jumătate de an...................Lei 30.— Pe un pătrar de an...................Lei 15.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. .12 (lângă poştă) Adresa telegrafică: „Foaia Poporului“ Apare în fiecare Duminecă Duminecă, 22 Iulie 1923 Str. Şaguna 6Logo Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională poli­­tică-poporală înfiinţată la anul 1892 INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 3 Lei pentru fiecare publicare Comemorarea Mitropolitului Şaguna Cuvântarea dlui IULIU MANIU, ţinută în ziua de 12 iulie 1923, la şedinţa festivă a Comitetului central executiv şi a Comitetului de 100, în memoria primului pre­şedinte al Partidului Naţional Român. Cu sufletul înălţat de amintirile glo­rioase ale trecutului şi adânc emoţionat de măreţia strălucitoare a marelui Arhiereu An­drei baron de Şaguna, aduc astăzi la împlini­rea alor 50 ani de la trecerea la cele eterne, tributul recunoştinţei partidului naţional ro­mân memoriei primului său prezident. Admirăm deopotrivă talentul său mare, stăruinţa sa fără seamăn şi uriaşa să pu­­te­re de muncă, care însă toate împreună nu ar fi putut da rezultatele uimitoare, pe cari le-a realizat, dacă nu ar fi fost armo­nios aşezate în structura caracterului său şi dacă nu ar fi fost conduse de principii bine statorite de la primele începuturi ale vieţii sale publice. La sfinţirea sa de episcop se ruga: „Tu Doamne al puterilor dă-mi destulă tărie, ca Să deştept din somnul cel de moarte pe poporul român din Transilvania“, iar la adu­narea politică ţinută în Sibiu, El iubitorul fără margini al libertăţii şi al naţiunii de­clară : „Cutez a glorifica simţul liberal şi naţional numai atunci, când este bazat pe moralitate şi se povăţueşte de iubirea Pa­triei. Fraţii mei­ numai religiunea şi mora­litatea ne pot face fericiţi“. In politică se conducea de credinţă şi moralitate, în cre­dinţa sa religioasă de iubirea arzătoare de neam. Aceste directive fundamentale ale între­­gei sale activităţi, aflau răsunet în sufletul Ardealului, l-au predestinat, şi au făcut să fie ales în unanimitate, de prezident al a­­dunării naţionale de pe Câmpia Libertăţii din Blaj şi de primul prezident al Comitetului Naţional chemat să cârmuiască soartea ro­mânilor din Ardeal în vremurile grele din anii 1848 şi 1849. Activitatea şi politica bi­sericească şi naţională o poate înţelege în întregimea ei numai cine cunoaşte bine psi­­chologia maselor populare şi împrejurările din Ardeal de pe vremuri şi care ştiu pă­trunde măreaţa structură sufletească a Ar­­chiereului, care nu lasă nimic perdut din ve­dere, ce ar fi putut contribui la desvoltarea conştiinţei naţionale şi a calităţilor sufle­teşti ale poporului românesc. El slujitor la altarul Domnului a ridicat altar în sufletul său ideii mari a libertăţii, dar nu s’a lăsat amăgit de năluca libertăţii personale, care fascinează pe mulţi, ci cre­dea în adevărul preconizat de Bărnuţiu, că libertatea fără naţionalitate e moarte pentru­­Români! El fanaticul civilizaţiunii umane şi îndem­­nătorul neobosit al poporului românesc la muncă şi propăşire culturală, le respinge pe toate, dacă nu servesc unei moralităţi superioare, fără care nu poate dăinui o na­ţiune. Iar moralitatea şi-o poate închipui nu­mai crescută din tulpina sănătoasă a credin­ţei pozitive. Libertate, naţionalitate, cultu­­­ră, morală superioară, credinţă, sunt obiec­tivele spre care zboară sufletul său mare, ca prin ele să asigure calea veşnic ascendentă a dăinuirei fără sfârşit a neamului românesc. Dar nu s'a mulţumit cu cultul ideilor mari, ci dăruit cu simţul practic, atât de ne­cesar îndrumătorilor de neam, a creat în fruntea marilor săi contimporani organiza­ţiile vii ale energiilor naţionale. A emanci­pat biserica ortodoxă română de sub hie­­­rarhia sârbească şi i-a dat organizaţia na­­ţional-democratică trebuitoare, ca credinţa a­­parată să fie. A fost întâiul între întemeietorii ,­,Asociaţiunii“ din Ardeal, ca să poată fi cultura românească promovată şi a stat însuşi la leagănul partidului naţional român, ca con­ştiinţa naţională deşteptată să aibă prin ce înfăptui libertatea, independenţa şi pe urmă unitatea naţională. Prezidând apoi tustrele aceste puternice organizaţii naţional, a de­venit unul dintre cei mai mari organizatori ai gândirii româneşti şi unul din nemuritorii întemeietori a fiinţei unitare a întreg neamu­lui românesc. Credinţa sa religioasă nu l-a împiedecat să se arunce cu tot avântul, de care era ca­pabil cum puţi­n alţii, pentru mântuirea nea­mului său, mergând braţ la braţ cu arhie­reul din Blaj în vârtejul luptei pentru rea­lizarea visului său frumos al independenţei poporului românesc, iar devotamentul său pentru neam nu l-a împiedecat să-şi apere credinţa şi biserica cu toată tăria sufletului său cu care era dăruit. Când a venit momentul greu, atât de tra­gic pentru toţi cei ce credeau în realizarea visului sfânt prin alţii decât prin forţa pro­prie a însuşi naţiunei, talentul său a ştiut să se folosească de destinul prevestitor al desăvârşitei prăbuşiri a unei împărăţii pen­tru a mântui măcar altarul sfânt din ruinile pomposului edificiu naţional pe care-l visa. Pentru moment era totul pierdut pentru bietul popor românesc din Ardeal şi Banat şi avântul spre integralitatea aspiraţiunilor naţionale al arhiereului cu suflet mare a pre­dat terenul talentului diplomatic admirat de mulţi, „temut de unii, invidiat de alţii, dar­­recunoscut de toţi“, ca prin el să adu­că ser­vicii neperitoare neamului său. Noi cei prezenţi, asupra cărora să re­varsă razele luminoase ale independenţei na­ţionale visate de marele arhiereu Andrei Şa­guna, nu vom da uitării nici când, că aceste raze le dăruieşte soarele dinaintea căruia El şi ceialalţi mari înaintaşi ai noştri au îm­prăştiat negura grea şi fioroasă a vremu­rilor de cumplită sclăvie. Partidul naţional român împreună cu toţi fii Ardealului şi Banatului, cărora soartea le-a hărăzit să conlucre după aproape 2 mii de ani la reînfiinţarea vieţii de Stat româ­neşti în Dacia­ Superioară, va binecuvânta în­totdeauna memoria marelui său preşedinte de odinioară şi nu va părăsi niciodată calea virtuţilor sale! Declar şedinţa comitetului deschisă şi rog pe dl deputat dr. Ioan Lupaş să redi­­teze procesul verbal al şedinţei festive de azi. * Aceasta a fost vorbirea dlui Maniu, care doria şi trebuia să o ţină la mormânt în Răşinari, dar a fost împiedecat de guver­nul liberal, la ceea ce a contribuit şi Mitro­politul Bălan. Judece orice cetitor nepărti­nitor. Cuprinde această vorbire cea mai mică supărare pentru cineva? Dar aşa a fost şi este: Oamenii mici de suflet, numai de la gură, nu şi d­in inimă, se pot ridica peste mărunţişurile zilei. Situaţia politică externă Dacă lumii, şi îndeosebi bătrânei noa­stre Europe îi este sortit să aibă parte de un şir mai lung de ani de pace, atunci si­tuaţia (starea) de azi a politicei externe din toate ţările, o putem privi ca pornită spre pace. Drept, că bolşevismul rusesc îşi luase de ţintă să răstoarne rânduiala europeană. Dar nu izbuteşte. Tot aşa Germania ar dori răzbunare contra Franţei, sau Ungaria con­tra noastră. De fapt vedem, însă, că Fran­cezii ocupă mereu din Germania, iar Ungaria slăbeşte economiceşte din zi în zi. Situaţia grea, de altcum, în care se sbate lumea dela răsboiu încoace, este, că urmările groaznicului răsboiu se vindecă greu. Numai Vremea e singurul adevărat şi bun vinde­cător. Să nu mergem cu exemplul mai de­parte de Rusia. Toate ştirile sosite în ultimul timp din Rusia, arată o înbunătăţire a si­tuaţiei, în care s'a sbătut, gata de luptă şi în lăuntrul ţării şi în afară. Vremea aduce fa­limentul (sfârşitul) bolşevismului, cuminţirea şi premenirea conducătorilor. Astăzi puteril, zice, că pericolul unui răsboiu neaşteptat, ve­nit din partea Rusiei, e pe cale a fi înlă­­turat. E drept, că l-a înlăturat în parte­­.

Next