Foaia poporului, 1928 (Anul 36, nr. 1-52)

1928-10-14 / nr. 42

Nr. 4-2 Lucrul în grădină toamna In grădinăi, lucrul mai însemnat toamna e săpatul şi gunoitul pământului. Unii şi vor zice: ce să săpăm toamna, când şi aşa nu sămănâm toamna nimic în ta. Greşesc! Săpatul de toamna s’a dovedit foarte bun, pentrucă pământul de­geră mai bine, se face mai pufăios şi totodată se prăpădesc când cu săpatul multe larve (vermi) şi ouă de insecte stri­­căcioase. Pământul săpat toamna se usucă primăvara mai curând, de aceea se şi poate lucră mai de­vreme ca atunci când îl săpăm întâia oră primăvara. De multe ori pământul săpat toamna nu mai trebue săpat şi primăvara; totul depinde de felul pământului şi de soiul legumelor, pe cari vrem să le prăsim. Când e vorba de un pământ uşor, nisi­pos care se usucă iute, e în tot cazul mai bine de­ a-l întoarce numai toamna, ră­mânând ca în primăvară să-l săpăm cu sapa. Pământurile mai grele trebue în­toarse înc’odată primăvara. Şi gunoitul e bine să se facă toamna, pentru că sunt multe plante, cărora nu le place gunoiul de grajd, mai ales de e proaspăt. Astfel de plante sunt fasolea, mazer­ea, ceapa, oiul (usturoiul) şi cele mai multe legume, dar şi celelalte legume, cari nu sufer din cauza gunoiului de pri­măvară, se desvoltă mai bine, dacă pă­mântul a fost gunoit încă de cu toamna. Gunoiul să fie îngropat numai puţin, îngropat prea adânc, influenţează prea puţin creşterea plantelor, se mucigăeşte, iar zeama din el, materia, care îngraşe mai mult, ajunge prea adânc în pământ In loc de-a îngropa gunoiul, e d­estul da­că-1 risipim pe pământul întors. Bine­­, dacă-l ducem pe loc, când acesta a în­gheţat. Aceasta o facem acolo, unde s’ar putea să fie prea călcat de vite sau de oameni. Pământul întors toamna să nu l fă­­rimiţim cu grebla, ci să-l lăsăm bulgări (druşi) Exepţie facem numai cu locul d­in care sămănăm sau sădim încă de cu toamna. Felurile de gunoiu, de cari ne folo­sim mai ales toamna, sunt următoarele: gunoiu de grajd, tină (noroiu, glod) de pe drum, tină de bălţi, apoi lut de ten­cuială dela case şi grajduri vechi. Cele trei din urmă, puse numai primăvara pe loc, sunt prea tari pentru multe legume, pe când dacă le punem înainte de-a da iarna, îngheţul, zăpada şi ploaia le mai desnăspreşte şi le face foarte bune. Când e vorba de-a face mai tuf­ăi­os un pământ greu, să întrebuinţăm toam­na, pe lângă gunoiu de grajd, frun­ziş, răzătură de ferestrău, care a înce­put să putrezească, şi pleavă­ bună e şi cenuşa de lemn Dacă gunoim însă primăvara cu ele, strică de multe ori plan­telor şi atunci mai bine gunoim cu gunoiu putred de grajd şi cu frunziş veştejit. grame de sulfur (pucioasă). Aceasta oprește ferberea mustului, dar numai în parte. Ca să împiedecăm fierberea pe deplin a mustului pentru timp mai îndelungat, trebue să ardem 5—6 grame de pucioasă la zece decali­ri. Afumarea mustului cu pucioasă trebue repe­tată, dacă vrem să­­ avem timp mai îndelun­­­­gat dul­iu. Dar mustul tratat cu pucioasă , mai multă capătă gust de pucioasă (de ouă f clocite) şi devine chiar stricăcios sănătăţii. Există însă alt mijloc, mai natural. Fer­­bem mustul proaspăt până la căldura de 65° (grade Celsius) şi astupăm apoi vasul,­­ în care l-am pus, cu un­ dop de vată sterili­­­­zată (din farmacie), care împedecă fermenta­­ din aer, adecă materiile cari produc ferberea­­ să pătrundă la must. Unii proprietari mari mai întrebuinţează şi alt mijloc: umplu vasul cu must cam pe trei sferturi, lasă mustul să fearbă şi dupa ce a încetat ferberea, îl umplu cu must dulce Acesta îl face din strugurii anume lăsaţi pe vită sau culeşi şi ţinuţi 2—3 săptămâni sub acoperiş pe aşternut de paie. în felul acesta se pregăteşte un vin dulceag, tare, care se păstrează cu anii. în vinul acesta fermenţii nu mai pot lucra şi zahărul, pe care-l conţine­­ mustul pus în vinul fert nu se descompune,­­ aşa că dă dulceaţă la tot vinul din vas. Vinul dulce Vinul, care se poate păstra ani de zile, trebuie să fie fermentat, adecă trebuie să fie fert în mod obişnuit. Acesta e vinul curat, nevătămător pentru sănătate, dacă nu se bea în cantităţi mari. Sunt însă oameni, cari ar gusta bucuros vin dulce şi mai târziu, iarna, chiar primăvara. Ca să li se facă pe poftă, unii a­u iscodit mijloace pentru a păstra vinul timp îndelungat dulce sau cel puțin dulceag. Unele din aceste mijloace sunt oprite de lege, căci otrăvesc vinul. Intre mijloacele ertate de lege e acidul sulf­uric. La zece vedre de must ardem 2—3 FOAIA POPORULUI Sămănatul nucilor aămânând nucile toamna, se întâmplă­­ adeseori de le mânâncă şoarecii miezul. De aceea e mai bine să luăm o lădiţă, să­­ facem în fund câteva găuri, apoi aşternem în ea un strat de nisip, apoi punem un strat de nuci, iarăşi nisip, nuci, iar deasupra nisip I­e batem apoi cu scândurele găurite şi ace­­i stea, şi o îngropăm în pământ la adâncime de câţiva centimetri. Lădiţa să nu o aşezăm deadreptul pe pământ, ci pe un strat de petriş, ca să nu se adune apă în ea. îndată ce s’a despri­­măvărat bine, scoatem nucile şi le punem în pământ la o d­stanţă de 25 centimetri una de alta si la o adâncime de patru centime­tri. In felul acesta ne e­legem cu multi pomisori. Reviste noi O nouă revistă strict independentă de cu­­­­rentele literare şi şcolile entice ale epocei noa­stre este : „Gazeta Noastră“, care de la primul număr a cucerit oferţia marelui nostru pu­blic cititor, cretându-şi o poziție favorabilă pe lângă el. Citind programul de activitate atât de către dl Victor Eftimiu, mult apreciatul nostru scriitor şi om de artă, care a primit cu dr­agă inimă direcţiunea „Gazetei Noastre“, vedem că revista îşi asumă o foarte dificilă şi nobilă misiune: cultivarea masselor populare. * * * In general, viaţa organismului social la noi ca pretutindeni este îndeajuns de sdrun­­cinită şi dezeschilibrată. Mulţi bărbaţi iubi­tori de cultură prin soluţii de ordin teoretic sau practic, atingând problema când extern, când intern, când formal, când în fond, s’a străduit că realizeze regenerarea socială. Din aplicaţiile făcute s’a putut observa că presa, cuvântul scris, este unul din factorii generatori de asanare socială. * * * Şi cum „Gazeta noastră“ îşi propune să ducă în straturi cât mai largi, numele şi opera marilor scriitori ai lumii, imaginile pic­torilor celebri şi să popularizeze pe autorii originali de astăzi, însemnează că ea inten­ţionează să întreprindă o vastă operă de in­strucţie estetică pentru declanşarea energiilor estetice ce stau comprimate în sufletul popo­rului nostru şi cari con­stituesc un isvor creator de admirabilă armonie sufletească. O garanţie solidă de existenţă a acestei reviste s’a realizat pr­in alăturarea a două nume, cari au contribuit efectiv la propăşirea culturii româneşti. Deoparte vechea şi respectata editură Ig. Hertz, de alta personalitatea artistică a domnului Victor Eftimiu, care prin prezenţa sa la conducerea „Gazetei­ Noastre“ inspiră o garanţie în plus de­ viitorul şi roadele ne­întârziate ale acestei reviste. Plini de încredere în viitorul ei, urăm ca iniţiativa editorului să primească răsplata binemeritată şi sămânţa aruncată să cadă în­­ suflete primitoare. Ion Gărneţiu. Preţul­ cerealelor Pe pieţele din străinătate, preţul grâu­lui e în scădere, din cauza concurenţei a­­mericane. Intre astfel de împrejurări, grâul românesc devine tot mai greu de exportat. In ţară, morile cele mari au strâns mult grâu, căci în lipsă de porumb, se cere tot mai multă făină de grâu. Şi cum grâul nostru nu poate suporta o concurenţă mai întinsă în alte ţări, morilor le este bine venit a-l cumpăra relativ eftin. Porumbul cel nou se vinde în unele centre dunărene cu 65 mii lei vagonul de 10 mii kgr; acest preţ e însă mai urcat decât în alte ţări străine. Asta din cauza recoltei noastre slabe în porumb. Pieile din ultimul timp n’au fost înde­stulătoare. Pentru facerea însemântarilor de toamnă se simte lipsa de ploaie în multe părţi ale ţării. Piaţa Sibiului. La târgul săptămânal de Marţi 9 Oct. 1928 s’au obţinut următoarele preturi: Grâu 100—110 lei ferdela, preţul grâului fiind în scădere; porumbul vechiu până la 115 lei, cel nou 90—95 lei ferdela, cu sacul 120 — 125 Iei, oamenii au adus po­rumbul nou şi vărsat în cară ca la Cules, având lipsă de bani vreau să facă repede vânzare; orzul 80—85 lei ferdela; secara 80 lei ferdela; o­rasul 250—260 Iei sacul; cartofi 28—32 lei ferdela; patlagele s’au vân­dut cu 3 Iei kg., fiind adunate de negustorite dela Brașov și Săcete. — Fructe: Pentru struguri s’a plăt­i 14 până la 16 iei kg. după calitate, prune 8—9 lei kgr., mere 60—80 lei ferdela, pere 8—15 lei, kgr, perseci 20—25 lei kgr. — Nutreţuri: Fânul 220—250 lei mata­metrică, luterna şi trifoiul 300 lei, paie de secară 5 lei pasul, claia cu ICO Iei, o tavă nu mai este de vânzare. Pe piaţa Sibiului se aduc de prezent multe produse agricole, oamenii fiind siliţi a vinde spre a-şi face alte necazuri. Ţăranii susţin însă, că în proporţia cheltuelilor ce le au, mărfurile lor sunt prea eftine, vitele încă nu sunt căutate nefiind export mai în­semnat, deci „talpa ţării“ ajunge tot mai strivită cu uşa şi mai necăjită. Dări mari, carnete mari, aşa că nu mai rămâne mai nimic familiei pentru haine şi încălţăminte. Trăim vremuri foarte grele, pentru a căror îndreptare trebue să ne dăm toată silinţa. I. M. î .ni­­unui Răi plătitori la foaie Următorii vechi abonaţi sunt provocat să-şi plătească restanţa: Iloan Simion I. Ia­­cob, Caşva, jud. Mureş; Şcoala primară de stat, Cluj; Petru Draşovean, Craşov, p. Cunla; loan Toflea, Făgăraş; Baita Rat, Hidiş, jud. Turda; Victor Nemeş, Asuajul de jos, jud. Sălaj; loan Hodoş, Aciliu 46, jud. Sibiu; loan Roman, Bendorf, p. Nocrchi; George Coman Ursu, Brad, p. Avrig; loan Vigheci, Codlea, jud. Braşov. Pag. 5

Next