Foaia poporului, 1929 (Anul 37, nr. 1-52)

1929-09-15 / nr. 38

Nr. 38 FOAIA POPORULUI Organizarea plugarilor în cooperative şi stabilirea preţu­rilor la cereale Agricultorii se plâng din toate părţile de scăderea preţurilor la cereale. Este desigur un lucru neplăcut acesta şi cu urmări triste. Ne-am bucurat, că ne-a dat Dumnezeu re­coltă bună şi am făcut socoteale, că ne vom scăpa de toate lipsurile si nevoile si noi si tara. Dar când să vedem socotelile cu ochii, lucrurile nu ties tocmai cum au fost soco­tite. Si de ce nu ies? Este lucru cunoscut — de când lumea — că ori de câte ori sunt oferte prea multe scad preturile la orice marfă. Cererea unui lucru urcă şi oferta scade preţul. După acea­stă lege, dacă-i putem zice aşa, se orientează speculatorii de tot felul. Până are plugarul să vândă multe cereale preţul lor tot scade, dar îndată ce a terminat, se ridică preţul. Speculatorilor le mai vine în ajutor sărăcie, ce stăpâneşte pe plugarul român. Şi iată, că în faţa acestor lucruri rămân fără putere, sau mai bine zis, cu puţin rezultat, toate măsurile luate de guvern. De aici să nu se creadă, că măsurile luate nu vor duce la bun scop la vremea lor. Convenţia economică cu Polonia, prin care ni­ se deschide drumul spre nordul Euro­pei, precum si înfiinterea centralei corporative dela Cluj sunt măsuri atât de importante pentru stârpirea speculatorilor si stabilirea preturilor la cereale, dacă plugarii nost' vor sti să inteleegă si să se organizeze. Toate breslele s’au organizat, numai plugarul a rămas în voia sortii si prin urmare bun si uşor de speculat. Când ar fi si ţăranii noştri organizati în societăţi cooperetive si bănci populare, n’ar mai fi siliţi să-şi vândă grâul încă de pe câmp. Ei ar scoate pe toti gheşeftarii spe­culatori, ce profită de sărăcia plugarului, şi ar vinde cerealele când se plătesc, ba ar putea face însuşi plugarul preţul cerealelor, îndrăznim a spune, că atunci când plugarii noştri ar fi organizaţi în cooperative, ar putea într’o măsură oarecare ei stabili preţul ce­realelor. Credem, că este destul de clar, freti plugari. Vreji preturi omeneşti la cereale fa­­ceti-le. De voi depinde, de cum veti sti să vă organizaţi in societăţi cooperative si bănci populare si de cum veti si lucra cu ele, mai guvernul, ci trebue unul fiecare să ne acomodăm măsurilor si să ne organizăm. In cazul dat să înfiinţăm cooperative. Numai organizaţi în cooperative vom putea duce lupta în viitor. Dacă plugarii noştri nu vor şti să înţeleagă şi să urmeze sfaturile con­ducătorilor, ce le spun să se organizeze în cooperative şi să lupte pentru ridicarea pre­ţurilor la cereale, zadarnice vor rămâne toate sforţările guvernelor. Astăzi, este adevărat, că pe pieţele mari concurenţa cerealelor este mare şi pntul a scăzut, dar nici­decum n’a scăzut aşa după cum a scăzut la noi, unde speculatorii lu­crează în voie bună. Ei ştiu, că porturile sunt pline de cereale şi că plugarul e lipsit de parale şi că le vinde pe un preţ şi mai scăzut. Aşa că principala cauză a scăderii preţurilor este lipsa de bani şi lipsa de coo­perative. Dacă producătorii ar fi putut aştepta mo­mentul potrivit pentru vinderea recoltei, cu totul altul ar fi fost preţul cerealelor pe piaţă. Banca Centrală de import-export a dat până la mijlocul lui August aproape 150 mi­lioane de lei, dar nu a fost de ajuns ca să facă fată nevoilor asa că bietul plugar sub presiunea datoriilor a fost nevoit să si vândă recolta grabnic ori­cui si pu on­­ce preţ Rămâne si pe mai departe proverbul românului, că plugarul nostru e frate cu să­răcia şi că de aceestă sărăcie se poate scăpa numai dacă se asociază mai mulţi laolaltă în cooperative şi eşa să o alunge cu timpul din vatra caselor, unde şi acum tot ea e regină. S'a dovedit şi de data aceasta cu plugarul, că sărăcia educe tot sărăcie și lipsă. De ce a scăzut preţul la cereale? Din toate părţile vin ştiri despre scăde­rea preţurilor la cereale. Am fost şi noi Vi­nerea trecută prin târgul Sibiului şi ţi­ se sfăşia inima, cu ce preţ s'au dat cerealele, sau mai bine zis cu ce preţ nu s’au dat, căci s’au vândut foarte puţine. Grâu ca jarul, cereau camb­ii 100 lei pe ferderă si am văzut vânzându se si cu 70 lei, ce-i drept era de calitate slabă. Po­rumbul s’a dat cu 80—85 Iei. Orzul cu 45 lei. Cartofii si orăsul nu te întreba nimeni de ce i-ei adus la târg. Pe fetele arse de soare ale plugarilor noștri citeai lupta sufletească ce-l frământa puternic, când negustorul după ce-i freca bobul, pentru care a muncit aproape doi ani de zile, prin vânturi şi prin ploi, din zori şi pâr­ă’n noapte, îi arunca un preţ de batjocură. înţelegem şi o spunem şi noi, că este pe deplin îndreptăţită această indgnare, nu­­mai că mai avem ceva de spus aici. Citi­torii noștri cunosc măsurile luate de guvern, pentru a feri pe plugeri de o prea mare spe­culă a negustorilor, lucrând cu centrala coo­perativă de import export. Dar cu regret trebi­e să constatăm, că centrala cooperativă de ex­­port-import n’are în tot te păițle cu cine lucra, căci nu avem cooperetive. In tot judeţul Sibiu nu avem decât 12 cooperetive, dintre cari num­ai două strâng cereale, cea dela Ocna-Sibiu­lui şi cea dela Sălişte. Pentru a lucra cu isbârdă în chestiuni de acestea, nu- i destul ca să ia măsuri nu­ Preţul cerealelor pe pieţele mari Pe pieţele mari preţul cerealelor nu s’a schimbat în săptămâna aceasta. Pricepătorii spun, că bursele americane au de gând să oprească jocul de preţ al cerealelor şi că toate semnele vertesc stabilitatea preţurilor. Şi mai spun, că după un timp când nu se prea fac cumpărări trebue să urmeze ei timp în care să se caute cerealele. De respt astăzi se fac cumpă­­ri dem­ul de multe de grâu în Ungaria și Sârbia, unde în acest an a fost de o calitate foarte bună. Este lucru precis, că grâul tre­bue să fie căutat în acest an, căci în Statele Unite și Canada a fost recoltă slabă. La noi în ţată, după cum este ştiut, grâul a scăzut la 50 000—60.000 Iei vagonul. Orzul în timpul din urmă, după scăderea pe care a suferit-o, par’că iar a început a se ridica. Fasolea s’a mai ridicat cu 20 000 lei peste preţul la care a scăzut săptămâna trecută. Lanţul fraudelor Aproape cu fecare zi se adeugă câte o zelo la lanţul fraudelor descoperite pds diferite ministere, de comunicaţii, de răsboiu etc. Fraudele descoperite, asupra cărora voim să spunem astăzi câteva vorbe, s’au făcut le ministerul comunicaţiilor, de către un subdi­rector general şi un inspector general de control. Afacerea s’a petrecut în felul următor In 1919 Casa Muncii C. F. R. a cumpărat în feta gării de Nord un loc de 20.000 de metri patrati. Pe acest loc a voit să ridice un sp­­al şi o scoală, iar pe ce va mai rămâne să ridice locuinţe pentru personalii inferior de la C. F. R. Funcţionarii superiori, fără nici un drept, au pus ei mâna pe acest loc plătit de stat şi au făcut acolo pentru ei case mari. Şi ceri mai mult şi banii pentru construcţia caselor i-au luat tot de la Casa Muncii, cu dobândă extraordinar de mică. Aceşti domni cu închiriet apoi casele căilor ferate luând o chirie grozav de mare, fiindcă toate Ie aranjau ei fărâ nici un control. Cu prilejul cercetărilor socotelilor dela ministerul de răsboiu încă s’au det perie fraude de o jumătate de milierd lei. Cum să se mei postă reface tare, decă Fig. 5 funcţionarii mici şi mari, până acum nu cău­tau altceva decât să mulgă de la stat cât mai mult şi pe toate căile. Până nu se vor stârpi odată acest fel de oameni, zadarnice vor rămâne, sau mai bine zis, nu vom putea merge incinte cu toata sforţările oamenilor de omenie ce-i mai avem. Am spus-o şi o mai spunem, dacă guvernul actual n’ar mai face nimic altceva, decât să pună odată capăt acestei stări du­reroase, el a făcut destul pentru ţară. Vedem, că a început bine si ne place a crede, câ va continua drumul de curăţire început. Războiul a schimbat cu totul preţurile tuturor articolelor Când s’a făcut stabilirea leului mulţi spuneau, că o să se scumpească viaţa, iar unii spuneau, că chiar din contră o să se ieftinească. Dacă cercetăm preţul tuturor pro­duselor, putem spune în general, că viaţa nici nu s’a scumpit, dar nici nu s’a ieftin­­ după stabilizare. Dacă totuși sunt unele schimbări de preturi în sus sau în jos, ele s’au schimbat după sezon (după timp). Făcând­ o socoteală mai largă vom vedea, că s’a făcut o schimbare mare la diferite lucruri, dar nu acum după stabilizare, ci în timpul și du­pă războiu. Este fapt ştiut, că leul nostru a fost stabilit, adecă preţuit cu 3­­0 centime, de unde rezultă că toate pre­ţurile de astăzi ar trebui să fie de 31-ori preţul dinainte de războiu. Dar ce să vez’: unele mărfuri şi lucruri s’au ridicat cu mult peste 31-ori, iar altele nici n’au ajuns aşa, că putem spune că războiul a schimbat cu totul pieiul lucrurilor. Să luăm de exemplu pielea şi talpa din 1916 şi vom vedea că ea în loc să coste acum de 31­ ori, cum se plătea în 1916, astăzi costă numai de 15 ori preţul din 1916. Piei S crupon costa in 1916 o sută de lei şi astăzi una mie cinci sute. In schimb h­ainele, de exemplu un balcon costa 100 iei în 1916 şi astăzi costă 10 000 lei, adecă hainele în loc să se ridice de 31­ ori patul din 1916 s’eu ridicat de 100­ ori. Dacă am împărţi mărfurile în trei cate­gorii: elimente, îmbrăcăminte şi diverse, am putea spune următoarele despre ridicarea preturilor după războiu: Alimentele s’au scumpit de 58 ori fată de 1916; îmbrăcămintea s’a scumpit de 71­ ori fată de 1916; diverse lucruri s’au scumpit de 37­ ori fată de 1916. Iată cu ce diferenţă mere s’au ridicat unele mărfuri fată de valoarea leului și cum s’au s­him­bat pufurile între ele Creşterea vitelor pentru Ardeal şi Banat este un izvor mare de venit Conducătorii vieţii economice caută cu orice preţ, ca să ajute cât mai mult desvol­­tarea şi valorificarea vitelor, ce constituie pentru Ardeal şi Banat un izvor principe­­ de venit. Ţara noastră este un izvor foarte în­semnat, de unde se alimentează ţările vecine cu cerne. In decursul celor zece ani ştim, că nu a prea fost t­ratat acest export, ba am putea spune că a fost deaduptul oprit, pi­­nându-se la început o se­mă de 10.000 lei de un bou. Guvernul actual a luat toate măsurile posibile, pentru ca să ne recăpătăm locul ce-i meriăm. Astăzi o putem spune, că Ar­dealul şi Banatul a ajuns Elveţia orientului, exportând vite la Pre­da Cr­rova (Cehoslo­vacia), Viena (Austria) Budapesta (Ungarie) şi în alte părţi. In urma boalei de gură şi de unghii, exportul a cam stagnat, aşa că spre pildă la târgul anual din Sânpetrul de Câmpie, unde se cumpărau peste 300 de vagoane de vite, acum nu s’a putut cumpăra aproape nimic. Pentru noul an şcolar! Cărţi şcolare pentru toate ş­coalele Peniţe şi tocuri pentru peniţe Caete necesare precum şi Tuşuri diferite culori Creioane de toate soiurile Cerneluri roşii, negre, vinete etc, stc. Sunt de vânzare la ReVânzătorilor 11 se dă rabat! Librăria „FOAIA POPORULUI“ Sibiu, Strada Mitropoliei 12. Revf­nzător vor li se dă rabat!

Next