Foaia poporului, 1933 (Anul 41, nr. 1-52)

1933-01-01 / nr. 1

Pag. 2 noul granite, ar însemna tulburarea Europei, ar pricinui nesfârşita nelinişte. Dreptul nostru firesc In ceea ce ne priveşte pe noi românii, domnilor senatori, vom arăta in legătură cu .‘1Apealta, adevărul, că statul nostru national român nu este numei rezultatul unor tratate sau contracte internationale, — cari nu pot fi atinse, — ci este urmarea firească si na­turală a dreptului nostru, călcat în picioare atâta vreme; este urmarea hotărârii noastre de unire, în baza principiului national de liberă voinţă, pecetluită cu sângele, cu sa­crificiul neamului românesc. (Aplauze pu-­­­ternice). Jertfa celor 800 mii de morţi din vechiul regat, conştiinţa şi suferinţa poporului ro­mânesc din provinciile unite, este stânca pe­­ care s’a clădit statul nostru. Această stâncă nici un fel de duşman nu o va putea dă­râma şi nici o propagandă duşmănoasă nu o va putea slăbi. Unitatea noastră naţională este pe veci făcută, hotarele ei sunt nestrămutata. Ea este afirmarea unui principiu al civilizaţiei, iar propaganda făcută in contra ei este o ne­­gaţiune a culturei omeneşti, în faţa căreia noi nu avem nevoie să facem contra-propa­gandă, ci avem să lămurim acest adevăr ine­­nt­a­t opiniei publice civilizate, care sunt sigur, că este astăzi și va fi întotdeauna cu noi. (Aplauze puternice). ♦ Aceste declaraţii ale dlui prim-ministru Iuliu Maniu, făcută de Senat, în preajma Crăciunului, au produs o foarte bună impre­­sie, atât în ţară cât şi în lumea străină. Prim­­ministrul Ţării Româneşti a spus-o scurt şi limpede, pentru toată lumea: Cine se gân­deşte să atingă graniţele României, acela produce tulburare şi nelinişte în această parte a Europei. Graniţele noastre de azi sunt un drept sfânt, în baza libertăţii popo­rului românesc de a se conduce cum vrea el, nu cum vreau foştii lui asupritori. Situaţia Camera şi Sene­tul luând vacanţă de Crăciun, viaţa politică în Capitală a devenit mai liniştită. Legile votate, îndeosebi cele financiare, se publică în aceste zile în­­Mo­nitorul Of­i­el“, urmând să intre în vigoare cu 1 Ianuarie 1933. De sărbătorile Crăciunului mai mulţi miniştri au folosit prilejul să se orienteze în alte direcţii. Au plecat In călătorii, cari s’ar putea crede că sunt de plăcere. In fond sunt mai mult călătorii pentru studierea a diferite probleme. Astfel dl ministrade interne Mihdache, Insolit de dl I. Răducanu, fost ministru, au plecat la Atena, unde folosesc prilejul să vi­ziteze pe şeful partid­ului ţărănesc din Grecia. De altcum România exportă în Grecia mult mai mult decât importă. Noi credem, că dl ministru Mih­alache va aranja ceva şi în această direcţie, astăzi când greutăţile de ex­port se înmulţesc văzând cu ochii. Dl ministru de industrie si comerţ Ion Lugos­anu a plecat in preajma Crăciunului în străinătate, pentru aranjarea marei pro­bleme a plătii ratelor si dobânzilor după împrumuturile noastre străine. Despre această călătorie scriem în altă parte a foii de azi. Dl ministru Lugosianu se întoarce de Anul nou in tară, spre a raporta guvernului si a lua noui Îndrumări. Rezultatul călătoriei pare a fi mulţumitor, ceea ce ne poate numai bu­cura, căci de aci atârnă in mare parte tăria noastră in viitor. Dl ministru de ex rere Nicolae Titulescu a fost Înainte de Crăciun la Belgrad, unde s'a ţinut conferinţa Micei înţelegeri, despre care am scris în numărul de Crăciun. Ne place a crede, că fiecare cititor a dat atenţia necesară celor discutate şi hotărîte la Bel­grad, cu astfel cu atât mai bine să înţeleagă amănuntele ce se vor mai da în viitor, în legătură cu activitatea Micei înţelegeri (alianţa între România, Iugoslavia si Cehoslovacia). De la Belgrad, dl ministru Titulescu a plecat în străinătate. Domnia sa se va opri şi la Paris, unde desigur are multe de spus şi de aranjat. Franţa, dacă tine­ri azi sincer şi din inimă la România, după cum noi am dovedit Franţei, atunci ea trebue să ne ajute aevea şi materialiceşte si politiceşte. Căci, un lucru nu trebue trecut cu ve­derea. Stând noi ase alipiţi lângă Franţa, In timpul din urmă s‘a răcit Italia faţă de România. Şi interesele superioare ale Româ­niei cer, ca noi să stăm bine şi cu Franţa şi cu Italia. In schimb vedem, cum de Italia se apropie Ungaria, găsind sprijin la Roma pentru ideia revizionistă, politică România a avut cu Italia un acord (în­ţelegere) de alianţă încheiat pe timp de 5 ani. Acordul expiră chiar acum. România vrea să-l reînoiască. Italia se codeşte. Dar România mai vrea să încheie cu It­alia şi o nouă Înţelegere comercială. Inte­resul nostru cere aceasta. România vinde Italiei mai multe mărfuri (cereale, vite, pe­­troleu etc.) decât cumpără din Italia. Gu­vernul Musolini a pus insă chestia chiar in aceste zile. Să ne daţi putinţa să vindem si noi la voi in România atâta cât cumpărăm de la voi. Ori aceasta nu merge asa uşor. România trebue se restrângă­­ cumpă­rături, căci nu avem cu ce să plătim. Prin urmare, înţelegerea comercială nu se va pu­tea încheia aşa uşor. Nu mai puţin gingaşe este însă chestia cu nordul politic între Italia şi România. Se spune, că Italia vrea să ceară R­omâniei. In caz că intre Italia şi Iugoslavia se naşte un conflict răsboinic, România va rămâne neutră, adecă nu va sări în ajutorul Iugoslaviei. Această dorinţă italiană, România nu o poate Împlini căci cu Iugoslavia suntem aliaţi in Mica înţelegere ca state formate din fosta monarhie austro-ungară. Să mai amintim acum de situaţia noa­stră politică în legăură cu Rusia? O­rre oricine destul de lămurit, din cele petrecute în ultimul timp. La fel sunt cunoscute ra­porturile faţă de Ungaria sau Bulgaria. * Când dăm acest scurt rezumat politic, la sfârşitul unui an, cu privire la situaţia politicei externe, o facem pentru a lămuri lumea noastră românească. Trebue să ştim curatul adevăr, asupra raporturilor noastre cu străinătatea. Aceste momente, ca şi mute altele, trebue să ne îndemne la strângerea rându­rilor, la apropiere, nu la ura şi duşmănie. Suntem o ţară mirită, dar nu mai puţin in­vidiată, din cauza bogăţiilor pământului no­stru. Această stare de lucruri, trebue să ne îndemne la tot mai multă muncă cinstită, nu la trai bun pe nemuncite si lenevie. Să sperăm, că serbătorile de faţă vor muia inimile unora şi vor însufleţi pe alţii. După vacanţa Crăciunului, guvernul actual, care lucrează din răsputeri, va cere votarea mai multor legi potrivite timpului, cum şi bugetul pe anul 1933. Finanţele statului trebuesc bine rânduite. Armata trebue întărită. Liniştea In ţară tre­bue păstrată «i moralul populaţiei ridicat. Căci trecem prin zii» grele. FOAIA POPORULUI VF 1 Adunarea dlui Dr. A. Vlad la Sibiu convocată pe ziua de Luni 26 Decemvrie 1932, a avut loc in sala „Thalia“, care a fost complect plină de public contra con­­versiunea datoriilor agricole, cum si de curi­oși să vadă ce se discută, fără a împărtăși vederile aranjatorilor. Adunarea a fost deschisă şi prezidată de dl Nic. Vecerdea. După cuvintele de des­chidere ale dlui Vecerdea, a urmat la cuvânt ţăranul Dumitru Şerb din Poiana Sibiului, care in numele micilor deponenţi dă expresie durerii ce o simte, să vadă cum li se pră­pădesc banii strânşi cu multă trudă, pe când alţii au făcut uşor datorii, iar acum nu mai vreau să plătească. După aceea a luat cuvântul dl inginer Nic. Miclescu din Bucureşti, care se declară contra conversiunei. In numele Saşilor a vorbit dl A. Honig, care spune că legea Argetoianu mersese prea departe, dar recunoaşte că in situaţia dată trebue făcut ceva pentru salvarea debitorilor egoicoli, cari nu din vina lor, ci a împreju­rărilor economice, au ajuns in starea actuală. După dl Honig a urmat la cuvânt dl Dr. Aurel Vlad. D-sa a mai vorbit in această sală in cadrul adunărilor Partidului National apoi National-Ţărănesc, fiind bine cunoscut publicului, ceeace a si fost un motiv că s’a umplut sala. Că prezent dl Dr. Vlad e în­­cunj­urat de altă lume... D-sa vorbeşte contra legii Arget­rianu, dar nu mai puţin şi contra celei votată de actualul parlament. Aminteşte intra altele, că sunt mici deponenţi, cari vor fi acum ruinaţi din cauza celor ce au luat bani împrumut, iar acum nu mai vreau să plătească. Ca încheiere cere suspendarea­­ regii conversiunei. Dl A. Perieteanu vorbeşte deasemenea contra conversiunei, iar la urmă a luat cu­vântul dl advocat Dr. Ioan Milea din Sibiu, care spune că protestează in numele oame­nilor harnici si a micilor deponenţi. Critică apoi partidele politice, cari s’au supralicitat in concesiuni la votarea legii conversiunei. Cu dl Milea, care avea să citească at­­ moţiunea, s’a încheiet lista oratorilor înainta fixaţi­ S’a ridicat însă din adunare dl Gh. Morariu, care încă a cerut cuvântul, dar nu i s’a dat, ceeace a produs tumult, încât a trebuit sa intervină politia. In cursul adunării, toti oratorii au fost mai mult sau mai puţin aplaudaţi, dar au fost si diferite desaprobări. Rep. * Nota Redacţiei. Asupra problemei con­versiunei datoriilor agricole se cunoaşte punctul de vedere al foii. Iar cu privire la această adunare, ne-am spus cuvântul in numărul foii de Crăciun, sub iscălitură. La dreptul vorbind, credeam că dl Vlad va face la Sibiu declaraţiuni mai precise. Spre pildă nu e destul a cere numai sus­pendarea legii, fără a pune ceva mai bun in loc. Nu mai puţin era necesar să declare dl Vlad : Ce dobândă găseşte de suportabilă pentru viitor? Fiindcă domnia sa încă şte foarte bine, că dobânzile cămătăreşti şi criza agricolă ne-au adus unde suntem, încât priveşte pe cei ce au făcut uşor datorii, noi nu i-am luat nici odatâ in apă­rare. Suntem de aceias părere. Cei prădători Si beţivi, să nu se bucure de favorul legii. Dar mai punem aci o întrebare: La astfel de oameni băncile de ce le-au dat împrumuturi*' In cazuri de acestea, nu s’a chivernisit cu pricepere banii deponentului. Referitor la micii deponenţi, au dreptate să se ridice şi să se apere. Nici nu-mi pot închipui, că pe aceştia încă să nu-l mai plă­teas­ă băncile. Nie Bratu.

Next