Foaia poporului, 1934 (Anul 42, nr. 1-52)
1934-07-22 / nr. 30
Pag. 2 Marin Şeinescu, spre a-l asculta asupra învinuirei ce i s'a adus. Acesta s’a prezentat în după amiaza zilei de 14 Iulie a. c. Mărturia lui, însă, în loc să lămurească lucrurile, le-a încurcat şi mai rău. Colonelul Seinescu a declarat, că nu cunoaşte şi n'a avut nicicând legături cu Seletzki, sau cu vreo altă persoană de la „Skoda“. Eu sunt bun prieten cu generalul Uică — a declarat col. Seinescu — şi atunci când a fost arestat Seletzki, am mers la d-sa (gen. Uică) şi i-am spus, că în oraş se vorbeşte, că „Skoda“ este aplicată să dea bani grei pentru eliberarea lui Seletzki. Se vorbia despre 20 milioane lei. Colonelul Seinescu a tăgăduit cu îndârjire, că ar fi mers la gen. Urcă cu vreo propunere de mituire şi susţine, că n’a făcut altceva decât să-i comunice generalului svonurile ce umblau în oraş. Şi, pentru ca să încredinţeze mai bine pe membrii Comisiunei, despre adevărul susţinerilor sale, colonelul Seinescu a început să se jure „pe nevastă, pe cei patru copii, pe fericirea lui“. „Să mă împuşcaţi la zid, dacă nu spun adevărul“, spunea el cu vocea tremurândă şi lacrimile în ochi. Tăgada colonelului Seinescu a adus într’o oarecare încurcătură Comisiunea. Căci se punea întrebarea: Pe cine să creadă? Pe generalul Uică, sau pe colonelul Seinescu? Pentru ca să se lumineze mai bine asupra acestei chestiuni, Comisiunea a hotărît să-l asculte din nou pe generalul Uică, lucru care s'a și întâmplat în ziua de 14 iulie. Ce se mai descopere? Dar lucrurile, în loc să se limpezească, au început a se încurca şi mai rău. Se ştie, că generalul Uică a afirmat, că prietenul său, colonelul Seinescu, a venit la dânsul şi a încercat să-l mituiască, făgăduindu-i 20 milioane lei, pentru a elibera pe Seletzki. Şi lucrul acesta, spune gen. Uică, m'a supărat peste măsură. — Dar atunci, se întreabă Comisiunea, cum se face, că generalul Uică menţine totuşi legăturile de prietenie cu col. Seinescu, ba mai mult, la 10 Maiu a acestui an, îl înaintează în graddela gradul de locotenent-colonel, la colonel plin)? Şi s'a mai petrecut un lucru, care dă mult de bănuit Comisiunii. Văzându-se strâns cu uşa, colonelul Seinescu s'a înţeles cu un oarecare Paul Nicorescu, maior în retragere, ca să ia acesta asupra lui vina de a fi îmbiat cele 20 milioane generalului Uică. Maiorul Nicorescu, după cum declară col. Şeinescu, e un om care nu prea are ce pierde. Şi la această substituire ar fi consimţit şi generalul Uică. Prin urmare, se pune întrebarea: Cum se poate, ca d-ta generalul Uică, să te învoeşti la o asemenea substituire, după ce susţii, că ai ce ai numai cu colonelul Seinescu, care ţi-a făcut o propunere atât de mârşavă? Toate acestea au stârnit multă vâlvă în ţară şi chiar scârbă. Şi pe drept cuvânt, fiindcă nu se poate înţelege, ca nişte bărbaţi atât de sus puşi să se dedea la asemenea jocuri copilăreşti. Urmări După ce s-au aflat toate chestiunile dintre generalul Uică şi colonelul Seinescu, aşa cum le-am povestit mai sus, aproape toate ziarele mari din Bucureşti au pornit o serie întreagă de atacuri la adresa generalului Uică, somându-i să-şi dea demisia din fruntea Corpului II de Armată. Ziarele pretind, că pe urma celor petrecute, el nu mai este demn să ocupe acest loc înalt. Pe de altă parte, se crede că cele petrecute au avut darul de a sdruncina adânc moralul generalului Uică, din care cauză el nici nu s'a prezentat în faţa Comisiunii. Marţi 17 Iulie a. c., când a fost citat din nou, motivând că e bolnav. In acelaş timp, aflăm că colonelul Seinescu, care este membru al partidului georgist, a fost exclus din acest partid. Alte destăinuiri interesante Dar, în legătură cu cercetările ce se fac pentru aflarea vinovaţilor, mai ies la iveală şi alte lucruri, asupra cărora plutia o oarecare bănuială. Astfel, s-a cetit în faţa Comisiunei o scrisoare a directorului uzinelor „Skoda“ Lövenstein, adresată dlui dr. Al. Vaida- Voevod, pe când era prim-ministru, în care se vorbeşte despre vizita colonelului Tătărăscu (fratele actualului prim-ministru) la Praga, fiind trimis spre a afla numele persoanelor amestecate în această afacere. In această scrisoare, directorul Lövenstein declară, că colonelul Tătărăscu cerea cu stăruinţă uzinelor „Skoda“ să dea numele unor personalităţi naţional-ţărăniste, pe care partidul liberal voia să le compromită cu orice preţ. Dar, fiindcă asemenea personalităţi nu aveau nici un amestec, uzinele „Skoda“ nu puteau împlini cererea colonelului Tătărăscu. Văzând, că în felul acesta nu merge, col. Tătărăscu a recurs la ameninţări, spunând că Seletzki va fi ţinut în închisoare cel puţin 15 ani şi că se vor retrage toate comenzile făcute de România la „Skoda“. Dimpotrivă, dacă i-ar împlini dorinţa, el va fi pus numaidecât în libertate. Din toate acestea reiese clar, că partidul liberal a voit să facă din afacerea „Skoda“ o josnică răsbunare politică. Şi o declaraţie a generalului Uică Nu e lipsită de importanţă nici declaraţia ce a făcut-o generalul Uică, cu privire la amestecul ce au pretins unii că l-ar fi avut guvernul naţ.-ţăr, în mersul cercetărilor de la afacerea „Skoda“. Fiind întrebat de Comisiune, în această privinţă, d-sa a declarat, că guvernul naţional-ţărănesc de atunci s'a ţinut departe de orice amestec în mersul cercetărilor, lăsând cea mai deplină mână liberă organelor justiţiei militare, spre a putea face lumină în această afacere. Declaraţia generalului Uică, care a avut în mâna sa firul tuturor cercetărilor a pus la punct bărfelile ce le trâmbiţau duşmanii partidului naţ.-ţăr. Martori importanţi Comisiunea şi-a continuat lucrările Marţi 17 iulie a. c., când a început cu ascultarea unor martori foarte importanţi, ca d-nii: G. G. Mironescu, C. Angelescu, Eduard Mirto, V. V. Tilea. Toţi aceşti fruntaşi ai partidului naţ.ţăr. s'au prezentat de bună voie în faţa Comisiunei, spre a spulbera bârfelile ce le-au aruncat asupra guvernelor naţ.-ţăr. căţeluşii liberali şi alţi interesaţi. Dl G. G. Mironescu, fost prim-ministru, arată că pe vremea când a isbucnit afacerea „Skoda“, d-sa era ministru de interne, dar nu a înţeles să aibă nici un amestec în mersul cercetărilor şi a lăsat acest rol cu totul pe seama Parchetului militar. Dl Eduard Mirto, fost ministru al comunicaţiilor, spune că d-sa a fost trimis, dimpreună cu dl V. V. Tilea, de dl Al. Vaida-Voevod, pe atunci prim ministru, la Praga, spre a se informa acolo asupra afacerii „Skoda“ şi mai ales spre a cere lămuriri în această privinţă directorului uzinelor Löwenstein. Despre cele aflate şi constatate, d-sa a înaintat un raport dlui Al. Vaida-Voevod. Dl Ed. Mirto repetă, că printre cei aflaţi că ar fi avut amestec în afacerea „Skoda“ nu este nici un bărbat politic de mâna întâi, de nici un fost sau actual ministru şi de nici unul dintre generalii noştri comandanţi. Dl V. V. Tilea, fost subsecretar de stat, dă şi dânsul amănunte asupra călătoriei ce a făcut-o la Praga, dimpreună cu dl E. Mirto şi asupra convorbirilor avute cu Löwenstein. BOÁM BUBORÓBOZ 3^*1 as«?" Spre orientare pentru cei sinceri şi în numărul „Foii Poporului“, de la 8 Iulie 1934, s-a publicat un raport fidel, asupra congresului Partidului Naţional Ţărănesc, ţinut la Sibiu, în 3 Iulie. Raportul a fost făcut de reprezentantul „Foii Poporului“ la şedinţa congresului. Subsemnatul încă am scris atunci, în foaie, câteva lămuriri pentru fixarea adevărului. Gazeta dlui Dr. P. Simonetti, apărută la 15 iulie c., publică asupra congresului un raport pe 6 pagini, în care sunt părţi rău redate, unele întortochiate, altele suprimate. Nu este un raport exact, cum s-ar putea pretinde de la un fost secretar general al organizaţiei de Sibiu. Spre pildă, nu publică în întregime, ba nici măcar în extras, declaraţia celor „ nemulţumiţi“ citită în congres, iar după aceea, dacă se simte tare să o comenteze şi răstoarne cu argumente serioase. Aşa cere bunul simţ şi buna credinţă în gazetărie, când pe pagini întregi scrii despre o „Declaraţie“ sau alceva. Dar mi se pare că-i cer prea mult dlui fost secretar general..... Dr. Simonetti. Fără a voi să intru, de astădată, în amănunte, neavând foc în foaie, pentru constatarea adevărului, menţionez pe scurt următoarele: In ziua congresului, ca şi la şedinţă, n’am vorbit absolut cu nimenea să nu ia parte la congres sau să sprijinească punctul de bună credinţă nostru de vedere, al celor „ nemulţumiţi“. Totuşi, am auzit şi văzut, cum delegatul M. Stănuleţ din Chirpăr a făcut în şedinţă observări, pe cari dl secretar Simonetti le suprimă complect în ziarul d-sale. La fel, redă greşit vorbele delegatului Filip din Caşolţ care a cerut lămuriri asupra divergenţelor de păreri între d-nii A. Vaida şi I. Maniu. Dl secretar general Simonetti a redat necomplectă vorbirea sa plină de insulte triviale personale la adresa mea, în schimb a făcut adăugiri pentru diminuarea totală a activităţii mele politice. Aci observ atât: nici hulele, nici laudele unui astfel de om, — spiritul rău în organizaţia noastră de ani de zile — nu mă ating şi nici nu-i reflectez. Vorbirea d-lui preşedinte Vaida a fost în unele părţi domolită. D-sa s-a plâns, că i s'au trimis „jalbe mincinoase“, expresii păstrate în raportul din „Foaia Poporului“, deoarece au fost pronunţate şi nu le-am suprimat, deşi mă atingeau direct şi pe mine, susţinătorul „Foni Pop.“ Şi alte părţi din vorbirea dlui preş. Vaida au apărut schimbate, faţă de felul cum s-a exprimat. Tot aşa este cazul cu unele pasagii din vorbirea dlui Tilea. Cei ce au fost de faţă, pot uşor verifica lucrurile, dacă citesc ambele rapoarte. Atât deocamdată, pentru constatarea adevărului. Nic. Bratu — 30 Controlul averii generalului Dumitrescu Comisia pentru controlul averilor, de pe lângă Curtea de Apel din Bucureşti, îşi continuă lucrările,pentru a afla de unde şi-a adunat generalul Dumitrescu atâta avere, abia în câţiva ani. Generalul din chestie dă din mâini şi din picioare, pentru ca să poată scăpa cu faţa curată. Dar merge cam greu, fiindcă, vorba aceea: „Degeaba ascunzi pisica în sac, căci tot i se văd ghiarele“. Intre dovezile pe cari vrea să se sprijine generalul Dumitrescu sunt şi doi martori şi anume: N. Malaxa, proprietarul uzinelor metalurgice cu acelaş nume, din Bucureşti şi Puiu Dumitrescu, fiul generalului, care de prezent se găseşte la Paris. Cu primul martor gen. Dumitrescu vrea să dovedească, cum că instalaţiunile electrice de pe ferma sa „Dorobanţu“ (jud. Constanţa), s-au făcut de către uzinele „Malaxa“ pe credit, „când o avea bani să plătească..." Cu mărturia fiului său Puiu, generalul vrea să dovedească provenienţa sumei de 3 milioane şi jumătate lei, cu ajutorul căreia a desăvârşit construcţia fermei. El susţine, că aceşti bani i-a primit de la fiul său. Numai cât nici Comisia nu se lasă dusă „cu zăhărelul“, și ca urmare n’a admis ascultarea lui Puiu ca martor. I se înfundă tot mai mult generalului.