Foaia poporului, 1935 (Anul 43, nr. 1-52)

1935-09-15 / nr. 38

Anul 43-lea Director: NIC. BRATU, fost senator Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei Nr. 12 (lângă Poştă) ____________Telefon Nr. 182____________ Manuscrisele intrate nu se înapoiază INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, strada Mitropoliei Nr 12 Preţul inseratelor: Un gir petit 8 Lei pentru fiecare publicare Preţul 3 Lei Duminecă 15 Septemvrie 1935 Cea mai veche foaie poporală, naţională şi politică, Înfiinţată la anul 1892 Apare în fiecare Duminecă Cenzurat 38 PREŢUL ABONAMETULUI Pr­im an...............................Lei 140.— Pe o jumătate de an ... Lei 70.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Pentru societăţi şi autorităţi 300 lei anual Unii pentru pace, — Alţii pentru răsboiu Trebue să scriem asupra acestor două chestiuni, — pace şi răsboiu, — deoarece ele sunt de prezent discutate in toată lumea. De când cu pregătirile militare ale Italiei contra Abisiniei creşte nervositatea în lume. Temerea de un răsboiu preocupă toate ţările. Şi se fac neîncetate sforţări, ca măcar să se mărginească noul răsboiu numai la Italia şi Abisinia. Cine vrea răsboiu? Deocamdată, pe faţă, îl vrea Italia, sau mai bine zis Ducele Musolini. Ca orice dictator, el are necesitatea de pres­tigiu, de aceea împinge spre răsboiu. Şi contra Abisiniei nu îi este prea greu râs­­boiu. E o ţară înapoiată, cu armată slab organizată şi populaţie sărăcăcioasă. A doua mare putere, care se pregă­teşte de răsboiu, este Germania. Ea nu vrea să se ducă în Africa, după Italia, ci are alte planuri încă ascunse, dar totuşi destul de străvezii pentru oamenii cu ori­zont mai larg. Odată răsboiul izbucnit între Italia şi Abisinia, — dacă se mişcă şi Germania, e gata prăpădul. De aceea se fac, în pre­zent, enorme sforţări pentru menţinerea păcii. Cine vrea pacea ? Toată lumea cultă, afară de Italia, Germania şi Japonia din îndepărtatul Orient. Ba am putea spune, că Italia face de prezent ceea ce a făcut Japonia acum 3—4 ani, când s'a pregătit şi a pornit contra Chinei, unde a ocupat ţinuturi enorme. Dacă Italiei îi va izbuti planul cu ocuparea unei părţi a Abisiniei, — ceea ce nici nu-i va fi prea greu,­­ e de înţeles, că să-i crească acest gust şi Germaniei. Ea încă se uită cu stăruinţă spre Austria şi alte ţinuturi europene şi ruseşti. Franţa şi Anglia au acum o mare misiune în lume. De la ţinuta lor atârnă, în mare măsură, că vom mai avea mult timp pace, sau că în curând va începe un nou cataclism. Anglia vrea sincer pace. Franţa la fel Este însă ceva deosebire în ţinuta acestor două ţări. Franţa este pentru pace, dar ar vrea să nu supere nici pe răsboi­­nica Italie. Anglia e mai categorică contra Italiei, poate că în curând să i­ se puie chiar de-a curmezişul. Misiunea Ligii Naţiunilor este foarte importantă în aceste zile. La 4 Septemvrie s-a întrunit la Geneva, în Elve­ţia, consiliul Ligei. Au început să discute conflictul italo-abisinian, dar fără a putea ajunge la un rezultat favorabil. In aceste zile, când scriem rândurile de faţă, se ţine la Geneva şi adunarea generală a Ligii Naţiunilor. Sunt repre­zentate peste 50 de state din lume, cari aproape toate vreau pace. Că o vor putea asigura încă pe multă vreme în viitor, urmează să vedem. Străduinţă se pune des­tulă. Ducele Musolini se arată însă foarte încăpăţânat, iar Germania se pare că tace şi coace. Ţinuta României în aceste zile, nu poa­­ si fie decât ală­turi de statele cari lucrează pentru pace. Stăm deci lângă Franţa şi Anglia, spriji­nind acţiunea Ligii Naţiunilor de la Geneva. In acelaş timp, România trebue sa­­ fie pregătită şi pentru un eventual răsboi, dacă acesta ar fi cumva provocat în cu­prinsul Europei. De aceea s-au luat, în timpul din urmă, întinse măsuri de o mai bună înarmare a ţării. Ca ţară tânără, cu un frumos viitor după întregirea Neamului, noi avem nevoe de linişte şi muncă constructivă. Dorim sin­cer pacea. Dar pentru a o avea mai bine asigurată, trebuie să fim pregătiţi la orice. Nu mai puţin e necesar, în aceste grele vremuri, să dăm ascultare şi să ur­măm sfaturile oamenilor vrednici, cari cu sfatul şi fapta lor au călăuzit bine Neamul şi Ţara Românească. Deci, să fim mai ascultători de bătrâni şi conducătorii re­cunoscuţi. Serbarea naţională dela Târgu Jiu Inaugurarea monumentului Ecaterinei Teodoroiu. — Cum s’a desfăşurat serbarea. — Asistenta. — Cuvântările In amintirea vitejeştilor fapte eroice ale Ecaterinei Teodoroiu, s’a ridicat în oraşul Târgu Jiu, din Oltenia, un frumos monument, care a fost inaugurat Duminecă 8 Septemvrie c. Solemnitatea a început la ora 10 dim. în prezenţa Su­veranului, a primului ministru Gh. Tătă­­rescu şi a dlor N. Titulescu, Inculeţ, dr. Costinescu, Victor Antonescu, A. Lape­­datu şi a oficialităţilor militare şi civile. Partidul naţional ţărănesc a fost repre­zentat prin dl Virgil Potârcă. Oraşul Târgu Jiu a fost frumos de­corat cu drapele trei colori şi covoare olte­neşti. Mii de ţărani au venit din toate sa­tele Olteniei în costume pitoreşti. De la gară Suveranul a străbătut pe jos oraşul, până la locul unde este aşezat monumentul. Serviciul religios a fost oficiat de S. S. episcopul Vartolo­­meiu, înconjurat de preoţii din întreg ju­deţul Gorj. După serviciul divin de in­augurare au luat cuvântul S. S. episcopul Vartolomeiu, d-na Dumitrescu Bumbeşti, general Paul Angelescu, ministru de răs­boiu, care a arătat faptele de pe front ale Ecaterinei Teodoroiu. O tânără reprezentantă a cercetaşelor a rostit câteva cuvinte, spunând că cerce­­taşele din Gorj au adus focul simbolic de la mormântul „Eroului necunoscut“, pentru a aprinde candela de la mormântul Ecaterinei Teodoroiu. Primarul oraşului Târgu Jiu a mulţumit celor prezenţi pentru manifestarea plină de însufleţire. închinarea M. S. Regelui Ultimul a luat cuvântul M. S. Regele Carol II, care a spus, între altele, urmă­toarele : Comemorarea de astăzi trebue să de­păşească cadrul strâmt al acestei pieţe. Prăznuind eroismul fetei din Gorj, noi săr­bătorim azi virtuţile unui neam întreg. In crâncenele pierderi, pe cari ni le-a prici­nuit întregirea neamului nostru, sacrificiul României nu ar fi întreg dacă nu ar fi fost acela al ţărancei. Moartea ei a fost şi o moarte vitejească de ostaş, dar mai ales sacrificiul unei credinţe şi a unei energii, care n'ar fi putut fi oprit de nici o piedeci. In conducerea neamului, trecutul ne este cunoscut. Dincolo este partea nepă­trunsului, ceiace nu se cunoaşte şi datorăm noi toţi viitorului neamului nostru. In acest gând, fie că această piatră să rămână generaţiilor de mâine o veşnică pildă de credinţă, avânt şi energie. Defilarea şi masa După discursul Suveranului a urmat defilarea trupelor, în fruntea cărora se gă­sea dl general Virgil Economu, coman­dantul Corpului VII Armată Sibiu. La Poiana, unde îşi are conacul dl Gh. Tătărescu, a avut loc o masă intimă, la care a participat Suveranul, membrii guvernului, dl N. Titulescu şi reprezen­tanţii autorităţilor civile şi militare. Audienţa dlui Titulescu După masă Suveranul a primit în au­dienţă pe dl N. Titulescu, ministru de ex-

Next