Foaia poporului, 1936 (Anul 44, nr. 1-52)

1936-01-05 / nr. 1

Nr. 1 — O istorioară Intr’un articol publicat în „Gazeta ’Antirevizionistă“, care apare la Arad, dl Graţian Mărcuş, secretarul Asociaţiei Pre­sei Poporale din Ardeal şi Banat, ocupân­­du-se despre felul cum trebue să se vor­bească şi să se scrie pentru popor — spune despre „Foaia Poporului“ următoarele­. Presa poporală din Ardeal este o armă a culturii naţionale. Aceasta a fost în Ar­dealul robit, tot aceea­ a rămas şi după unire. Ea este credincioasă scopurilor sale de a răspândi sentimen­te de naţionalism şi dor de cultură. Dela 1852 când s'a întemeiat aceia minunată gazetă a ţărănimii „Foaia Po­porului din Sibiu“, sub conducerea iscusi­tului gazetar Ion Rusu-Şirianu, presa scrisă anume pentru popor a luat în Ardeal a­­vânturi puternice. S-au realizat progrese importante. Nu a fost perfecţionat numai fe­lul de editură, după gustul şi posibilitatea de sacrificiu material al ţăranului, ci s'a dat o deosebită atenţiune scrisului special pentru popor. Dacă ziaristica îşi are o technică a sa, apoi gazetăria poporală mai cere una în plus, aceia de a scrie în lim­bajul şi mentalitatea poporului. Câte con­deie renumite n’au fost puse la grea încer­care de aceste desiderate, atunci când s’au încumetat să scrie articole în gazetele po­porale. Ce înseamnă a scrie poporul, voi po­vesti—pentru a judeca prin comparație — o întâmplare, ce mi-a narat-o odată dl Al. Vaida-Voevod. In propaganda electo­rală a celei din­tâi alegeri de deputat român, după pasi­vism, la Dobra în 1903, o seamă de tineri au ţinut o adunare poporală într'o comună hunedoreană. Oratorii s’au perindat la tri­bună, însufleţind cu alese cuvinte naţia. Spunea unul: „Să mai răbdăm lanţurile opresiunei ?... Răspundem decisiv: „non possumus!“ Altul: „Guvernul morbos din Budapesta grevează cu noui sarcini ţăranul român. Quo usque tandem abutere patientia nostra, se va întreba Transilvania!" Şi în acelaş ton şi expresii mai departe. Ţărănimea a ascultat cuvântările — spune dl Vaida — respectuos şi liniştit. Prea liniştit chiar. Semnele însufleţirii nu se prea vedeau. Atunci a venit Ion Rusu-Şirianu, ga­zetarul poporal, despre care am pomenit: „Fraţilor — a început el — pe zi ce trece ne merge mai rău. Stăpânii de la Pesta dau în noi Românii cu ciomagul. Dar de aci înainte ne-am hotărît să nu mai răbdăm. Fraţilor, voi ce ziceţi? — să mai răbdăm?“ „Nu, nu!“ — era protestul unanim al ma­sei care se trezise din inerţie, ca electri­zată, frământându-se în valuri. — „Atunci, — continuă Ion Rusu-Şirianu — să ne ale­gem deputat român, pe dl Vlad, care să ne apere în casa ţării“. Uralele de „să trăiască“ n’au mai con­tenit iar poporul a fost fericit, că în sfârşit a înţeles, că domnişorii de la oraş au venit să ajute la mântuirea lor, deschizând lupta naţională românească împotriva zbirilor maghiari blăstămaţi. Iată rostul presei poporale, de a şti scrie după priceperea ţărănimii. Azi sunt destule publicaţii pentru popor, dar unele sunt scrise în cuvinte înalte şi cu expli­caţii savante. Ţăranul le ia în mână dar nu le înţelege. Numai presa ardeleană a ştiut să-şi adopte aceia manieră specială, care îi deschide inima şi mintea ţăranului. Numai gazetarul pentru popor s’a ştiut specializa în această ramură, care cu cât e mai dificilă, cu atâta e mai puţin remu­neratorie. Să nu mai uităm încă o constatare. Presa pentru popor a fost întotdeauna na­ţionalistă, a fost totdeauna românească. Ea a servit integral idealul aspiraţiilor neamului. In orice întreprindere, fie ea chiar şi presa, dacă e rentabilă, este asediată de persoane străine de neamul nostru. Intre gazetarii poporali din Ardeal nu s’a găsit mai bine de patru decenii, decât Români de pur sânge, şi pe deasupra idealişti in­corigibili de aceia, cari au mers atât de departe cu acest idealism, încât şi-au jertfit resturi importante spre a munci pentru luminarea satelor noastre. Intre sărbătoriţii de astăzi, mai bine de jumătate din vechii gazetari ai Ardea­lului au muncit şi jertfit pentru idealurile naţionale, scriind, creind şi fortificând presa poporală specifică Ardealului. Maeştrilor scrisului poporal Ie pre­zentăm omagiile noastre. Cuvinte pentru „Foaia Poporului“ „Presa pentru popor“ din 1903 - FOAIA POPORULUI Ce se petrece în alte ţări FRANŢA. In ziua de Vineri 27 De­cemvrie 1935, a avut loc în Camera depu­taţilor îndelungate desbateri asupra politicei dusă de primul ministru şi ministru de ex­terne Laval, în ceia ce priveşte propunerile de pace, pe cari Anglia şi Franţa le-au făcut faţă de Musolini şi Negus. In faţa acestui înalt for, dl Laval a făcut o largă dare de seamă, tălmăcind gândurile pe cari le-a nutrit pentru mijlocirea păcii între Italia şi Abisinia. Din declaraţiile pe cari le-a făcut dl Laval, se desprinde aceeaşi veche ţintă a poporului francez şi a co­nducătorilor săi. Lupta pentru pace şi asigurarea liber­tăţii pentru toate popoarele lumii. ANGLIA. După demisia din postul de ministru de externe a dlui Samuel Hoare, Suveranul Angliei a semnat decretul prin care s’a complectat acest post, prin per­soana dlui Anth­oni Eden, ministru în ac­tualul cabinet englez. După părerea zia­relor franceze, alegerea dlui Eden în postul de ministru de externe al Angliei, este cea mai bună chezăşie pentru politica tradiţio­nală a Angliei. STATELE­ UNITE ale Americei nu au teamă de un răsboiu cu Europa, totuşi de ani de zile se întăresc milităreşte, în­deosebi cu avioane şi vapoare de răsboiu. Mai nou se anunţă, că ministerul de răs­boiu american a dat o nouă comandă pentru construirea a 103 avioane de bombarda­ment, de tipul cel mai modern. Aceste avioane vor costa în total 1800 milioane dolari. — America se pregătește îndeosebi în vederea unui răsboiu, ce s’ar putea naște între China și Japonia sau Rusia, în Extremul Orient. Pag. 3 Ce exportă de prezent mai mult România? Exportul nostru într’o singură zi prin portul Constanţa După datele publicate, în ziua de 30 Decemvrie 1935, s’au exportat prin portul Constanţa următoarele mărfuri: 10 cei de muncă pentru Palestina. 22 vaci de prăsilă pentru Palestina. 125 vite mari pentru Palestina. 15.000 kgr. fasole pentru Pasletina. 511.200 kgr. cherestea brad pentru Palestina. 5 962.100 kgr. petrei rafinat pentru Suedia şi Grecia. 10.492.100 kgr. benzină uşoară pentru Elveţia şi Grecia. 2.196 800 kgr. motorină pentru Malta şi Grecia. 656.400 kgr. motorină combustibil. 151.300 kgr. petrol distilat pentru Malta. 336.500 kgr. benzină pentru Grecia. 32.400 kgr. ulei mineral pentru Grecia. * Nu presupunem, că în fiecare zi iasă din ţară, prin portul Constanţa, cantitati atât de mari de mărfuri. Dar produsele de sus ne aduc totuşi mulţi bani, cari dacă sunt cu chibzuială folosiţi, ne pot mult ajuta să scăpăm de sărăcie. Românul, mai cu seamă cel de sus, s'a învăţat însă prea cu mână spartă. E vremea să ne întoarcem la cruţare şi muncă cinstită. Altcum vom ajunge din rău în şi mai mare rău. La ce preţ se vinde grâul Spre o urcare simţitoare.­­ Oferte puţine, cereri multe şi preţuri bune De câteva zile pe piaţa de cereale s-a simţit o bună urcare la preţul grâului. Grâul de bună calitate, a ajuns să se plă­tească cu 56.000 lei vagonul, faţă de 40.000 lei cu cât era plătit cu trei luni în urmă. De ce s’au produs urcările Această urcare la preţul grâului este a se datora faptului, că producătorii s'au cam ţinut în rezervă şi n'au prea îmbulzit pieţele cu cantităţile trebuincioase. Date fiind cererile de consumaţie , negustorii de cereale s'au văzut siliţi să bată pragurile producătorilor de cereale — şi mai ales grâu — cerându-le acestora mari cantitaţi, pentru cari au dat preţuri destul de mulţumitoare. Chiar şi de prezent o seamă de agri­cultori stau la îndoială să vândă sau să nu vândă grâul la acest preţ. Nefiind strâmtoraţi de greutăţi, mulţi producători strâng cu uşa pe negustori, nădăjduind că aceştia vor fi siliţi să plă­tească grâul cu un preţ şi mai urcat, de­cât cel cu care se vinde de prezent va­gonul de grâu. O învoială a ţărilor cari exportă lemn Nu de mult a avut loc la Copenhaga (Danemarca) o conferinţă a reprezentanţi­lor exportatorilor de lemn, din ţările eu­ropene, la care au participat şi câţiva de­legaţi români. In urma acestei învoeli se pare a se fi înfrânat lăcomia unor state, cari încer­cau să îmbulzească pieţele europene, cu materialul lemnos din anumite ţări, produ­când o simţitoare scădere în preţ la acest ram de bogăţie naţională. Pe urma acestei învoeli, se crede, că preţul cherestelei şi lemnului pentru ex­port, va fi mai urcat ca până acum. Ar fi în interesul lemnarilor noștri.

Next