Foaia poporului, 1939 (Anul 47, nr. 1-52)

1939-01-01 / nr. 1

Anil 47-lea Duminică 1 Ianuarie 1939 Cea mai veche foaie poporală^ naţională şi politică, înfiinţată la anul 1892 Un num­­ăr: 3 Iei Apare în fiecare Duminecă Un număr: 3 Iei PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an . • •..................Lei 140'— Pe o ivanăSate de an . . . » Lei 70 — Pentru America 3 dolari pe un an întreg Pentru societăţi şi autorităţi 300 Lei anual Proprietar-Director: N. BRATU, fost Senator Redacţia şi Administraţia: Sibiu, strada Regina Maria No. 57 Inreg. la Trib. Sibiu No. 187/1938, înserate / / 1­ / O Nr. 1 se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Regina Maria 57 (fostă Cîsnădie) Preţul inseratelor Un şir petit 8 Lei pentru fiecare publicare La Anul Sfârşitul anului 1938 şi începutul noului an 1939 ne găseşte în plină activitate. Toate ţările şi popoarele au griji interne şi ex­terne. România la fel. Ca de obiceiu, la această dată, vom dedica câteva rânduri pentru o scurtă caracterizare a­­ situaţiei. Ce priveşte activitatea internă a Ţării, anul 1939 însemnează un nou început în organizarea Statului Român. Acest început s’a făcut cu noua Constituţie, pe care Ma­iestatea Sa Regele Carol a dat-o Ţării în luna lui Februarie 1938. De atunci încoace, pe baza nouei Consti­tuţii, s’au schimbat foarte multe legi. Şi mai sunt încă alte multe la rând. Cer oa­menii, cer şi vremurile, o seamă de schim­bări. Ca cetăţeni, ce putem face in astfel de împrejurări? Să ne vedem de ocupaţiile noastre, fiecare ce are, având încredere şi speranţă în cei ce îşi asumă răspunderea­­ faptelor lor. Lucrând cu toţii, în cinste şi , omenie, şi „dând Cesarului ce este al Ce- i satului”, ne-am împlinit datoria de cetă­-­­ teni şi români. * Dar, afară de organizaţia internă a Sta­tului nostru, conducătorii Ţării trebue să fie cu mare grije, de prezent, la înarma-­­ rea poporului românesc. Când toate ţările­­ din Europa fac acest lucru, pe întrecute,­­ România nu poate rămâne înapoi. Din cele ce se petrec în jurul nostru, tot mai mult se dovedeşte, că cel ce are de partea sa numai dreptatea — dar nu are şi oarecare putere — uşor e dat în­lături şi aruncat din căruţă... Prin urmare, — şi de aceasta e con­vinsă toată lumea românească, — dacă vrem să trăim, să înaintăm şi să ne a­­firmăm, trebue să ne înarmăm cât mai bine ! ]şi mai repede. *­­ Am spus aci, că trebue să ne înarmăm , cât mai repede. Repet aceasta, căci aşa este. Cine citeşte măcar rândurile din a­­ceas­­ă gazetă, — odată la săptămână, — vede la rubrica „Ce se petrece în alte ţări” , şi în diferite alte articolaşe, că toată lu­­mea se înarmează,­­ înarmările costă enorm de mulţi bani.­­ Dar odată acestea pornite de 2­—3 mari­­ puteri din lume, celelalte fac la fel, până când se va ajunge la o margine, până va înceta această goană a înarmărilor. Când şi prin cine se va ajunge la a­­­ceasta, e greu de prevăzut astăzi, deşi până la nesfârşite nu va putea merge tot aşa. Pentru moment constatăm frecări poli­tice între foarte multe ţări, fie în vecină­tatea noastră, fie mai departe. Cu toate acestea, până în prezent s’a înconjurat în­ceperea unui răsboiu mai mare. Aceasta ne linişteşte într’o oarecare mă­sură. Dar ne surprinde veşnica fierbere. Odată între­­Anglia şi Italia, altădată între Germania şi Rusia sau Germania şi Ce­hoslovacia etc. Nu s’au domolit bine acestea, se ivesc alte frecuşuri — cum sunt chiar în aceste zile — între Franţa şi Italia pe de o parte, apoi între Germania şi Statele-Unite pe de altă parte, fără a mai pomeni de Japonia cu China sau de Spania, cari se răsboesc de vreme îndelungată. A conduce o corabie — cu care se poate asemăna conducerea unei ţări — pe o vre­me atât de neliniştită, nu e lucru uşor. Aşa este şi cu conducerea politică, internă şi externă, a României în vremurile de azi. Dar, după cum am spus mai sus, să avem încredere în cei ce şi-au luat răspun­derea şi să fim liniştiţi. A scrie mai multe sau mai pe larg, nu e cu putinţă în cadrul unui articol ocazional, ca acesta. Să trăim însă cu toţii în speranţa unor zile mai liniştite, iar până atunci să ne spunem din inimă curată: La mulţi ani cu sănătate! N. B. Nou 1939 închegarea politică a naţiunii de Prof. Victor Vâlcovici Frontul Renaşterii Naţionale deschide porţi largi tuturor Românilor doritori de bine pentru ţară. In sânul acestei organizaţii se va da drum liber discuţiei creatoare, acelei dis­cuţii care frânată de o superioară dis­ciplină etică, va şti să se oprească în pragul intereselor şi resentimentelor per­sonale. Naţiunea întreagă îşi dă întâlnire sub oblăduirea acestei noui construcţii, pentru fost ministru educarea ei politică în înţelesul bun al cu­vântului. Fermenţii învrăjbirii între fraţi trebue să dispară. Cine vede marele folos al ţării de pe urma mobilizării serioase şi cuminţi a tu­­t­­uror energiilor creatoare româneşti în fm­o­­­­mentele acestea de grea cumpănă pentru­­ neamul nostru, va veni cu gând curat să­­ întărească noul edificiu de înălţare naţio­­­­nală. Marea Din toate unghiurile "Ţării, din toate cla­sele sociale şi din toate breslele, au sosit adeziunile la marea înfrăţire prin consti­tuirea Frontului Renaşterii Naţionale. Ade­ziuni nenumărate, tri­m­ise din primul mo­ment, scrisori însufleţite de un entuziasm cinstit, arzătoare dorinţe de bine şi de pros­peritate; tot ce Ţara aceasta are mai dis­tins, tot ce munceşte şi e pătruns de sim­ţul datoriei către Patrie, a răspuns fără o şovăire în cuvinte în care vibrează emoţia în faţa clipei istorice pe care o trăim. Un răsunet până în straturile cele mai adânci ale Naţiunei, un grav ecou în toate inimile româneşti... Toţi aşteptau această înfrăţire a oamenilor de nădejde. Frontul Renaşterii Naţionale corespunde voinţei poporului român de a se lepăda de toate deosebirile de clase, de a lichidă toate urmările luptelor de partid şi de a se uni sufleteşte, pentru marele ideal al ridicării Ţării, înfrăţire Frontul conştiinţelor româneşti... Marea renaştere a mândriei naţionale, mobilizarea sufletelor româneşti din toate ţinuturile; iată nenumăratele răspunsuri trimise din Ardeal, la marea chemare; iată elitele tran­silvănene în frunte cu luptătorul de tot­deauna al cauzei naţionale, Alexandru V­aida Voevod. Iată intelectuali de seamă, floarea cul­turii româneşti, alături de cinstiţi breslaşi din meserii şi din negoţul etnic, iată cla­sele producătoare, muncitorii din fabrici, tinerii şi bătrânii Ţării, înfrăţiţi cu toţii tinerii şi bătrânii Ţării, înfrăţiţi cu toţii neroi de propăşire generală, pentru apă­rarea şi izbăndirea Neamului. F­ste, în adevăr, un moment istoric, o clipă de patriotică înălţare a sufletelor. Poporul românesc îşi dovedeşte astfel vo­inţa de a trăi şi de a-şi împlini destinele. Dumnezeu va ajuta marea noastră înfrăr­­ire-

Next