Foaia poporului, 1940 (Anul 48, nr. 1-52)
1940-01-01 / nr. 1
Pag. 2 FOAIA POPORULUI CUVÂNTĂRILE ROSTITE La recepţia de la Cercul Militar au rostit pătrunzătoare cuvântări, asigurând pe , M. S. Regele de tot devotamentul şi făcând cele mai calde urări cu prilejul sfintelor sărbători ale Naşterii Domnului: Episcopul ortodox Popovici al Opăzii, vicarul Miculaş în numele episcopiei unite a Orăzii, canonicul Molnár în numele bisericei romano-catolice, episcopul reformat Sulyok, prim-rabinul Ştefan Vajda, comandantul garnizoanei gen. Vârtejanu, prefectul judeţului Bihor gen. Todoruţ, primul preşedinte al Curţii de Apel din Oradea C. Filipescu, comandantul stpăjerilor din Bihor prof. Felea, secretarul F. R. N. Nic. Mocanu, primarul oraşului Aug. Chirilă, rectorul acad. teol. ort. Ştefan Lupşa, preş. Astrei din Bihor Teodor Popa, doamna Irina maior Tănase în numele femeilor. Toţi oratorii au exprimat hotărârea neclintită a populației, de a apăra cu orice jertfe, dacăîmprejurările vor cere, sfântul patrimoniu românesc. Cuvântarea M. S. Regelui Răspunzând tuturor vorbitorilor, Majestatea Sa Regele a spus următoarele: Domnilor, Din adâncul sufletului mulţumesc pentru frumoasele cuvinte şi caldele urări — şi pot adăuga pentru sentimentele atât de înalte— cu care M’aţi întâmpinat în această creştinească sărbătoare, aci, în acest oraş de strajă a graniţei noastre. Este o împreunare care poate , unora să i le pară curioasă: azi este proslăvirea Aceluia, care a predicat pe întinsul omenirii pacea şi buna înţelegere între oameni şi în aceeaşi zi Eu să viu în mijlocul celor care poartă arme ucigătoare. Insă scopul acestei oştiri a Mele nu este de a râvni la ceeace nu este al nostru, ci este ca, inir’an gând de pace, să păzească hotărîtă ceeace este românesc. De aceea am ales această zi de creştinească sărbătorire, ca să viu şi să aduc iubiţilor Mei ostaşi urările cele mai calde şi o rază de încredere din sufletul Meu, sufletului lor. Cu aceste gânduri, tuturor celor din acest frumos ţinut al Bihorului le spun, mulţumindu-le încă odată, pentru cuvintele lor: să le dea Dumnezeu pace şi mulţi anii,răşti, Mărăşeşti, în Carpaţi şi la Oituz !... — In ce regiment erai atunci?... — In Regimentul 15 Obuziere, Majestate!... — Şi pentru ce fapte ai fost decorat?... — Să trăiţi, Majestate, am fost decorat lângă Mărăşeşti, la Stăpani! Eram observator în prima linie de tranşee! Şi tot aşa continuă prezentările. Alături de Suveran, Marele Voevod Mihai, deasemenea strângea mâinile ofiţerilor şi soldaţilor. MASA IN CAZARMA DRAGALINA Din sala de recepţie, înalţii oaspeţi s’au îndreptat, în automobile, spre cazarma „Dragalina”, la reg. 33 infanterie, unde s’a servit masa din cazanul trupei. Suveranul şi Marele Voevod iau loc la masa domnească, aranjată ceva mai sus, pe o extradă, spre a avea privelişte asupra tuturor meselor soldaţilor din Sală. La intrarea Majestăţii Sale in sală, cei prezenţi ovaţionează cu salve de ura, apoi corul cântă „Trăiască Regele”. La masa Regală sclipesc luminile celor 3 brazi împodobiţi cu diferite poame. Episcopul armatei Ciopron, binecuvântează bucatele de pe mese, iar preotul regimentului rosteşte rugăciunea. Urmează apoi un „Moş Crăciun”, cu o voce groasă de bariton, care aduce soldaţilor darurile oferite de Suveran... DIN CAZANUL TRUPEI M. S. Regele s’a aşezat acum la masă, împreună cu Marele Voevod, în dreapta având pe d-1 ministru al Palatului Urdăreanu (lângă Marele Voevod), iar la stânga M. S. Regelui stă d-l general Ilcus, ministrul Apărării Naţionale (vezi fotografia noastră, pe pag. 1). Un elev plutonier din Beiuş, bihoreanul loan Ciolac, conduce un cor care cântă “Florile dalbe”. Intr’acea începi a se ivi bucătarii cu potcapii albe, aducând nişte găleţi mari cu varză şi sarmale, care astăzi este mâncarea tuturor... La fel cu ostaşii dela celelalte mese, în gamele brune şi cu căni albe, se mănâncă şi se bea astăzi la această unică masă regală. Intr’aceea apar şi „Craii dela Răsărit” cu colinda lor, cari sunt bine văzuţi după obiceiul românesc. A urmat apoi felul al doilea de mâncare, costiţe de purcel, oferite tuturor în nişte mari lighiane de trupă. Acum cu toţii fiind săturaţi, soldaţii încep a căuta prin săculeţe, să vadă ce le-a adus „Moş Crăciun” de la Regele lor. Şi găsesc ţigări, smochine, săpun, mandarine şi alte bunătăţi ocazionale. SUVERANUL DE VORBA CU OSTAŞI Pe lângă înalţii demnitari, în sală se afla, din fiecare regiment din partea lordului şi din trupele de fortificaţii, comandantul cu ofiţeri, gradaţi şi câţiva soldaţi, reprezentând unitatea din care fac parte. După ce M. S. Regele a dat mâna cu toţi cari au luat cuvântul, s’a întors spre ofiţeri şi soldaţi, cărora încă le-a întins mâna prietenos, dela colonel până la soldat. — Să trăiţi, Majestate, sunt colonelul Predan Petre, comandantul regimentului 1 infanterie de fortificaţie!... — La mulţi ani! — răspunde Comandantul Suprem al Armatei Române. — Să trăiţi, Majestate, sunt soldatul Vinţan Ion, din Regimentul 1 Fortificaţie!... Toţi cei din jur privesc cu emoţie, cum s’a prezentat simplul soldat Comandantului Suprem al Armatei, care cu iubire părintească îi strânge mâna. — Să trăiţi, Majestate, sunt colonelul Mănescu, comandantul Regimentului 1 Artilerie de Fortificaţie!... — Săi trăiţi, Majestate, sunt fruntaşul Pop Vasilie!... — Să trăiţi, Majestate, sunt soldatul Enache Ştefan din Batalionul 3 Geniu de Fortificaţie! — Să trăiţi, Majestate, sunt plutonierulmajor Arsenie Nicolae din Regimentul 33 Artilerie!... M. S. Regele îi strânge mâna, dar în clipa aceasta, când Arsenie vrea să şi-o retragă, Suveranul îi reţine mâna şi-l întreabă, aruncând ochii spre decoraţiile lui: — Unde ai câştigat „Virtutea Militară”? * — Să trăiţi, Majestate, am luptat la MăI URAREA SUVERANULUI Deodată se ridică acum M. S. Regele, cu paharul plin de vin, din cana militară, şi le face tuturor următoarea urare: Ostaşi, ! Ridic paharul în sănătatea acelora, cari stau zi şi noapte de veghe la hotarul Ţării! Şi tuturor, din tot sufletul meu, le spun: La mulţi ani! Sala e străbătută de 3 puternice „Ura” din piepturile celor de faţă. Programul e pe sfârşite, înalţii oaspeţi se pregătesc de plecare, voind a merge şi LA INFANTERIA DE FORTIFICAŢII spre care s’au îndreptat la ora 121 1, unde încă este aşteptat Domnul Ţării, care merge dimpreună cu Moş Crăciun. Suveranul e primit de d-l colonel Petre Prodan şi alţi mulţi ofiţeri dig pe zonă. Moş Crăciun împarte soldaţilor darurile Suveranului în timp ce se serveşte sarmalele din felul 2, cozinatul şi vinul: 300 grame pentru fiecare soldat, prinţ şi rege... Şi acestora, Suveranul le face urarea: Ostaşi, Ridic paharul meu in sănătatea ostaşilor din Regimentul 1 Infanterie de Fortificaţie!... Sănătate tuturor!.... ■! Manifestaţia de la Cluj Aci au sosit înalţii oaspeţi în ciasurile de după amiază. Programul la sosire şi ei avântările, au fost cam acelaşi ca la Oradea. 1 Din gara Cluj, cortegiul s’a îndreptat spre Cercul Militar (fosta Redută de pe vremiuri). Primirea a fost foarte călduroasă. Casele şi străzile împodobite cu drapele. La Cercul Militar s’au rostit cuvântări din partea reprezentanţilor Tuturor autorităţilor bisericeşti, civile şi militare. La urmă, a răspuns MS. Regele, care a spus următoarele: Domnilor, Adânc mişcat de foarte caldele cuvinte ce Mi-au fost rostite cu prilejul acestei scurte vizite în inima Ardealului, ţin, înainte de toate, să mulţumesc tuturor vorbitorilor, din adâncul sufletului Meu, pentru cele ce Mi s’au rostit. Am avut deosebita bucurie de a vedea în toate aceste cuvinte desprinzându-se un înălţător gând, un gând care sunt convins că nu se leagă numai de ziua de astăzi, care este ziua Naşterii Făuritorului Păcii, ci un gând care isvoreşte din adâncul sufletului d-voastră. Mi s’a vorbit de ideea din pace; şi când s’a spus vorba de „pace”, am dorit să văd în ea o idee de bună înţelegere, de bună convieţuire a tuturor locuitorilor acestui pământ. In ideea de pace am dorit şi doresc să văd ideea formării, din ce în ce mai puternic, în acest popor, a unui singur mănunchiu, în care să fie o singură gândire, o singură credinţă. Dacă, astăzi, ostaşii ca arma în mâna păzesc graniţele noastre, să aibe ei totdeauna această credinţă — şi să poată să o vadă vie ■— că, în spatele lor este un singur popor, o singură credinţă, o singură dorinţă. (Ovaţiuni prelungite). Şi ca aceste cuvinte, în această sală istorică, să răsune şi mai profund pentru inimile tuturor, facă-se ca această sărbătoare creştinească să reverse şi mai mult,şi mai puternic, asupra poporului Meu, acest gând salvator, această voinţă şi credinţă, că numai prin unire şi dragoste între fraţi se poate năzui la mai bine, la mai mult şi la veşnicie. Aşa să fie! La mulţi ani, tuturor! La urmă, seara, M. S. Regele şi suita, s’au îndreptat spre aerodromul de la Someşeni, unde e Comandamentul Aviaţiei. După recepţia de la Cercul Militar, a urmat vizitarea regimentelor, ca şi la Oradea. «M« La graniţa Basarabiei La dorinţa Suveranului, pe acest front a plecat d-l prim-ministru Gh. Tătărăscu, generalul Ilasievici şi alte persoane marcante. In ziua întâia de Crăciun au poposit la Cetatea Albă. Unde au primit delegaţiile trupelor de pe zonă, au împărţit daruri de Crăciun şi s’au interesat de starea armatei. _ î ZONA DOBROGEI a fost vizitată, tot în sărbătorile Crăciunului, de către d-l general Ciupercă şi alţi ofiţeri superiori, cari s’au interesat de starea trupei pe această zonă şi au împărţit daruri de Crăciun.Din lipsă de loc nu putem da mai multe amănunte). , j ■ y ; î i i i i Nr. 1 Un ropot de urale acoperă văzduhul. Corul cântă „Mulţi ani trăiască!”, iar M. S. Regele pleacă , LA ARTILERIA DE FORTIFICAŢIE unde de asemenea e aşteptat cu mare nerăbdare, dar timpul fiind înaintat, Suveranul nu poate rămâne decât câteva minute, căci sosise vremea plecării spre Cluj.