Foaia poporului, 1940 (Anul 48, nr. 1-52)

1940-01-01 / nr. 1

Pag. 2 FOAIA POPORULUI CUVÂNTĂRILE ROSTITE La recepţia de la Cercul Militar au ros­tit pătrunzătoare cuvântări, asigurând pe , M. S. Regele de tot devotamentul şi fă­când cele mai calde urări cu prilejul sfin­telor sărbători ale Naşterii Domnului: E­­piscopul ortodox Popovici al Opăzii, vicarul Miculaş în numele episcopiei unite a Oră­­zii, canonicul Molnár în numele bisericei romano-catolice, episcopul reformat Su­lyok, prim-rabinul Ştefan Vajda, comandan­tul garnizoanei gen. Vârtejanu, prefectul ju­deţului Bihor gen. Todoruţ, primul preşe­dinte al Curţii de Apel din Oradea C. Fi­­lipescu, comandantul stpăjerilor din Bihor prof. Felea, secretarul F. R. N. Nic. Mo­­canu, primarul oraşului Aug. Chirilă, rec­torul acad. teol. ort. Ştefan Lupşa, preş. Astrei din Bihor Teodor Popa, doamna Irina maior Tănase în numele fem­eilor. Toţi oratorii au exprimat hotărârea ne­clintită a populației, de a ap­ă­ra cu orice jertfe, dacă­­împrejurările vor cere, sfân­tul patrimoniu românesc. Cuvântarea M. S. Regelui Răspunzând tuturor vorbitorilor, Majes­­tatea Sa Regele a spus următoarele: Domnilor, Din adâncul sufletului mulţumesc pen­tru frumoasele cuvinte şi caldele urări — şi pot adăuga pentru sentimentele atât de înalte— cu care M’aţi întâmpinat în a­­ceastă creştinească sărbătoare, aci, în acest oraş de strajă a graniţei noastre. Este o împreunare care poate , unora să i le pară curioasă: azi este proslăvirea A­­celuia, care a predicat pe întinsul omenirii pacea şi buna înţelegere între oameni şi în aceeaşi zi Eu să viu în mijlocul celor care poartă arme ucigătoare. Insă scopul acestei oştiri a Mele nu este de a râvni la ceeace nu este al nostru, ci este ca, inir’an gând de pace, s­ă păzească hotărî­­tă ceeace este românesc. De aceea am ales această zi de creşti­nească sărbătorire, ca s­ă viu şi să aduc iubiţilor Mei ostaşi urările cele mai calde şi o rază de încredere din sufletul Meu, sufletului lor. Cu aceste gânduri, tuturor celor din a­­cest frumos ţinut al Bihorului le spun, mul­­ţumindu-le încă odată, pentru cuvintele lor: să le dea Dumnezeu pace şi mulţi anii,­­răşti, Mărăşeşti, în Carpaţi şi la Oituz !... — In ce regiment erai atunci?... — In Regimentul 15 Obuziere, Majes­tate!... — Şi pentru ce fapte ai fost decorat?... — Să trăiţi, Majestate, am fost decorat lângă Mărăşeşti, la Stăpani! Eram obser­vator în prima linie de tranşee! Şi tot aşa continuă prezentările. Alături de Suveran, Marele Voevod Mihai, dease­­menea strângea mâinile ofiţerilor şi sol­daţilor. MASA IN CAZARMA DRAGALINA Din sala de recepţie, înalţii oaspeţi s’au îndreptat, în automobile, spre cazarma „Dragalina”, la reg. 33 infanterie, unde s’a servit masa din cazanul trupei. Suveranul şi Marele Voevod iau loc la masa dom­­nească, aranjată ceva mai sus­, pe o extradă, spre a avea privelişte asupra tuturor me­selor soldaţilor din Sală. La intrarea Majestăţii Sale in sală, cei prezenţi ovaţionează cu salve de ura, apoi corul cântă „Trăiască Regele”. La masa Regală sclipesc luminile celor 3 brazi îm­podobiţi cu diferite poame. Episcopul armatei Ciopron, binecuvân­tează bucatele de pe mese, iar preotul re­gimentului rosteşte rugăciunea. Urmează apoi un „Moş Crăciun”, cu o voce groasă de bariton, care aduce solda­ţilor darurile oferite de Suveran... DIN CAZANUL TRUPEI M. S. Regele s’a aşezat acum la masă­, împreună cu Marele Voevod, în d­reapta având pe d-1 ministru al Palatului Urdă­­reanu (lângă Marele Voevod), iar la stânga M. S. Regelui stă d-l general Ilcus, mi­nistrul Apărării Naţionale (vezi fotogra­fia noastră, pe pag. 1). Un elev plutonier din Beiuş, bihoreanul loan Ciolac, conduce un cor care cântă “Flo­rile dalbe”. Intr’acea începi a se ivi bu­cătarii cu potcapii albe, aducând nişte gă­leţi mari cu varză şi sarmale, care astăzi este mâncarea tuturor... La fel cu osta­şii dela celelalte mese, în gamele brune şi cu căni albe, se mănâncă şi se bea astăzi la această unică masă re­gală. Intr’aceea apar şi „Craii dela Răsărit” cu colinda lor, cari sunt bine văzuţi după obiceiul românesc. A urmat apoi felul al doilea de mâncare, costiţe de purcel, oferite tuturor în nişte mari lighiane de trupă. Acum cu toţii fiind săturaţi, soldaţii în­­­cep a căuta prin săculeţe, să vadă ce le-a adus „Moş Crăciun” de la Regele lor. Şi găsesc ţigări, smochine, săpun, mandarine şi alte bunătăţi ocazionale. SUVERANUL DE VORBA CU OSTAŞI Pe lângă înalţii demnitari, în sală se afla, din fiecare regiment din partea lor­dului şi din trupele de fortificaţii, coman­dantul cu ofiţeri, gradaţi şi câţiva soldaţi, reprezentând unitatea din care fac parte. După ce M. S. Regele a dat mâna cu toţi cari au luat cuvântul, s’a întors spre ofiţeri şi soldaţi, cărora încă le-a întins mâna prietenos, dela colonel până la sol­dat. — Să trăiţi, Majestate, sunt colonelul Predan Petre, comandantul regimentului 1 infanterie de fortificaţie!... — La mulţi ani! — răspunde Coman­dantul Suprem al Armatei Române. — Să trăiţi, Majestate, sunt soldatul Vinţan Ion, din Regimentul 1 Fortificaţie!... Toţi cei din jur privesc cu emoţie, cum s’a prezentat simplul soldat Comandantului Suprem al Armatei, care cu iubire părin­tească îi strânge mâna. — Să trăiţi, Majestate, sunt colonelul Mănescu, comandantul Regimentului 1 Ar­tilerie de Fortificaţie!... —­ Săi trăiţi, Majestate, sunt fruntaşul Pop Vasilie!... — Să trăiţi, Majestate, sunt soldatul E­­nache Ştefan din Batalionul 3 Geniu de Fortificaţie! — Să trăiţi, Majestate, sunt plutonierul­­major Arsenie Nicolae din Regimentul 33 Artilerie!... M. S. Regele îi strânge mâna, dar în clipa aceasta, când Arsenie vrea să şi-o retragă, Suveranul îi reţine mâna şi-l în­treabă, aruncând ochii spre decoraţiile lui: — Unde ai câştigat „Virtutea Militară”? *­ — Să trăiţi, Majestate, am luptat la Mă­­I URAREA SUVERANULUI Deodată se ridică acum M. S. Regele, cu paharul plin de vin, din cana militară, şi le face tuturor următoarea urare: Ostaşi, ! Ridic paharul în sănătatea acelora, cari stau zi şi noapte de veghe la hotarul Ţării! Şi tuturor, din tot sufletul meu, le spun: La mulţi ani! Sala e străbătută de 3 puternice „Ura” din piepturile celor de faţă. Programul e pe sfârşite, înalţii oaspeţi se pregătesc de plecare, voind a merge şi­­ LA INFANTERIA DE FORTIFICAŢII spre care s’au îndreptat la ora 121­ 1, und­e încă este aşteptat Domnul Ţării, car­e merge dimpreună cu Moş Crăciun. Suveranul e primit de d-l colonel Petre Prodan şi alţi mulţi ofiţeri dig p­e zonă. Moş Crăciun împarte soldaţilor darurile Suveranului în timp ce se serveşte sarma­lele din felul 2, coz­­inatul şi vinul: 300 grame pentru fiecare soldat, prinţ şi rege... Şi acestora, Suveranul le face urarea: Ostaşi,­­ Ridic paharul meu in sănătatea ostaşi­lor din Regimentul 1 Infanterie de For­tificaţie!... Sănătate tuturor!.... ■! Manifestaţia de la Cluj Aci au sosit înalţii oaspeţi în ciasurile de după amiază. Programul la sosire şi ei avântările, au fost cam acelaşi ca la O­­radea. 1­­ Din gara Cluj, cortegiul s’a îndreptat spre Cercul Militar (fosta Redută de pe vre­­miuri). Primirea a fost foarte călduroasă. Casele şi străzile împodobite cu drapele. La Cercul Militar s’au rostit cuvântări din partea reprezentanţilor Tuturor autori­tăţilor bisericeşti, civile şi militare. La urmă, a răspuns M­­S. Regele, care a spus următoarele: Domnilor, Adânc mişcat de foarte caldele cuvinte ce Mi-au fost rostite cu prilejul acestei scurte vizite în inima Ardealului, ţin, îna­inte de toate, să mulţumesc tuturor vor­bitorilor, din adâncul sufletului Meu, pentru­­ cele ce Mi s’au rostit.­­ Am avut deosebita bucurie de a vedea în toate aceste cuvinte desprinzându-se un înălţător gând, un gând care sunt convins că nu se leagă numai de ziua de astăzi, care este ziua Naşterii Făuritorului Păcii, ci un gând care isvoreşte din adâncul su­fletului d-voastră. Mi s’a vorbit de ideea din pace; şi când s’a spus vorba de „pace”, am dorit să văd în ea o idee de bună înţelegere, de bună convieţuire a tuturor locuitorilor acestui pă­mânt. In ideea de pace am dorit şi doresc s­ă­­ văd ideea formării, din ce în ce mai pu­ternic, în acest popor, a unui singur m­ă­­nunchiu, în care s­ă fie o singură gândire, o singură credinţă. Dacă, astăzi, ostaşii ca arma în mâna păzesc graniţele noastre, să aibe ei tot­deauna această credinţă — şi să poată să o vadă vie ■— că, în spatele lor este u­n singur popor, o singură credinţă, o singură dorinţă. (Ovaţiuni prelungite). Şi ca aceste cuvinte, î­n această sală isto­rică, să răsune şi mai profund pentru ini­mile tuturor, facă-se ca această sărbătoare creştinească să reverse şi mai mult,şi mai­­ puternic, asupra poporului Meu, acest gând salvator, această voinţă şi credinţă, că nu­mai prin unire şi dragoste între fraţi se poate năzui la mai bine, la mai mult şi la veşnicie. Aşa să fie! La mulţi ani, tuturor! La urmă, seara, M. S. Regele şi suita, s’au îndreptat spre aerodromul de la Some­­şeni, unde e Comandamentul Aviaţiei.­­ După recepţia de la Cercul Militar, a ur­mat vizitarea regimentelor, ca şi la Ora­dea. «M« La graniţa Basarabiei La dorinţa Suveranului, pe acest front a­ plecat d-l prim-ministru Gh. Tătărăscu, generalul Ilasievici şi alte persoane mar­cante. In ziua întâia de Crăciun au poposit la Cetatea Albă. Unde au primit delegaţiile trupelor de pe zonă, au împărţit daruri­­ de Crăciun şi s’au interesat de starea ar­matei.­­ _ î ZONA DOBROGEI a fost vizitată, tot în sărbătorile Crăciu­nului, de către d-l general Ciupercă şi alţi ofiţeri superiori, cari s’au interesat de sta­rea trupei pe această zonă şi au împărţit daruri de Crăciun.­­Din lipsă de loc nu putem da mai multe amănunte). , j ■ y ; î i i i i Nr. 1 Un ropot de urale acoperă văzduhul. Co­rul cântă „Mulţi ani trăiască!”, iar M. S. Regele pleacă ,­­ LA ARTILERIA DE FORTIFICAŢIE unde de asemenea e aşteptat cu mare ne­răbdare, dar timpul fiind înaintat, Suvera­nul nu poate rămâne decât câteva minute, căci sosise vremea plecării spre Cluj.

Next