Foaia poporului, 1941 (Anul 49, nr. 1-4)

1941-01-01 / nr. 1

Pag. 2 -|- Profesorul In 16 Decemvrie 1940 s’a stâns, în co­nacul său din Blaj, decanul profesorilor din Blaj, Ion F. Negruţiu, profesorul şi mulţi ani de-a rândul directorul şcoalei nor­male de învăţători din oraşul şcoalelor ar­delene. S’a stâins, ca o lumânare de ceară curată, în anul al 87-lea al vieţii sale active şi rodnice. V­estea morţii lui m’a atins şi pe mine, ca pe un fost coleg şi prieten, cum a atins pe toţi cei ce l-au cunoscut pe acest om de bine atât de simpatic şi multilate­ral. Cu tot gerul, ce s’a pus, ţineam să fiu faţă la prohodul celui, care a servit şcoalele din Blaj în curs de 48 de ani, şi care când a trecut la vârsta de 74 de ani în binemeritata pensie, a regretat că nu-l mai lasă să servească încă doi ani măcar, ca să împlinească exact 50 ani de dăscălie a dascălilor. A fost un pasionat al şcoalei şi al progresului cultural.­­ Era din familie născut şi crescut pentru această carieră. Deşi fiu de ţărani (Si­­mion şi Ana) din Sucutard, jud. Someş, el era nepotul canonicului Ion F. Negruţiu, fost protopop al Clujului. Acesta, după ce ajunse canonic în Blaj, sub Mitropolitul Alexandru Sterca Şuluţiu, a fost organi­zatorul şi directorul şcoalei normale din Blaj. Dela el a luat patima cu care se ocupa de această pregătire a învăţătorilor, cari sunt pârghii de ridicare culturală a sătenilor noştri. D­ela alt unchiu al său Nicolae F. Negru­ţiu, tot preot, om de cultură şi publicist, din Gherla, a primit preocupările de lite­ratură. Acesta era proprietar de tipografie, editor de cărţi şi reviste. „Preotul Român”, „Amicul Familiei”, „Cărţile Săteanului Ro­mân”, erau publicaţiuni pornite de unchiu,­­ şi nepotul, după ce şi-a isprăvit stagiul militar, a intrat în Seminarul teologic, şi a fost colaborator şi ajutor al unchiului său la toată munca, de redacţie şi admi­nistraţie a lor, până s-a mutat la Blaj, în 1880, când la vârsta de 26 ani "fu numit profesor la şcoalele din Blaj, întâiu la liceu apoi la institutul pedagogic. Se căsătorise cu Leontina Cristian, în­văţătoare la şcoala de fete. Avuse 5 copii, şi după 14 ani de căsătorie fericită rămase văduv, ca să-şi crească singur cei 3 fe­ciori şi 2 fete. I-a şi crescut foarte bine.­­ C­um asistam la sfânta slujbă de pro­hod în catedrala din Blaj, priveam la copiii şi ginerii săi, cari asistau îndureraţi sicriul, înconjuraţi de o ceată de nepoţi ai regre­tatului: Arhitectul Ion, Inginerul agricol Emil şi profesorul Nicolae Negruţiu, fe­ciorii, şi ginerele său Dr. Alexandru Borza, profesor universitar. R­ăposatul Negruţiu era un om multila­teral şi de felurită activitate. Spirit con­structiv întru toate, era înainte de toate un profesor cu vocaţiune de părinte, un exce­lent gospodar, teoretic şi practic, condu­când şi cultivând o proprietate de zeci de jughere şi tratând şi literaliceşte probleme de agronomie rurală. A scris mai multe manuale şcolare şi cărţi de agricultură. Fiii săi, cari îl asistau, duceau mai de­parte preocupările lui, şi toţi patru com­plectau, în specialitatea lor, personalitatea complexă al părintelui lor, care singur a fost şi constructor ca un arhitect, agricul­tor ca un agronom cu diplomă de inginer, şi specialist în agricultură, peste care nu­mai botanistul său ginere, Borza, s’a ri­dicat, şi profesor şi director de şcoli, ca şi fiul său Nicolae. Trei feciori şi un ginere împreună făceau cât el singur... Ion Negruţiu Peste toate calităţile carierei sale multi­laterale a covârşit bunătatea fără seamăn a sufletului său, cum bine l-a caracterizat canonicul Iuliu Maior, de pe amvon, şi cum a relevat-o şi actualul director al şcoalei normale Dr. Coriolan Suciu, ca şi ceilalţi oratori, în cuvântările lor. B­inefacerile sale faţă cu mulţimea ele­vilor, ce i-a avut în cursul celor 48 de ani, sunt fără număr. Dărnicia lui a fost proverbială, de care s’a uzat din belşug şi poate să fi abuzat chiar. Nu a simţit-o însă. Ca munca lui statornică, cruţarea ce o cultiva şi ordinea ce o păzea întru toate, l-au menţinut într’o bunăstare crescândă, care ar putea să servească de model tu­turor profesorilor şi tuturor dascălilor, ce au ieşit din mâna lui, şi cari toţi, în ge­neral, ar trebui să fie şi îndrumătorii po­porului nostru în calea inştinţei sale spre bunăstare materială şi morală. O­mul blând şi neobosit, se dăruia tu­turor acţiunilor culturale şi tuturor iniţia­tivelor pe orice tărâm al vieţii noastre pu­blice. In afară de şcoală şi publicistică, era şi neobosit conferenţiar în cadrele des­părţământului „Astrei”, membru în Comi­tetul central de la Sibiu, omul de încredere şi de încurajare a Reuniunei femeilor, a tuturor reuniunilor de binefacere, el s’a fă­cut tuturor toate, ca progresul spre bine să se realizeze cât mai complet spre bi­nele neamului, căruia pururea devotat i-a fost din fragede tinereţe până la adânci bătrâneţe. C­u cinste mare a fost petrecut pe cea din urmă cale a vieţii pământeşti. Când s’a cântat „In veci pomenirea lui”, patru flăcăi vajnici au ridicat sicriul pe umerii lor şi tot aceia l-au purtat pe umerii lor dela poarta cimitirului până la frumoasa criptă familiară. Erau toţi patru nepoţi fii lui. Şiruri de elevi ai Şcoalelor au gardat draimul cel din urmă a moşului Negruţiu, şi când a fost aşezat în cimitir, în bun® vecinătatea lui Augustin Bunea, a lui Ga­­vril Precup, a lui Nicolae Pop şi Alexan­dru Lupeanu-Melin, cu cari împreună a lu­crat într’o lungă viaţă de om, — în pri­vinţa asta i-a întrecut chiar pe toţi — soa­rele zilei de iarnă se cobora într’un amurg purpuriu, parcă ar fi încununat cu o au­reolă creştetul alb al neobositului dascăl de dăscălie al poporului nostru de pretu­tindeni. In veci pomenirea lui binecuvântată să fie! Dr. Ilie Dăianu Teiuş, 20 Dec. 1940. FOAIA POPORULUI Noul regim al De la 30 Decemvrie pâinea populară. D­in partea Ministerului Coordonării se comunică următoarele: A­vând în vedere că în comerţul de mă­­ciniş şi valorificarea făinei de grâu au in­tervenit sporuri de cheltueli, derivate din îmbunătăţirea salariilor; A­vând în vedere necesitatea raţionalizării consumului interior al făinei şi pâinei, pen­tru a economisi cât mai mult stocurile exis­tente­ , A­vând în vedere calculele prezentate de către Oficiul central de valorificarea grâu­lui şi de către experţii ministerului; Pe baza dispoziţiunilor art. 2 din legea de organizare a Ministerului Coordonării și al Statului Major Economic, publicata în Monitorul Oficial No. 229 din 1 Octom­­vrie 1940, d. ministru N. Dragomir a dat următoarea decizie: Art. I. — Cu începere dela 30 Decemvrie 1940, pe tot cuprinsul țării, regimul făinii de grâu şi al pâinii se stabilește precum şi urmează: 1. Făina de grâu se va mlăcina cu ex­tracția prevăzută în decretul-lege No. 3.293, publicat în Monitorul Oficial din 2 octom­­vrie 1940. 2. Făina albă, patiserie, se va vinde loco­­moară sau depozit cu 27,50 lei kgr., cu toate taxele plătite. 3. Făina populară se va vinde loco moară sau depozit cu 14 lei kgr., cu toate taxele plătite. PREȚUL PÂINEI POPULARE 4. Pâinea populară se va fabrica în greu­tate de 800 de grame și se va vinde cu cântarul, în stare rece, după cel puțin 12 ore de la scoaterea din cuptor, cu 12 lei bucata. Pentru pâinea dusă la domiciliu sau vân­dută în băcănii şi alte întreprinderi similare, se va putea percepe 50 bani in plus la bucată. Este cu totul interzis ca pâinea să se dea în consumaţie în ziua în care a fost fabricată. făinei şi pâinei de 800 grame, se va vinde cu 12 lei­ ­. Preţurile de mai sus sunt obligatorii pentru toată ţara. In localităţile unde pe baza preţului de revenire, făina sau pâinea ar costa mai mult, sau unde condiţiunile locale impun fabrica­rea pâinei în greutate mai mare decât 800 de grame, organele competente vor sesiza Oficiul central de valorificarea grâului, tri­­miţându-i şi calculele doveditoare. Oficiul va examina cererile şi va face propuneri Ministerului Coordonării asupra soluţiunii ce urmează a se da. A­LTE PRODUSE 6. In ceea ce priveşte regimul produse­lor ce se pot fabrica din făina de pati­serie, se vor urma întocmai dispoziţiunile decretulu­i-lege No. 3.293 din 2 Octomvrie 1940. R­ămân în vigoare prevederile deciziuni- lor noastre cu No. 23 din 21 Octom­vrie 1940, No. 72 din 16 Decemvrie 1940 şi No. 78 din 17 Decemvrie 1940, privitoare la re­gimul cornurilor, chiflelor, pâinei albe și al pastelor făinoase. Nr. 1 De ce nu trimite America alimente în Spania New-York, 28 Dec. (Rador). Corespon­dentul agenţiei D.N.R. comunică: D in cercurile autorizate din Washington se anunţă, că negocierile între Statele U­­nite, Anglia şi Spania, cu privire la trimi­teri de alimente din America în Spania, au intrat într’o fază în care hotărîrea de­finitivă este condiţionată de adoptarea (pri­mirea) de către Spania a unei atitudini „mai amicală” faţă de Anglia. Se aminteşte, că apropierea Spaniei de puterile Axei a mai dus odată la ruperea negocierilor. La­­Washington se mai aşteaptă dealtfel și sosirea noului ambasad­ britanic, lor­dul Halifax, înainte de a da Spaniei un răspuns în chestiunea trimiterii de alimente.

Next