Foaia poporului, 1943 (Anul 50, nr. 1-36)

1943-04-25 / nr. 1

Anul 50 — Nr. 1. Sentinţa condamnării la moarte a lui Isus ete Mântuitorul lumii, a fost judecat la moarte în zilele lui Pilat din Pont (Pontus Pilatus), care era, pe atunci, guvernatorul roman al Iudeei, pe timpul împăratului roman Tiberiu. Pe când se afla patriarh al Constantinopolei, Irinaie, la anul 1580 s a găsit sentinţa (hotărîrea) de condamnare la moarte a Mântuitorului. Sentinţa era aşezată într'o cutie de fier, în care era altă cutie de marmoră şi amândouă îngropate într’o peatră lucrată în chip măestrit. Cuvintele sentinţei erau scrise pe pergament (piele) şi în limba evreiască şi glăsuiau astfel: „Eu Pontus Pilatus guvernator din partea împărăţiei Romanilor, în reşedinţa principatului, judec şi hotăresc la moarte pe Isus, ce se numeşte de popor Christos Nazarineanul, după patrie Galileian, om potrivnic legii lui Moise şi măririi împăratului Tiberiu Cesarul. Pentru aceasta orânduiesc, ca moartea lui să fie pe Cruce, însă bătut cu cuie, după obiceiul vinovaţilor, pentu că adunându-se cu mulţime de oameni, bogaţi şi săraci, nu a încetat a tulbura toată Iudeia, făcându-se pe sine, fiu al lui Dumnezeu şi împărat al Izrail, pricinuind stricare Ierusalimului, făgăduind ica Cesarului şi îndrăsnind a intra încă cu vlastărie şi triumfuri în Ierusalim, ca un rege al Cetăţii sfinte. Am poruncit întâiului nostru sutaş Quintus Cornelius, ca să-l ducă în Ierusalim legat, bătându-l şi îmbrăcat în pofiră, cu cunună de spini pe cap şi ducând crucea pe umeri, ca să fie pildă tuturor făcătorilor de rele. Voim a-i pune între doi ucigaşi, cu care scoţându-l pe poarta Gaparda, să-l ducă pe acest Christos pe muntele învăţaţilor, anume Calvar, unde răstignindu-l cu trupul pe Cruce în obştească-priveală, fiă se scrie titula asupra crucii în trei limbi, greceşte, latineşte şi evreieşte“. Starea câmpului După informaţii culese din diferite regiuni situaţia câmpului nu este îngrijorătoare. Zăpada s’a topit repede, dar timpul rece s’a menţinut peste măsură şi din această pricină semănăturile au suferit ca şi din pricina vânturilor aspre de la sfârşitul lunei Martie. Semănăturile de primăvară s’au făcut la timp. Din cauza frigului şi a lipsei de ploaie mazărea n’a răsărit. Ploaia căzută zilele trecute aproape pe întreg cuprinsul ţării a înrâurit în bine starea semănăturilor. In câmpia Dunărei câţiva agricultori au şi semănat porumbul. Ţăranii îl seamănă de obicei mai târziu. Totuşi de data aceasta, învredniciţi cu o primăară mai timpurie, semănatul porumbului se află, amitea spune în totu şi a semănăturilor SITUAŢIA IN BASARABIA • In Basarabia, au fost ploi parţiale. Arăturile s’au făcut în condiţiuni bune. In ce priveşte suprafaţa cultivată anul acesta, va fi mult mai mare decât anul trecut. Se pune un deosebit interes pentru culturile agricole. Numărul amatorilor de a lua terenuri în arendă a sporit. CULTURILE DE PLANTE TEXTILE Ministerul agriculturii a pus multe stăruinţe în primăvara aceasta pentru sporirea suprafeţelor însămânţate cu plante textile, in şi cânepă. Se crede totuşi că şi la bumbac suprafaţa de anul trecut va fi depăşită. FOAIA POPORULUI Din cugetările filosofului Diogene Filosoful grec, din vechime, pe nume Diogene, a fost întrebat odată, care animal muşcă mai rău? El răspunse: între cele sălbatece, CLEVETITORUL şi între cele de casă, LINGUŞITORUL... Care este starea cea mai bună în lume — a fost întrebat, Diogene, de un altul. Să fi liber şi nesupus, a răspuns filosoful. Văzând, Diogene, într'o zi nişte făcători de rele spânzuraţi de ramura unui arbore, zise: Doamnei, de ce nu faci ca alţi arborii să facă astfel de roade... — Dece bogaţii, în loc de a fi mai liberi în lume, mai neatârnaţi, sunt mai fricoşi și mai lingușitori cu stăpânirea — decât săracii, cari sunt adeseori mai îndrăsneţi? — Pentru că cei dintâiu se tem de sărăcie, pe când cei din urmă nu — a răspuns Diogene. * ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ Snoave — Ai fost cu caii, astă noapte, ţigane? ! — Haoleo, Românico, d’apoi cum să nu hin !... Şi să vezi: toată iapa, câtă-i noaptea şi când fu revărsatul lupilor, se ştergeau zorile pe bot... * Românul : Cine pe săraci ajută — pe Dumnezeu împrumută. Jidanul: Cu cât la sută? Situaţia pe câmpurile de luptă După ultimele ştiri, operaţiile militare ale forţelor încăierate pe uscat, se înfăţişează cu neînsemnate acţiuni locale. Astfel, pe frontul din Răsărit — afară de regiunea capului de pod Cuban (din Caucazia) şi de aceia a Doneţului superior — n’a fost nicio activitate de luptă mai importantă. In jurul unor înălţimi din regiunea capului de pod Cuban s’au dat zilele trecute lupte înverşunate. Forţele sovietice, care au atacat cu unităţi de infanterie şi blindate, au fost aruncate înapoi şi au suferit pierderi grele. In sectorul Doneţului superior, detaşamentele sovietice ce au atacat poziţiile germane, aufost silite prin focul puternic al artileriei şi prin contra-atacul unităţilor de infanterie să se retragă. PE FRONTUL AFRICAN Pe teatrul de război din Tunisia de nord-est, situaţia în general, aproape neschimbată. In sectorul de nord, armata I-a britanică îşi întăreşte poziţiile ce le-a ocupat în ultimele zile în regiunea Medjez-El-Bab. O parte din forţele acestei armate au încercat eri prin lupte să câştige teren spre nord-est, dar au întâmpinat o serioasă rezistenţă. In sectorul central trupele franceze care au atacat forţele germane şi italiene în zona Pont du Fahs, au întâmpinat şi ele aceeaş rezistenţă, iar în sectorul de sud forţele armatei a 8-a britanice sunt angajate în lupte cu „ariergărzile germane şi italiene în apropiere de oraşul Enfidaville, situat la sud de portul Hammamet şi la vest de localitatea Djebibina. MĂSURI DE PAZA IN ITALIA Guvernul italian a decretat starea de război în insulele Sicilia şi Sardinia. Această măsură a fost luată în legătură cu situaţia din Tunisia şi din Mediterana occidentală şi centrală. S-a semnalat apoi prezenţa unei escadre britanice la Gibraltar compusă din câteva cuirasate, crucişetoare, distrugătoare şi contratorpiloare. BOMBARDAREA GERMANIEI La sfârşitul săptămânei trecute, puternice forţe de aviaţie engleze au bombardat câteva orașe din Germania, printre care Mannheim-ul și o parte a regiunei din răsăritul Germaniei. Ca drept răspuns, avioane germane rapide, au făcut o vizită asupra Londrei aruncând mai multe bombe de calibru greu. Pag. 7. : V** **************** ••«••••• *••*•••••••••••••••••••• •••»•••• •••••••• • SFATURILE DOCTORULUI IOSIF p Vs"«* ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 00 909999 •••••••• •••••••• Ce-am văzut în satul Pădureni întâmplarea a făcut ca într'o frumoasă zi de vară să mă nimeresc în fruntaşa comună Pădureni, dintr’un îndepărtat colţ al Ardealului. Cercetam pe un prieten de şcoală şi cum era chiar Duminecă, am putut vizita mai de aproape satul şi am stat de vorbă cu harnicii gospodari de acolo. Mi s’a umplut inima de bucurie văzând mândra lor biserică, iar alături clădirea impunătoare a şcolii cu 5 săli mari pentru copii, iar mai la vale o frumoasă clădire nouă: Casa de ocrotire. In sus şi în jos numai case de piatră, cu ferestre mari către stradă, curţi largi şi şuri de piatră şi toate străluceau de curăţenie de îţi era mai mare dragu’ să le priveşti. Pe dinaintea porţilor mari din lemn de stejar, puzderie de copii voioşi, rumeni la faţă şi curăţei ţinându-se de joc, iar pe laviţe bărbaţi şi femei bine făcuţi, voinici, în haine albe de sărbătoare stând la sfat, ori ascultând în tăcere veştile cari le citea din gazetă bătrânul dascăl „domnul“ Nicolae. Am rămas mirat văzând într’un sat îndepărtat atâtea gospodării frumoase şi bine închegate şi m’a bucurat mult marea curăţenie care am găsit-o pretutindeni. Am privit cu plăcere feţele rumene şi voioase ale copiilor de la joc şi uitându-mă la braţele vânjoase şi arse de soare ale bărbaţilor şi femeilor plini de sănătate, mi-am dat seama de câtă mulţămire şi fericire trebuie să sălăşluiască în casele acestor oameni cu stare bună, voinici şi sănătoşi. Şi seara stând de vorbă cu bătrânul dascăl „domnul Nicolae“ am aflat taina acestor lucruri. înainte cu 30 de ani, satul Pădureni era tot atât de sărac şi prăpădit la multe alte sate încă din cuprinsul Ardealului nostru. Biserica era mică, dărăpănată şi din lemn, iar şcoala era adăpostită într’o sărăcăcioasă căsuţă acoperită cu paie. „Casă de ocrotire“ nu era pe atunci. Românii şedeau Dumineca în crâjma lui Iţig şi cheltuiau bănişorii pe rachiu, iar acasă sărăcie, gunoiu şi murdărie pe tot locul. Copiii ofiliţi piereau cu grămada, seceraţi de boale, iar femeile îşi blăstămau soartea văzând atâta prăpăd în jurul lor. Şi atunci s’a întâmplat să deie norocul cel bun peste această comună. Isprăvind cu şcolile, au venit acasă în comuna lor de naştere, unul după altul cei trei prieteni nedespărţiţi din copilărie Nicolae, Ion şi Iosif. Cel dintâiu a venit Nicolae, care era învăţător, la anul a sosit şi Ion care a urmat tatălui său la preoţie, iar cu 2 ani în urmă Iosif care se făcuse doftor. Şi cei trei tovarăşi s’au pus la muncă, fiecare în ogorul lui şi sprijinindu-se unul de altul. Şi încetul cu încetul a început să se schimbe faţa comunei. Mai întâiu o cooperativă, apoi o bancă sătească, în urmă case comunale, şi rând pe rând şocală, biserică şi înainte cu un an „Casă de ocrotire“. Hărnicia acestor trei oameni cu învăţătură şi tragere de inimă, a prefăcut în gospodari harnici pe consătenii lor ascultători iar comuna lor de naştere a ajuns să fie luată ca pildă de urmat pentru alţii. După 30 de ani Doftorul Iosif încărunţit şi împovărat de ani s’a mutat la oraş petrecut de recunoştinţa şi mulţumită harnicilor lui consăteni şi tovarăşi de muncă. înainte de plecare a mai făcut însă o faptă frumoasă. In serile lungi de iarnă a adunat toată lumea la „Casa de ocrotire" şi în loc de cuvânt de adio într-un şir lung de prelegeri ţinute în graiul poporului şi-a prevăzut consătenii cu cele mai preţioase sfaturi despre păstrarea celei mai scumpe comori, care este sănătatea omului Le-a arătat în vorbe şi pilde măsurile cele mai bune de apărare a sănătăţii, precum şi ceea ce au fiecare de făcut în caz de boală până la sosirea medicului. Aceste prelegeri şi sfaturi au intrat la sufletul oamenilor din sat, au fost însă aşternute şi pe hârtie de harnicul lui tovarăş de muncă dascălul Nicolae, care mi le-a împrumutat şi mie ca să le public în foaie pentru a fi de folos şi altora. Şi astfel începând cu numărul viitor al „Foii Poporului“ vom tipări pe rând la pagina aceasta preţioasele sfaturi doftoreşti ale Doctorului Iosif din comuna Pădureni» Dr. I. S.