Foaia poporului, 1945 (Anul 52, nr. 1-50)

1945-10-14 / nr. 42

E ..mptaxul L«ri 30 ' ^ (Serir nouă) Nr 42 ^ ' Dum­iyi.ecfi, 14 Oc tomvrle^l?45 fflBA MAI VECHE FOAIE POPORALĂ, ÎNFIINȚATĂ IN ANUL 1892 Apare î fiecare Duminecă sub direcția unui comitet atícrísfi ín Fubt. Io Tribünéiül Sibiu mh K?. / — iS43 Organ al Asoeiațiunii „Astra“ Redactor responsabil: Nic. Nicoară-Dobârceanu „Ţineţi cu poporul ca şi nu rătăciţi“... Redacţia şi Administraţia SIBIU, Str. Şa­guna 6. Telefon 83/A Taxa poştală plătită în numerar, conform aprobării Nr.96.64611913 r Congrestii m­e­te­aguilor Am urmărit îndeaproape desbate­­rile congresului meşteşugarilor din regiunea Sibiu, finul Duminică 7 Octomvrie a. c., la Teatrul Municipal. Cu toată vremea rea şi cu toată ane­voioasa circulaţie de azi, meseriaşii patroni, din toate branşele, au par­ticipat, prin delegaţiile lor, intr’un nu­măr peste aşteptări, pentru a-şi spune păsurile şi neajunsurile, unul mai povarnic decât celălalt. Intr adevăr,­ordinea de zi a con­gresului a fost încărcată cu o seamă de probleme dintre cele mai arză­toare, cari privesc clasa noastră de mijloc, meşteşugărimea. Şi nu e de mirare, când binecunoscut ne este tuturora, cu câte greutăţi luptă azi micii patroni români, ca să facă faţă situaţiei schimbată, ca o urmare firească a războiului greu şi pustiitor Din multiplele rapoarte prezentate de către delegaţii Celor 12 centre me­şteşugăreşti din Transilvania, am re­ţinut, ca principale deziderate: lipsa materialelor, greutăţile cu care se procură şi obligaţia la care sunt su­puşi micii meseriaşi patroni, de a ţine la curent câte 12 registre. S-a arătat, că azi tejgheaua şi masa de lucru a meşteşugarului este trans­formată în simplu-aminte birou, iar patroul în funcţionar. Lucrul apare cu atât mai ciudat, cu­mi bietul me­seriaş, nu are cu ce umplea rubri­cile acestor reg.stre, de vreme ce ma­terialele lipsesc şi comenzile făcute de clienţi nu se pot executa din ace­eaşi pricină. In faţa acestei situaţii, mulţi meseriaşi au rămas cu o firmă pe casă, cu un atelier mort, dar cu multe angarale de suportat, cum ar fi: impoz­tele, taxele comunale, Casa Asigurărilor Sociale, ajutoarele de iarnă, pentru lucrători şi ucenici ş. a. Desigur, că nu toţi meşteşugarii o duc greu; sunt şi dintre aceia cari „lucrează în negru" — adică pro­cură marfa pe sub mână şi tot pe sub mână vinde şi lucrul confecţio­nat. Această categorie lasă lumii im­presia că azi, într adevăr „meseria este o brăţară de aur“. : Celelalte probleme cari au format obiectul unor ample discuţii între con­­gresişti, te vom lămuri în numerite viitoare. Deocamdată ne mărginim a încre­­sta pe cele mai importante, luând act că meşteşugarii transilvăneni sunt râvnitori a ajunge, din nou, acele vre­muri, când vor putea să-şi pună în valoare toate puterile şi însuşirile lor pe cari le-au moştenit de la o sănă­toasă tradiţie, care ne-a făcut cinste până şi peste hotare, făcând să stră­lucească renumele meşteşugarului român. Preocupări economice in pragul iernii Dintre cele patru anotimpuri ale a­­nului, iarna e cel mai aspru, mai po­trivnic omului. In această pătrime de an gospodarul şi întreaga lui familie, precum şi vitele lui consumă, numai, neproducând aproape nimic. De a­­ceea vai de gospodarul care nu a strâns de cu vară şi toamnă atâta, cât să-i ajungă peste iarnă, ca îm­brăcăminte, pentru ai casei şi ca hrană, pentru oameni şi animale. In anii buni, roditori şi omul cel mai nevoiaş ştie şi poate aduna ceea ce-i va fi de lipsă pentru iarnă. E greu, însă, in anii mai puţin rodi­tori, cum a fost cel de acum, să fa­ci faţă necazurilor de tot soiul. Totuşi, omul nu trebue să se lase bătut, învins de rele. Datoria lui este de-a ’ncerca, dacă nu învingerea to­tală a greutăţilor cel puţin uşurare lor- Ai strâns puţin, n’ai decât să te sba­­ţi ca să poţi trăi cu puţin. Căci de­cât nimic, tot mai bine e să ai pu­tinei. Decât să te ştii, că într'o bună zi poţi ajunge să n ai să pui înain­tea vacii şi-a boului mâna de nutreţ, tot mai cuminte şi mai folositor e să ai în fiecare zi cât de puţin, chiar ca să nu moară de foame. Toată lumea vorbeşte, că vom a­­vea o iarnă grea, de mari lipsuri, de crâncene strâmtorări. Să legăm deci sacul până nu ajungem cu mâna la fund, adecă să cruţăm, să chiverni­sim din vreme, ceea ce am putut strânge pentru iarnă. Ştim cât e de lungă iarna. Vedem cu ochii ce am putut pune de-o par­te pentru acest timp. Putem număra persoanele sau vitele cari consumă. Nu ne rămâne decât să Ştim: ce pof­tii să facem pentru fiecare zi. Se zice, că foamea, dacă e cel mai bun bucătar, apoi tot ea e şi cel mai rău sfătuitor al omului. Cei cari au, să ajute cu bucate, fie pentru bani, pentru lucru sau cu îm­prumut pe cei cari n’au, pentru ca a­­ceştia să nu fie rău sfătuiţi de foa­me, să facă lucruri neiertate, oprite de legi.Dacă războaiele se duc şi se câş­tigă cu puterile unite ale tuturor fiilor ţării, apoi şi timpurile grele se pot u­­şura numai şi numai prin ajutorul împrumutat al tuturora. P. D. Argentina, Spania şi Grecia De câteva zile, serioase frământări politice au luat proporţii nebănuit de mari în Argentina, Spania şi Grecia, unde se duce o luptă surdă între aşa zisele partide politice de dreapta şi de stânga. Mai nou se află că în Argentina toate şcolile şi universităţile au fost închise şi că grevele se ţin lanţ, îm­potriva guvernului. In Spania s’a judecat deunăzi pro-­ r­ietatec ascuns sub centre cesul a doi luptători zişi antifascişti şi ambii au fost condamnaţi la moar­te, fapt care a dat naştere la vii pro­testări în rândurile partidelor munci­toreşti şi comuniste din toate ţările. In protestele lor, organizaţiile mun­citoreşti şi antifasciste cer înlăturarea generalului Franco, acuzat că conti­nuă şi acum politica Axei şi că ar pune la cale aruncarea Spaniei în­tr’un şi mai groaznic război civil, de­cât cel deslănţuit acum câţiva ani. Tot pe atât de tulburi şi agitate se află spiritele populaţiei greceşti. Sunt temeri că Grecia ar putea isca un nou conflict între marile puteri. Urmărind toate aceste întâmplări neaşteptate, se poate spune că Ar­gentina, Spania şi Grecia sunt un fel de jeratec care mocneşte sub cenuşe. Atârnă de cuminţenia conducăto­rilor marilor puteri, soarta şi viitorul acestor ţări şi a lumii întregi. A sosit ntt nou grup de prizo­nieri români din țgnsta In cursul săptămânii trecute a so­sit pe vaporul „Transilvania“, în por­tul Constanta, cel de al doilea trans­port de prizonieri români aflaţi în Rusia. Numărul celor sosiţi este de 3524. Procesul lui Laval In Paris se judecă de câteva zile procesul fostului prim-ministru al Fran­ţei, de pe timpul ocupaţiei germane, Laval. Acesta e acuzat, că a fost un sprijinitor al Nemţilor şi că a uşurat acestora ocuparea ţării prin aceea, că nu a pregătit milităreşte, cum trebuia, ţara. Procesul lui Laval face mare vâl­vă în lume, pentru faptul, că în una din şedinţele procesului, acesta a pro­testat în gura mare contra feliului cum se ţin desbaterile. Iar când pro­curorul general i-a răspuns pe acelaş ton răstit, Laval şi avocaţii cari îl a­­pără au părăsit sala şi n’au mai re­venit în sală nici la chemările gar­dienilor. Intre oamenii de stat ai Franţei, cari au fost ascultaţi în acest mare proces, până acum a făcut declaraţii însemnate de Albert Lebrun fost pre­şedinte al Franţei. După ştirile sosite în ultimul timp, Laval a fost condamnat la moarte. Şcoala poporului Când zicem şcoala poporului înţe­legem, îndeobşte, şcoala primară, a­­ceastă şcoală pe băncile căreia tre­buie să treacă, fără osebire şi smin­teală, tot natul dela sat şi dela oraş.­intre pereţii acestei şcoli, fieştecare, după osteneala şi priceperea sa, cu truda dascălului, îşi însuşeşte cele dintâi cunoştinţe de scris, cetit şi so­cotit, ca apoi priceperea să fie aju­tată să meargă spre vecinătatea le­gilor care conduc cele văzute şi ne­văzute, iar după isprăvirea celor şapte ani de şcoală, mintea să-i fie mai lu­minată, mai isteaţa şi inima plivită de scai şi pălămidă Şcoala noastră de azi trebuie să ia sub ocrotirea sa acele elemente de preţ, acei copii, cu vădită tragere spre învăţătură, lipsiţi de mijloace, copiii nevoiaşilor, a căror minte sclipeşte ca aurul in şotroc, şi care,­ purtaţi la şcolile cele mai înalte, vor ajunge oamenii cei mai de ispravă ai Sta­tului. Câte talente, câte valori nepre­ţuite se irosesc în mizerie şi care aş­teaptă do­r ajutorul nostru al tutu­rora. Ministerul şcoalelor a venit, in anul acesta, cu o măsură nouă, cu ideia în­fiinţării unor gimnazii pentru toţi fiii poporului. In aceste gimnazii, care trebue să devină neapărat gratuite ca să-şi ajungă scopul, se va da fiecărui viitor cetăţean învăţătură mai multă ca astfel să ajungem şi noi în şirul popoarelor cu multă ştiinţă de carte şi rânduieli bune, dar mai ales i se va arăta fiecăruia calea pe care o are de urmat in viaţă, după aptitu­dinile, după puterile, după măsura fiecăruia. Şi mare lucru e şi acesta la timpul potrivit, să-ţi spună cineva cu mai multă socotinţă, cam din ce stofă eşti croit şi cam unde ţi-ar fi locul în mijlocul semenilor tăi. Căci nu totdeauna ambiţia părinţilor se potriveşte cu puterile copiilor şi de câte ori se întâmplă ca, prunci înze­straţi de Dumnezeu cu multă minte, care ar putea deveni oameni cu mare vază şi de neîntrecută ispravă, rămân acolo în dosul pălanului ogrăzii să­teşti, acoperiţi de necazuri, valori pierdute de aceasta naţie. Când fiii poporului vor fi îndru­maţi spre adevărata chemare, nu vom mai vedea acele nepotriviri între om şi meseria sa, iar Statul şi societatea nu vor avea decât de câştigat. Pentru aceasta trebue să ne apropiem cu toată grija de noi înşine, şi aşa vom păşi pe adevărata cale. Uie Manijiu

Next