Libertatea Noastră, 1950 (Anul 1, nr. 1)
1950-06-01 / nr. 1
2 LIBERTATEA NOASTRĂ Pe drumul LENINIST-STALINIST al politicii de naţionalităţi In ziua de 4 Aprilie 1945 Glorioasa Armata Roşie a înfrânt şi a alungat din ţara noastră ultimele trupe fasciste. Cu ajutorul prietenesc al Marii Uniuni Sovietice şi sub conducerea Partidului Comunist Maghiar, poporul muncitor al Ungariei a început lichidarea regimului capitalist şi în acelaşi timp s’a început şi ridicarea vieţii culturale şi ecomonice a poporului muncitor din Ungaria. Politica de naţionalităţi, ce urma imediat după eliberarea noastră, a asigurat prin măsuri pozitive, instrucţia naţionalităţilor. Părinţilor români li s-a dat posibilitatea ca copiii lor să frecventeze şcoli româneşti. Aceasta însă nu era suficient, fiindcă în amintirea masselor mari ale muncitorilor români trăia asuprirea de naţionalităţi din regimul horthyst. Dacă se ia în considerare şi faptul că în aparatul de stat s’au furişat elemente reacţionare şoviniste, care sabotau înfiinţarea şcolilor române, lipsa de instrucţiune a naţionalităţilor este şi mai mult evidentă. In afară de aceasta, alături de şoviniştii maghiari se găseau şi cei români, care aveau intenţia de a injecta în populaţia română deja maghiarizată veninul naţionalismului şi s’au folosit în acest scop şi de amvon. Anul cotiturii a adus o schimbare fundamentală pe tărâmul instrucţiunii de naţionalităţi. Sub conducerea Partidului Muncitoresc Maghiar, Ministerul învăţământului Public a pornit lupta în contra primejdiosului naţionalism maghiar şi român. Lupta dusă împotriva naţionalismului burghez şi-a avut rezultatele. Drumul politicii de naţionalităţi, făcută în spirit leninist-stalinist, e marcat cu înfiinţarea grădinilor de copii, a şcolilor generale, a colegiilor, a liceului cu limba de predare romănâ, a Şcoalei Superioare Pedagogice şi cu editarea cărţilor româneşti. Trebue să accentuăm în deosebi importanţa liceului român şi a Şcoalei Superioare Pedagogice. Urmarea politicii de desnaţionalizare a regimului horthyst a fost că Românii din Ungaria nu aveau intelectualitatea lor proprie. Şcolile acestei noui intelectualităţi române — care iese din rândurile muncitorimii şi ţărănimii muncitoare asuprite în ce trecut — sunt: liceul românesc înfiinţat anul trecut, catedra română a Şcolii Superioare Pedagogice şi colegiile care funcţionează alături de acestea. Colegiile, care funcţionează pe lângă şcolile generale române, au şi ele o deosebită importanţă. Aceste colegii - ca şi cele maghiare-asigură condiţii de studii, potrivite copiilor muncitorilor români, ce trăesc împrăştiaţi. Impopularea colegiilor întâmpina multe greutăţi. Atât reacţiunea maghiară cât şi cea română a făcut tot posibilul, pentru ca să reţină pe copiii muncitorilor de la colegiile ce erau în curs de deschidere. Cu toate că rezultatele sunt considerabile, sunt mari şi acele sarcini pe care le mai avem. Trebue să asigurăm înscrierea în şcoală a fiecărui copil cu limba maternă română. Pentru a putea realiza aceasta, trebue să ducem lupta împotriva naţionalismului maghiar şi român, care mai dăinueşte, punând piedici în calea înscrierilor în şcoli. Vom desvolta mai departe liceul românesc,Şcoala Superioară Pedagogică şi colegiile noastre. înscrierea în şcoli nu e o sarcină mică, aci e nevoie de o mare muncă de luminare şi de convingere. Suntem siguri că poporul muncitor român va recunoaşte importanţa continuării studiilor şi va trimite în şcoli pe cei mai buni dintre fiii şi fiicele sale, pentru ca ei să-şi poată însuşi şi mai uşor, în limba lor maternă, cultura socialistă, care formează deopotrivă bunurile oricărui popor progresist. Republica Populară Maghiară urmează principiile leniniste-staliniste ale politicii de naţionalităţi. Republica noastră sprijină şi ajută naţionalitatea română din Ungaria în ridicarea vieţii ei economice şi culturale asigurându-i instrucţia în limba ei maternă. Republica Populară Maghiară şi cea Română urmează exemplul Marii Uniuni Sovietice: în ţările lor ele asigură reciproc drepturile economice şi culturale ale naţionalităţii maghiare şi române ; împreună cu celelalte ţări cu democraţie populară, ele construesc în comun socialismul, stând ferme alături de tabăra păcii, condusă de Uniunea Sovietică. La luptă pentru Pace ! Sarcini de cinste stau în faţa Comitetelor de luptă pentru pace. Din ţara întreagă sosesc hotărîri din partea muncitorilor şi ţăranilor muncitori că vor sprijini din toate puterile acţiunile Comitetelor de luptă pentru pace deoarece ştiu că apărând pacea vor putea ajunge la o vieaţă mai bună şi fericită. Hotărîrea muncitorilor şi ţăranilor muncitori de a lupta din răsputeri pentru pace, împotriva imperialiştilor anglo americani, aţâţători la război, este fără îndoială şi hotărîrea întregii ţărănimi muncitoare dornică de propăşire, de un viitor îmbelşugat şi luminos. Faptele de fiecare zi dovedesc cu prisosinţă acest lucru. Comitetele de luptă pentru pace din satele ţării noastre duc o rodnică activitate sub îndrumarea organizaţiilor de Partid, cu sprijinul din ce în ce mai puternic al ţărănimii muncitoare. E lucru limpede că, în ţara noastră, în care oamenii muncii conduşi de Partid construiesc socialismul, orânduirea dreptăţii şi a fericirii, sarcina cea mai însemnată a ţărănimii muncitoare în lupta pentru pace este munca neobosită pentru îndeplinirea la timp şi cât mai bine a lucrărilor agricole. Cu cât vom culege mai mult rod, cu atât mai mult vom ajuta la întărirea Republicii noastre Populare şi, prin aceasta la întărirea frontului păcii condus de marea Uniune Sovietică. Traiul mai bun şi pacea nu pot fi cucerite decât luptând împotriva duşmanilor păcii. Chiaburul care sabotează planul lucrărilor agri- cole, care încearcă să încalce măsurile Statului nostru de democraţie populară, este deopotrivă duşman al poporului muncitor cât şi al păcii. O sarcină de seamă a Comitetelor de luptă pentru pace este popularizarea în rândurile ţărănimii muncitoare a marilor biruinţi pe care tabăra păcii, în frunte cu Uniunea Sovietică, le cucereşte neîncetat. Ţăranii muncitori să cunoască măreţele succese ale Uniunii Sovietice, precum şi succesele ţărilor de democraţie populară, să cunoască deasemeni lupta pentru pace a popoarelor din ţările capitaliste şi a celor din colonii. Comitetele de luptă pentru pace să înfăţişeze ţăranilor muncitori traiul nenorocit, mizeria şi apăsarea în care vieţuiesc oamenii muncii din ţările înrobite de imperialiştii anglo-americani, mizeria şi teroarea din satele Iugoslaviei, trădată şi vândută de banda de spioni a lui Iuda-Tito. Pe de o parte mobilizând ţărănimea muncitoare pentru dobândirea unei recolte bogate, pe de altă parte organizând lupta împotriva duşmanilor poporului , împotriva chiaburimii şi a răspânditorilor de zvonuri, membrii Comitetelor de luptă pentru pace trebue să muncească neobosiţi pentru îndeplinirea sarcinei de cinste ce li s’a încredinţat de a fi fruntaşi în lupta măreaţă pentru asigurarea unui viitor mai bun poporului nostru muncitor, a liniştei şi fericirii căminelor noastre.