Libertatea Noastră, 1955 (Anul 5, nr. 1-26)

1955-01-18 / nr. 1

2 ţii Din discursul lui Darvas József O vizită în colhozul Voroşilov Principala noastră străduin­ţă trebuie să fie, ca să apli­căm bine şi corect directivele politicii din iunie şi nu, viaţa culturală, şi totodată trebuie să sprijinim şi cu mijloacele culturale realizarea politicii din iunie, căci aceasta este po­litica şi singurul drum spre construirea socialismului în ţara noastră, care întăreşte în­crederea poporului nostru în partid şi guvern şi care cu­prinde intr-o unitate largă şi tare toată naţiunea. Politica din iunie a avut un răsunet şi a fost acceptată şi sprijinită cu însufleţire şi de către activiştii vieţii cultu­rale, începînd cu scriitori, ar­tişti, pînă la bibliotecarii de la sate. Această politică a clarifi­cat munca noastră culturală, şi multe probleme, cu care î­­nainte de iunie nu am ştiut ce să facem, şi ne-a atras aten­ţia asupra multor greşeli, ca­re de-o parte s-au ivit datorită politicii generale, iar de altă parte s-au ivit în politica cul­turală, în munca culturală. Dacă azi găsim o viaţă, mai palpitantă pe teren cultural, o dorinţă mai mare de creaţie, şi mai multă iniţiativă, aceasta in primul­­rînd se datoreşte po­liticii corecte a partidului. Trebuie să amintim şi acel fapt, că hotărârile din iunie ne-au ajutat să corectăm gre­şelile comise în activitatea culturală înainte de iunie 1953. Care a fost esenţa acestor greşeli? Sectarismul, dogmatismul a fost o sursă a greşelilor în construirea noastră socialis­tă, şi a cauzat greşeli şi în via­ţa culturală. In ce constă dogmatismul? In aceea că politica se despar­te de realitate, priveşte numai unele principii generale şi nu ia în constiunrilor practice şi multilaterale ivite în viaţa de toate zilele, nu se străduieşte ca să tragă din ele consecin­ţele, nu vede legătura lor dia­lectică, fazele ce urm­ează ale operelor începute. La urma­­urmelor aceea »fu­gă înainte«, care a fost consta­tată prin autocritica partidului despre politica dinainte de iu­nie şi politica economică, a izvorit tot din acest dogma­tism, care-precum ştim - s-a manifestat prin exagerarea dezvoltării industriei grele. Au fost greşeli însă şi în munca culturală. Este de la si­ne înţeles că între viaţa econo­­mică şi cea culturală nu există un paralelism mechanic, însă necondiţionat este­­o legătură între ele. Greşelile ivite in politica e­­conomică s-au prezentat intr-o formă corespunzătoare şi în munca culturală. Despre aces­tea — cel puţin în parte — deja am vorbit, dar aşa cred, că acum in pragul unui an, nou, nu strică dacă pe scurt ne ocupăm cu ele. Şematismul des amintit al muncii culturale al maselor a avut într-adevăr rădăcini sec­­tariene. Din acest şematism a rezultat concepţia greşită, po­trivit căreia educaţia­­Cultu­rală a maselor celor ce mun­cesc trebuie privită exclusiv în spiritul producţiei. Ştim bine că, începând cu propagarea bibliotecilor, pînă la prelegerile ţinute maselor, în primul rînd am privit toate componentele muncii cultura­le numai din acel punct de vedere, că în ce măsură aju­tă îndeplinirea planului cinci­nal. Goana după cifre a devenit şi caracteristica muncii noas­tre. N-am ţinut socoteală de sur­sele noastre, cînd am plănuit, la sfîrşitul planului cincinal, cite un cămin cultural în­ fie­care comună, şi cînd am dictat pentru noi înşine o cadenţă ireală a dezvoltării artei cine­matografice şi a reţelei cine­matografelor, cînd am căzut în vraja cifrelor, şi puţin ne-a interesat chestiunea conţi­nu­tului. Munca noastră culturală în, rînd­urile populaţiei nu a ţi­nut cont îndeajuns de situaţia reală, nici în ceea ce pri­veşte structura socială­­a ţă­rii. Intr-adevăr, în munca noastră culturală am tratat la fel ţărănimea, muncitorimea şi intelectualii progresişti, n­­am ţinut cont de faptul ca ţă­rănimea noastră în, majorita­tea ei covîrşi­oare, se compune din ţărani care îşi muncesc pământul individuali, cu nu­meroase vederi şi reminiscenţe din trecut, care nu pot fi dez­brăcate dintr-o zi pe alta. Tot aşa n-am­­ d­at destulă atenţie nici acelei schimbări structuale însemnate, care a avut loc în­­ rândurile clasei muncitoare. In decursul anilor trecuţi, clasa muncitorească s-a sporit cu sute de mii de persoane, care au avut un alt nivel cultural, şi care s-au prezentat cu alte cerinţe decit grosul muncitorimii de pînă a­­tunci. Am fost impacienţi, şi chiar fără încredere faţă de intelec­tuali, iar consecinţă acesteia a fost — între altele — şi a­­ceeia că o bună parte a peda­gogilor în realitate a fost dată afară din munca culturală. Trebuie să luptăm cu vigi­lenţă necontenită împotriva u­­nor astfel de greşeli, care în­că n-au dispărut cu totul, şi revin mereu. Pe lingă greşelile comise am obţinut şi rezultate în via­ţa noastră culturală, şi aceasta este caracteristica principală a anilor trecuţi. Aşi putea enumera rezulta­te parţiale ca: înfiinţarea că­minelor culturale, dezvoltarea reţelei de biblioteci populare, dezvoltarea artelor plastice, a artei teatrale şi muzicale, a li­teraturii. Insă ceea ce este mai­­decisiv şi mai­­important a fost aceea că, am reuşit să aşe­zăm şi să consolidăm şi în via­ţa culturală baza ideologică marxistă-leninistă, singura pe care se poate construi o cultu­ră nouă socialistă. Aproape în fiecare comu­nă am înfiinţat cîte-un car­min cultural, unde înaintea e­­liberării n-a existat nici un, fel de posibilitate de cultură pentru clasa muncitorească, şi ţărănimea muncitoare. Este adevărat că nu putem să fim încă mulţumiţi cu activitatea acestor cămine­ culturale, dar este greşită părerea conform căreia a început să se vorbeas­că despre falimentul mişcării înfiinţării de cămine cultura­în apropiere de Moscova— aproape contopit cu acest oraş mare pulsiv — se întinde col­hozul Voroşilov. In timp ce în Moscova ca urmare a mîinilor pline de griji şi a maşinilor moderne, contrar zăpezilor de iarnă, oameni şi mijloace de trasnport deopotrivă cir­culă fără zăpadă pe asfaltul curat-aici e acoperit de zăpa­dă. In bătaia soarelui străluci­tor de iarnă, care face ca al­beaţa zăpezii înconjurătoare să fie şi mai orbitoare, se înfă­ţişează înaintea vizitatorului lumea mişcătoare a oamenilor, automobilelor, săniilor, îşi fac treburile tocmai aşa ca primă­vara, vara sau toamna. Aci e muncă întotdeauna, iarna, vara, pentru om şi mijloc de transport deopotrivă. Deşi nu-i cea mai potrivită vreme de vizită în colhoz, deoarece terenul principal al muncii câmpului e acoperit de zăpadă — totuşi se merită şi e prea folositor ca în acest timp­ să privim un colhoz. Un astfel de aspect de iarnă ne a­­rată şi aşa ceva din viaţa col­hozului, ceea ce vara în zadar caută omul. Colhozul­­Voroşilov se o­­cupă cu un prea frumos suc­ces cu cultivarea legumelor şi creşterea animalelor. Natural n-au atins de azi pe mîine ni­velul de azi. Colhozul — după cum ne povesteşte preşedinte­le — s-a format în anul 1929. La început s-au ocupat numai cu cultivarea cartofului, care a fost mult căutat pe piaţa Moscovei. Colhozul a fost m­ic, astfel nu s-a putut bucura de toate avantajele producţiei în exploatare. Cu unirea micilor colhozuri însă, s-au­­ deschis perspective mari în faţa col­hozului. In 1950 s-au unit trei colhozuri au lărgit producţia şi au început să producă tot felul de legume, apoi au trecut la creşterea animalelor. Vă­­zînd rezultatele atinse, s-au a­­tăşat la acest colhoz alte două colhozuri mai mici, în anul 1953. Aii colhozul Voroşilov a devenit un colhoz uriaş, fa­ce gospodărie pe un teritoriu cu un diametru de 25 km şi în interiorul colhozului se în­tinde un adevărat oraş mic. Colhozul are 5 gospodării bine organizate, de sine stătă­toare, munca comună e făcu­tă de 7 brigăzi de leguminoase, 2 brigăzi de grădinărit, 2 bri­găzi de cultivare a furajelor şi de 2 brigăzi de creşterea să ajutăm şi să sprijinim cer­curile de lectură, înfiinţate de către Frontul Popular Patrio­tic, pentru că prin aceasta putem să lărgim şi sfera mun­cii noastre culturale educa­tive. In decursul anilor trecuţi, în munca culturală a existat o anumită nuanţă de unilatera­litate, nu ne-a interesat dis­tracţia celor ce muncesc. Dar nu este justă nici păre­rea aceea pe care o întîlnim în multe locuri, anume că în­animalelor. Colhozul are la dispoziţie o mulţime­­de oa­meni specialişti: în gospodă­rie lucrează 5 agronomi, 2 zoo­­technicieni şi un, medic veteri­­nar­ şi ceea ce e prea intere­sant şi e o rezolvare foarte practică de organizaţie — în munca colhozului — cu ex­cepţia agronomului şef — cei patru agronomi îndeplinesc postul de şefi de brigăzi, încă numai atît în legătură cu gos­podăria că, colhozul are 24 ca­mioane, 2 automobile, aproa­pe 300 animale de prăsilă şi 100 de cai. Cultivarea de legume e o o­­cupaţie prea folositoare. Dă muncă deopotrivă iarna, vara, tocmai aşa, ca şi creşterea a­­nimalelor — productivitatea poate fi mărită cu introduce­rea irigaţiei. Că duc bine gos­podăria, acest fapt e adeverit de producţia de 450 chintale de varză şî roşii la hectar, nu mai vorbind de producţia medie de 700 kg de sfeclă la hectar etc.­­ Producţia de legume nu nu­mai în această privinţă are fo­los, ceea ce şi în sine reprezin­tă un mare venit, ci şi în, aceea că paralel cu aceasta aprovi­zionează creşterea animalelor cu furaje corespunzătoare si­­lozării. De ex. colhozul Vo­roşilov numai din »Surplusul« producţiei de legume a pregă­tit în acest an 1.000 de tone material de siloz de prima ca­litate, ceea ce-şi arată­­venitul în creşterea animalelor. Deci cultivarea de legume sprijină creşterea animalelor, şi ambele dau muncă zilnică membrilor iarna şi vara, adică tot timpul anului. Cu o cultu­ră modernă a legumelor pot a­­tinge şi rezultatul de a strânge intr-un an, două roade de pe acelaşi teren. Astfel de ex. du­pă spanatul şi salata timpurie, de obicei mai obţin o produc­ţie prea bună de roşii (pătlă­gele). Gospodăria bună, modernă îşi are rezultatul ei. Venitul a­­nual al colhozului e aproape de 6 milioane ruble, din care după repartizare, ce se face între membri, mai pot învesti anual 1,5 milioane ruble în­ gospodărie, în primul rînd pun baza pe mecanizarea gos­podăriei, apoi pe construcţii, ceea ce uşurează munca şi to­todată ridică rentabilitatea. De toate acestea ne convingem şi noi cînd vizităm gospodăria cerui cu încetul munca cultu­rală începe să devină o­ dis­tracţie. O altă greşeală a fost aceea că am umplut bibliotecile cu opere ideologice şi politice, sau din contră am redus la minimum numărul operelor i­­deologice şi politice. Aceasta a fost o greşeală şi din partea bibliotecarilor noştrii, care nu s-au străduit în munca lor e­­ducativă d­e a populariza şi o­­perele politice în aşa măsură, cum ar fi fost necesar­ colhozului. Stă tocmai înainte de terminare construirea u­­nui grajd mare de vite, care-i curat, luminos, ca şi o locuin­ţă frumoasă nouă, şi e amena­jat cu toate montajele cele mai moderne ale creşterii ani­malelor. Dar vacile colhozu­lui merită o astfel de »locuin­ţă«, deoarece cea mai mare parte din ele dau anual cite 5- 6000 lt. de lapte. încă şi ca aspect e frumos — economi­­ceşte e prea frumos — într-un grajd mare două rânduri lungi, şi fără excepţie numai o spe­cie, de vaci, de culoare alb­­negru, tărcate. Dar aşa-­i şi la creşterea por­cilor. Fără excepţie au numai o specie de porci, aceea York­shire englezească, printre a­­ceştia sunt peste 70 scroafe ca­re îşi manifestă recunoştin­ţa faţă de îngrijirea specială ce o primesc, cu sporul anual de două ori, cu cca. 8­—9 pur­cei. încă am putea vorbi multe despre gospodăria acestui col­hoz, despre cai, despre gos­podăria de păsări de curte, despre serile de iarnă etc. — cu un cuvânt despre întreaga gospodărie modernă de mare exploatare — care intr-adevăr creează pentru membrii ei o bunăstare ne­anal văzută pini­ acum. Deasemenea vreau să dau cîteva date despre nivelul de trai al colhoznicilor. In col­hozul Voroşilov lucrează a­­proape 500 de familii. Venitul pe cap după unităţile de mun­că e de 500 ruble lunar, a că­rui parte mai însemnată e predată în natură membrilor şi nu numai la sfîrşitul anului ci sub formă­­de cont de obicei şî în cursul anului. Colhozul are grădiniţă de copii, lea­găn şi casă culturală separată, iar traiul fără griji al bătrâni­lor şi celor incapabili de mun­că e asigurat de casieria de a­­jutor al colhozului. O măsură­toare a bunei stări a colhozni­cilor e aceea că, aproape fie­care familie are aparat de ra­dio, afară de aceasta pe cele mai multe case se vede antena caracteristică în forma de T, ceea ce­­arată că deja în cele mai mixite locuri sunt aparate de televiziune — ne mai vor­bind de locuinţele frumos şi bine mobile,­­de motociclete, de micile automobile­ a câtorva membri etc., etc. Şi după cum ne spune pre­şedintele — aceasta nu e totul.

Next