Libertatea Noastră, 1955 (Anul 5, nr. 1-26)
1955-01-18 / nr. 1
2 ţii Din discursul lui Darvas József O vizită în colhozul Voroşilov Principala noastră străduinţă trebuie să fie, ca să aplicăm bine şi corect directivele politicii din iunie şi nu, viaţa culturală, şi totodată trebuie să sprijinim şi cu mijloacele culturale realizarea politicii din iunie, căci aceasta este politica şi singurul drum spre construirea socialismului în ţara noastră, care întăreşte încrederea poporului nostru în partid şi guvern şi care cuprinde intr-o unitate largă şi tare toată naţiunea. Politica din iunie a avut un răsunet şi a fost acceptată şi sprijinită cu însufleţire şi de către activiştii vieţii culturale, începînd cu scriitori, artişti, pînă la bibliotecarii de la sate. Această politică a clarificat munca noastră culturală, şi multe probleme, cu care înainte de iunie nu am ştiut ce să facem, şi ne-a atras atenţia asupra multor greşeli, care de-o parte s-au ivit datorită politicii generale, iar de altă parte s-au ivit în politica culturală, în munca culturală. Dacă azi găsim o viaţă, mai palpitantă pe teren cultural, o dorinţă mai mare de creaţie, şi mai multă iniţiativă, aceasta in primulrînd se datoreşte politicii corecte a partidului. Trebuie să amintim şi acel fapt, că hotărârile din iunie ne-au ajutat să corectăm greşelile comise în activitatea culturală înainte de iunie 1953. Care a fost esenţa acestor greşeli? Sectarismul, dogmatismul a fost o sursă a greşelilor în construirea noastră socialistă, şi a cauzat greşeli şi în viaţa culturală. In ce constă dogmatismul? In aceea că politica se desparte de realitate, priveşte numai unele principii generale şi nu ia în constiunrilor practice şi multilaterale ivite în viaţa de toate zilele, nu se străduieşte ca să tragă din ele consecinţele, nu vede legătura lor dialectică, fazele ce urmează ale operelor începute. La urmaurmelor aceea »fugă înainte«, care a fost constatată prin autocritica partidului despre politica dinainte de iunie şi politica economică, a izvorit tot din acest dogmatism, care-precum ştim - s-a manifestat prin exagerarea dezvoltării industriei grele. Au fost greşeli însă şi în munca culturală. Este de la sine înţeles că între viaţa economică şi cea culturală nu există un paralelism mechanic, însă necondiţionat esteo legătură între ele. Greşelile ivite in politica economică s-au prezentat intr-o formă corespunzătoare şi în munca culturală. Despre acestea — cel puţin în parte — deja am vorbit, dar aşa cred, că acum in pragul unui an, nou, nu strică dacă pe scurt ne ocupăm cu ele. Şematismul des amintit al muncii culturale al maselor a avut într-adevăr rădăcini sectariene. Din acest şematism a rezultat concepţia greşită, potrivit căreia educaţiaCulturală a maselor celor ce muncesc trebuie privită exclusiv în spiritul producţiei. Ştim bine că, începând cu propagarea bibliotecilor, pînă la prelegerile ţinute maselor, în primul rînd am privit toate componentele muncii culturale numai din acel punct de vedere, că în ce măsură ajută îndeplinirea planului cincinal. Goana după cifre a devenit şi caracteristica muncii noastre. N-am ţinut socoteală de sursele noastre, cînd am plănuit, la sfîrşitul planului cincinal, cite un cămin cultural în fiecare comună, şi cînd am dictat pentru noi înşine o cadenţă ireală a dezvoltării artei cinematografice şi a reţelei cinematografelor, cînd am căzut în vraja cifrelor, şi puţin ne-a interesat chestiunea conţinutului. Munca noastră culturală în, rîndurile populaţiei nu a ţinut cont îndeajuns de situaţia reală, nici în ceea ce priveşte structura socialăa ţării. Intr-adevăr, în munca noastră culturală am tratat la fel ţărănimea, muncitorimea şi intelectualii progresişti, nam ţinut cont de faptul ca ţărănimea noastră în, majoritatea ei covîrşioare, se compune din ţărani care îşi muncesc pământul individuali, cu numeroase vederi şi reminiscenţe din trecut, care nu pot fi dezbrăcate dintr-o zi pe alta. Tot aşa n-am dat destulă atenţie nici acelei schimbări structuale însemnate, care a avut loc în rândurile clasei muncitoare. In decursul anilor trecuţi, clasa muncitorească s-a sporit cu sute de mii de persoane, care au avut un alt nivel cultural, şi care s-au prezentat cu alte cerinţe decit grosul muncitorimii de pînă atunci. Am fost impacienţi, şi chiar fără încredere faţă de intelectuali, iar consecinţă acesteia a fost — între altele — şi aceeia că o bună parte a pedagogilor în realitate a fost dată afară din munca culturală. Trebuie să luptăm cu vigilenţă necontenită împotriva unor astfel de greşeli, care încă n-au dispărut cu totul, şi revin mereu. Pe lingă greşelile comise am obţinut şi rezultate în viaţa noastră culturală, şi aceasta este caracteristica principală a anilor trecuţi. Aşi putea enumera rezultate parţiale ca: înfiinţarea căminelor culturale, dezvoltarea reţelei de biblioteci populare, dezvoltarea artelor plastice, a artei teatrale şi muzicale, a literaturii. Insă ceea ce este maidecisiv şi maiimportant a fost aceea că, am reuşit să aşezăm şi să consolidăm şi în viaţa culturală baza ideologică marxistă-leninistă, singura pe care se poate construi o cultură nouă socialistă. Aproape în fiecare comună am înfiinţat cîte-un carmin cultural, unde înaintea eliberării n-a existat nici un, fel de posibilitate de cultură pentru clasa muncitorească, şi ţărănimea muncitoare. Este adevărat că nu putem să fim încă mulţumiţi cu activitatea acestor cămine culturale, dar este greşită părerea conform căreia a început să se vorbească despre falimentul mişcării înfiinţării de cămine culturaîn apropiere de Moscova— aproape contopit cu acest oraş mare pulsiv — se întinde colhozul Voroşilov. In timp ce în Moscova ca urmare a mîinilor pline de griji şi a maşinilor moderne, contrar zăpezilor de iarnă, oameni şi mijloace de trasnport deopotrivă circulă fără zăpadă pe asfaltul curat-aici e acoperit de zăpadă. In bătaia soarelui strălucitor de iarnă, care face ca albeaţa zăpezii înconjurătoare să fie şi mai orbitoare, se înfăţişează înaintea vizitatorului lumea mişcătoare a oamenilor, automobilelor, săniilor, îşi fac treburile tocmai aşa ca primăvara, vara sau toamna. Aci e muncă întotdeauna, iarna, vara, pentru om şi mijloc de transport deopotrivă. Deşi nu-i cea mai potrivită vreme de vizită în colhoz, deoarece terenul principal al muncii câmpului e acoperit de zăpadă — totuşi se merită şi e prea folositor ca în acest timp să privim un colhoz. Un astfel de aspect de iarnă ne arată şi aşa ceva din viaţa colhozului, ceea ce vara în zadar caută omul. ColhozulVoroşilov se ocupă cu un prea frumos succes cu cultivarea legumelor şi creşterea animalelor. Natural n-au atins de azi pe mîine nivelul de azi. Colhozul — după cum ne povesteşte preşedintele — s-a format în anul 1929. La început s-au ocupat numai cu cultivarea cartofului, care a fost mult căutat pe piaţa Moscovei. Colhozul a fost mic, astfel nu s-a putut bucura de toate avantajele producţiei în exploatare. Cu unirea micilor colhozuri însă, s-au deschis perspective mari în faţa colhozului. In 1950 s-au unit trei colhozuri au lărgit producţia şi au început să producă tot felul de legume, apoi au trecut la creşterea animalelor. Văzînd rezultatele atinse, s-au atăşat la acest colhoz alte două colhozuri mai mici, în anul 1953. Aii colhozul Voroşilov a devenit un colhoz uriaş, face gospodărie pe un teritoriu cu un diametru de 25 km şi în interiorul colhozului se întinde un adevărat oraş mic. Colhozul are 5 gospodării bine organizate, de sine stătătoare, munca comună e făcută de 7 brigăzi de leguminoase, 2 brigăzi de grădinărit, 2 brigăzi de cultivare a furajelor şi de 2 brigăzi de creşterea să ajutăm şi să sprijinim cercurile de lectură, înfiinţate de către Frontul Popular Patriotic, pentru că prin aceasta putem să lărgim şi sfera muncii noastre culturale educative. In decursul anilor trecuţi, în munca culturală a existat o anumită nuanţă de unilateralitate, nu ne-a interesat distracţia celor ce muncesc. Dar nu este justă nici părerea aceea pe care o întîlnim în multe locuri, anume că înanimalelor. Colhozul are la dispoziţie o mulţimede oameni specialişti: în gospodărie lucrează 5 agronomi, 2 zootechnicieni şi un, medic veterinar şi ceea ce e prea interesant şi e o rezolvare foarte practică de organizaţie — în munca colhozului — cu excepţia agronomului şef — cei patru agronomi îndeplinesc postul de şefi de brigăzi, încă numai atît în legătură cu gospodăria că, colhozul are 24 camioane, 2 automobile, aproape 300 animale de prăsilă şi 100 de cai. Cultivarea de legume e o ocupaţie prea folositoare. Dă muncă deopotrivă iarna, vara, tocmai aşa, ca şi creşterea animalelor — productivitatea poate fi mărită cu introducerea irigaţiei. Că duc bine gospodăria, acest fapt e adeverit de producţia de 450 chintale de varză şî roşii la hectar, nu mai vorbind de producţia medie de 700 kg de sfeclă la hectar etc. Producţia de legume nu numai în această privinţă are folos, ceea ce şi în sine reprezintă un mare venit, ci şi în, aceea că paralel cu aceasta aprovizionează creşterea animalelor cu furaje corespunzătoare silozării. De ex. colhozul Voroşilov numai din »Surplusul« producţiei de legume a pregătit în acest an 1.000 de tone material de siloz de prima calitate, ceea ce-şi aratăvenitul în creşterea animalelor. Deci cultivarea de legume sprijină creşterea animalelor, şi ambele dau muncă zilnică membrilor iarna şi vara, adică tot timpul anului. Cu o cultură modernă a legumelor pot atinge şi rezultatul de a strânge intr-un an, două roade de pe acelaşi teren. Astfel de ex. după spanatul şi salata timpurie, de obicei mai obţin o producţie prea bună de roşii (pătlăgele). Gospodăria bună, modernă îşi are rezultatul ei. Venitul anual al colhozului e aproape de 6 milioane ruble, din care după repartizare, ce se face între membri, mai pot învesti anual 1,5 milioane ruble în gospodărie, în primul rînd pun baza pe mecanizarea gospodăriei, apoi pe construcţii, ceea ce uşurează munca şi totodată ridică rentabilitatea. De toate acestea ne convingem şi noi cînd vizităm gospodăria cerui cu încetul munca culturală începe să devină o distracţie. O altă greşeală a fost aceea că am umplut bibliotecile cu opere ideologice şi politice, sau din contră am redus la minimum numărul operelor ideologice şi politice. Aceasta a fost o greşeală şi din partea bibliotecarilor noştrii, care nu s-au străduit în munca lor educativă de a populariza şi operele politice în aşa măsură, cum ar fi fost necesar colhozului. Stă tocmai înainte de terminare construirea unui grajd mare de vite, care-i curat, luminos, ca şi o locuinţă frumoasă nouă, şi e amenajat cu toate montajele cele mai moderne ale creşterii animalelor. Dar vacile colhozului merită o astfel de »locuinţă«, deoarece cea mai mare parte din ele dau anual cite 5- 6000 lt. de lapte. încă şi ca aspect e frumos — economiceşte e prea frumos — într-un grajd mare două rânduri lungi, şi fără excepţie numai o specie, de vaci, de culoare albnegru, tărcate. Dar aşa-i şi la creşterea porcilor. Fără excepţie au numai o specie de porci, aceea Yorkshire englezească, printre aceştia sunt peste 70 scroafe care îşi manifestă recunoştinţa faţă de îngrijirea specială ce o primesc, cu sporul anual de două ori, cu cca. 8—9 purcei. încă am putea vorbi multe despre gospodăria acestui colhoz, despre cai, despre gospodăria de păsări de curte, despre serile de iarnă etc. — cu un cuvânt despre întreaga gospodărie modernă de mare exploatare — care intr-adevăr creează pentru membrii ei o bunăstare neanal văzută pini acum. Deasemenea vreau să dau cîteva date despre nivelul de trai al colhoznicilor. In colhozul Voroşilov lucrează aproape 500 de familii. Venitul pe cap după unităţile de muncă e de 500 ruble lunar, a cărui parte mai însemnată e predată în natură membrilor şi nu numai la sfîrşitul anului ci sub formăde cont de obicei şî în cursul anului. Colhozul are grădiniţă de copii, leagăn şi casă culturală separată, iar traiul fără griji al bătrânilor şi celor incapabili de muncă e asigurat de casieria de ajutor al colhozului. O măsurătoare a bunei stări a colhoznicilor e aceea că, aproape fiecare familie are aparat de radio, afară de aceasta pe cele mai multe case se vede antena caracteristică în forma de T, ceea cearată că deja în cele mai mixite locuri sunt aparate de televiziune — ne mai vorbind de locuinţele frumos şi bine mobile,de motociclete, de micile automobile a câtorva membri etc., etc. Şi după cum ne spune preşedintele — aceasta nu e totul.