Foaia Noastră, 1957 (Anul 1, nr. 21-24)

1957-11-01 / nr. 21

FOAIA H­O­ASTRA Anul I. Nr. I. —Vineri, 1 noiembrie 1957. ORGANUL UNIUNII DEMOCRATICE A ROMÂNILOR DIN UNGARIA 8 pagini 60 fill. SPRE NOI I­Z­B­Â­N­Z­I... In urma eliberării, poporul mun­cilor din ţara noastră a înfăptuit mari realizări pe drumul construirii unei vicii noi şi libere. Sub condu­cerea clasei muncitoare s-a ridicat simţitor nivelul de trai al oameni­lor muncii. Cu toată grija ce a purtat-o regi­mul de democraţie populară pen­tru satisfacerea nevoilor popula­ţiei, in cursul celor 13 ani trecuti, pe lingă grandioasele realizări, s-au strecurat şi greşeli simţitoare atît în conducere cit şi in viaţa prac­tică de toate zilele, unii dintre conducătorii tării s-au îndepăr­tat de la linia dreaptă trasată de marxism-leninism, înde­part­indu-se astfel şi de cauza dreaptă c­a a proletariatului. Această îndepăr­tare de la normele leniniste, iar mai tîrziu nepăsarea faţă de în­dreptarea radicală a greşelilor, a dus la creşterea nemulţumirilor chiar şi in rîndurile oamenilor muncii. Duşmanul de clasă precum şi elementele huliganice au crezut că a sosit momentul pentru a porni un atac deschis împotriva orîndu­­irii socialiste, împotriva regimului democrat-popular din ţara noastră. Agenţii spioni din ţara, împreună cu reacţiunea, retrasă pînă acum, ajutaţi de imperialiştii apuseni, s-au pus imediat în mişcare, dezlăn­ţuind atacul împotriva comunişti­lor, a oamenilor progresişti şi îm­potriva legalităţii. Conducătorii tră­dători de la cîrma ţării în acele zile — grupul lui­­mrt .Vug 1­ — pe lin­gă că au sprijinit năzuinţele con­trarevoluţionare, au încercat să rupă ţara noastră din lagărul soci­alist. La sfirşitul lunii octombrie a anului trecut țara ajunsese la mar­ginea prăpastiei. A sosit ora cînd a trebuit să se decidă: ori se­ va con­strui şi mai departe socialismul, ori se va instaura din nou capita­lismul şi se va continua teroarea fascistă. Cei mai buni fii ai popo­rului muncitor au hotărît atunci formarea noului guvern revoluţio­nar muncitoresc-ţărănesc, care la 1 noiembrie 1956 a început lichida­rea bandelor contrarevoluţionare. Potrivit tratatelor în vigoare, gu­vernul nostru a apelat la ajutorul Uniunii Sovietice, care a fost gata ca în spiritul internaţionalismului proletar să îndeplinească a doua oară rolul de eliberator al ţării noastre. Ţara a scăpat de prăpastie şi încetul cu încetul s-au deschis orizonturile unei vieţi normale. Noul guvern al poporului avea de îndeplinit sarcini foarte mari. Guvernul sprijinit de popor, cu conducerea partidului Muncitoresc Socialist Ungar a înlăturat toate piedicile din calea reorganizării vieţii publice. R­egimul nostru de democraţie populară s-a întărit şi se întăreşte zi de zi. Poporul muncitor sprijină tot mai hotărît politica guvernului muncitoresc- ţărănesc. Pentru majoritatea minorităţii naţionale române din ţară scopul adevărat al contrarevoluţionarilor s-a dezvăluit clar deja în primele zile. Lozincile naţionaliste, şovi­­niste, apoi tot mai iredentiste au însemnat oare propagarea frăţiei şi a prieteniei între popoare? Nicidecum! Noi am învăţat în cur­sul istoriei şi mai ales sub regimul horthyst ce înseamnă capitalismul pentru naţionalităţi! Noi nu mai vrem ca pentru faptul că suntem­ romîni să fim deosebiţi de ceilalţi cetă­eni ai acestei ţări. Vrem să fim părtaşi ai vieţii libere pe care ne-a creat-o eliberarea. Să enumă­­răm numai cîteva realizări din viaţa noastră politico-culturală. In regi­mul democrat, aproape 1600 de co­pii şi tineri romîni învaţă anual în limba maternă, avînd şcoli gene­rale, liceu şi şcoală pedagogică, în­zestrate cu toate cele trebuincioase. A­ existat oare o Uniune pentru ro­mîni care să se ocupe de proble­mele specifice ale romînilor din ţară? Oare s-au tipărit vreodată în ţara aceasta atîtea manuale şi cârţi în limba romînă, ca în zilele noa­stre? Cînd au avut romînii de aici un ziar al lor în limba mater­nă? Sîntem siguri că această enu­merare sumară dovedeşte destul de elocvent grija regimului democrat popular pentru naţionalitatea ro­­mînă din Ungaria. Ne bucură faptul că azi lucrează împreună maghiari şi români în cea mai mare înţelegere. Pe oamenii Peste cîteva zile sărbătorim pentru a 40-a oară ziua naşte­rii Uniunii Sovietice — ziua de 7 Noiembrie. în această zi oamenii muncii din lumea în­treagă simt o deosebită drago­ste frăţească faţă de oraşul şi poporul care a înfăptuit marea V­ictorie a Ir­aniului. Mar ca Revoluţie din Octombrie a deschis acel drum nou pentru popoarele lumii, care duce spre libertatea şi pacea mult dorită şi spre socialism. în legătură cu această mare sărbătoare a omenirii munci­toare, am cerut cîteva infor­maţii de la tovarăşul Árpád Szakasits, unul dintre membrii­­ comitetului general însărcinat­­ cu pregătirea sărbătoririi lui 7­­ Noiembrie. — Comitetul a întocmit te­zele sărbătorii, publicîndu-le intr-o ediţie festivă. Tezele ac­­centuiază însemnătatea acestei zile mari, a drumului parcurs de Uniunea Sovietică de la Marea Revoluţie din Octom­brie. Pe această cale Uniunea Sovietică a devenit astăzi ţara cea mai dezvoltată în lume, atît în ceea ce priveşte indu­stria şi agricultura, cît şi forţa ei militară. Ne-am hotărît ca în presă şi literatură să asigurăm o come­morare distinctă acestei zile a­­tît de importante în istoria o­­menirii. Atît presa cît şi litera­tura propriu zisă va acorda o atenţie deosebită înrîuririi re­voluţiilor din 1905 şi 1907 asu­pra literaturii şi mişcării mun­­citoreşti din ţara noastră. E nespus de importantă pentru noi sublimera faptului, că a­­proape o sută de mii de patri­oţi ai ţării noastre au luptat cu arma în mină pentru vic­toria sovietelor şi totodată pentru libertatea poporului muncitor maghiar, în seara zilei de 6 noiembrie va avea loc în Opera de stat muncii de naţionalitate romînă îi găsim atît în agricultură cît şi în industrie şi în general în viaţa pu­blică a ţării, lucrînd fără osteneală în interesul poporului muncitor. Fiecărui cetăţean îi revine o sar­cină foarte importantă: să lupte împotriva rămăşiţelor naţionaliste­­şoviniste, fie ele maghiare, ori ro­mâne. Crearea atmosferei de sin­ceră prietenie este o condiţie nece­sară pentru munca paşnică. Oamenii muncii, indiferent de naţionalitate, trebuie să se unească în Frontul Patriotic Popular care este menit să mobilizeze pe toţi cetăţenii cin­­stiţi la o participare activă în tre­burile ţării. Posibilităţile noastre de dezvol­tare sunt foarte mari. Depinde de noi, cum ne folosim de ele, de la Budapesta o reprezenta­ţie de gală, cu care va începe sărbătorirea lui 7 Noiembrie. Programul festiv de la Operă se compune din două părţi: comentarul festiv al evenimen­tului şi programul artistic cu caracter internaţional. Program Ulu­i aflJMIC V dl­onjji UlUc­ iTrii”­tece interpretate de coruri muncitoreşti şi tălmăcirea de către artişti emeriţi a scrierilor revoluţionare izvorîte din ge­niul şi însufleţirea celor mai de seamă poeţi şi scriitori ai poporului maghiar. Poporul nostru sărbăto­reşte această zi cu aceeaşi în­flăcărare şi dragoste sinceră ca şi celealte ţări libere ale lu­mii socialiste, avînd aceeaşi încredere în viitor ca şi popoa­rele Uniunii Sovietice, care au dovedit de atîtea ori prie­tenia lor faţă de micul nostru popor muncitor. Această sim­patie adîncă şi simţămîntul de dragoste frăţească pe care-l împărtăşim faţă de eroismul înfăptuitorilor marii izbînzi a Revoluţiei Socialiste, se va oglindi în nenumăratele mani­festări festive care vor avea loc în întreaga ţară. Pregătirile pentru sărbători­rea zilei de 7 Noiembrie expri­mă fără îndoială sentimentul nostru de prietenie faţă de marea ţară a socialismului şi convingerea fermă a poporului maghiar, că Revoluţia din Oc­tombrie a deschis calea spre progres şi libertate. Acestea sunt cuvintele pe ca­re le-am notat cu ocazia vizi­tei făcute la tov. Árpád Sza­kasits. Din partea noastră dăm ex­presie simţămintelor naţionali­tăţilor din această ţară, simţă­minte care se vor exprima şi în diferitele sărbătoriri ce vor avea loc în mijlocul popula­ţiei cu altă limbă maternă, dar cu aceleaşi năzuinţe în viitor. Ziua de 7 Noiembrie a însem­nat pentru poporul muncitor maghiar, dar şi pentru romî­nii, slovacii şi celelalte naţio­nalităţi din ţară, eliberarea în­făptuită tot de poporul sovietic şi de lupta eroică a luptători­lor noştri spre sfirşitul celui de al doilea război mondial, pur­tat cu atîtea jertfe şi suferinţe grele, împotriva fascismului. în urma izbînzii solidarităţii şi puterii create pentru viitorul omenirii muncitoare de către eroii lui 7 Noiembrie, ştergem din inimile şi cugetul nostru urmele sîngeroase ale războ­iului, înlocuindu-le tot mai mult cu simţămintele de prie­tenie şi de înfrăţire între po­poarele lumii, de orice grai ar fi ele. IN ÎNTÂMPINAREA LUI 7 NOIEMBRIE Declaraţia tov. Árpád Szakasits în legătură cu pregătirile sărbătorii în ţara noastră Să aruncăm o privire prin ţară, să vedem cum se pregăteşte poporul nostru muncitor pentru sărbătorirea zilei de 7 Noiembrie. Intre 31 octombrie şi 6 noiem­brie are Ioc festivalul filmului so­vietic. Printre altele va fi prezentat filmul „Garnizoana nemuritoare“. Filmul arată simţămintele eroilor revoluţionari care apărînd fortă­reaţa de la Brest, au luptat pînă la capăt, cu toate că nu mai pu­teau spera în izbîndă.­­ Pentru iubitorii de muzică pos­turile de radio, precum şi diferitele concerte, oferă un program bogat, întocmit din operele celebre ale compozitorilor şi artiştilor clasici şi contemporani ai popoarelor din U. R. S. S.­­ Pentru prietenii cărţii între 2 şi 9 noiembrie se va organiza săptă­­mîna cărţii sovietice. în cadrul acestei săptămîni vom întîlni ne­numărate opere care pînă acum n-au fost editate. Printre altele va apare o lucrare deosebit de intere­santă: „Unguri în Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie“, în fiecare fabrică, în oraşe, co­mune sau la sate, peste tot, ziua de 7 Noiembrie se sărbătoreşte în mod deosebit. Se vor organiza diferite manifestări culturale, cu participa­rea ostaşilor sovietici şi maghiari. Vor fi invitaţi luptătorii veterani ai mişcării muncitoreşti, care ca păr­taşi ai luptelor revoluţionare, vor putea povesti multe amintiri perso­nale despre frămîntările eroice ale muncitorimii în acele zile. * Ca încheiere să-l ascultăm ce spune veteranul Imre Kovács, al cărui nume modest nu-l găsim în cărţile de istorie dar care, împre­ună cu tovarăşii lui, a făcut şi el un fragment de istorie. Vorbeşte cu un zîmbet domol in colţul buzelor, aducîndu-şi aminte de zile demult trecute, dar vii încă în amintirea lui: „Am căpătat o puşcă, îmbrăcăminte şi un cal. Din ceva postav roşu mi-am cusut pe şapcă o stea roşie. Aşa mă făcui „husar roşu" la Omsk. M-am bătut prin Siberia, lingă lacul Baical, la Ircuţe. Acolo porunceau încă „dom­nişorii iuncări“ de la şcoala de că­deţi. Dar apoi atacul nostru înver­şunat i-a scos din poziţiile lor şi au fugit ca vai de ei, de mîncau pămîntul. Am luat-o şi noi mai de­parte, spre Cita. în drum am elibe­rat mai multe lagăre şi le-am dat drumul oamenilor. La urma urme­lor am ajuns prizonieri la japonezi, însă după scurt timp am fugit şi m-am întors la Moscova. Acolo am fost la o adunare, unde l-am auzit pe Lenin vorbind. Nu vă pot de­scrie însufleţirea oamenilor ascul­­tînd cuvîntarea simplă şi înţeleaptă a lui Lenin. Sînt fericit că l-am pu­tut auzi pe Lenin şi că am luptat cu arma în mînă pentru victoria din 1917.

Next