Foaia Noastră, 1962 (Anul 6, nr. 1-24)

1962-01-01 / nr. 1

FOAM NOASTRĂ »am raw a ROMÂNILOR DIN UNGARIA 8 pagini 60 fill. î­­n aceste zile de sfjrşit şi bi­odata de început de an,­­r.iiureazăJSro f de ani! An nou fB ^ operare, via­­pentru că fiecare ţ,ej^ug mn ^u­­la anul care Yiftimul rind pace , tă tot ip'mţelegere între popoa­­■ nuţi rindul nostru, aşteptăm şi ' .di ca noul an să ne aducă tot mai­­ multe bucurii, succese şi mai mari în munca noastră constructivă,­­ viaţă îmbelşugată, iar griji şi ne­cazuri cît mai puţine. Dar ca să­­ne putem bucura de toate acestea trebuie să continuăm — fiecare la locul său de muncă — cu şi mai multă însufleţire şi abnegaţie a­­cea muncă şi activitate, care duc la îndeplinirea acestor năzuinţe. Anul care a trecut, în mare parte ne-a împlinit aşteptările. Evenimentele din lume au dovedit­­"■că unitatea şi puterea lagărului ‘­socialist s-a întărit simţitor, for­­,'-iţele păcii au devenit şi mai înche­gate. Nu trebuie însă să trecem cu vederea că imperialismul există ■încă, iar militarismul german stă­­la pîndă să dezlănţuie un nou răz­boi mondial. Popoarele lumii tre­buie deci să fie vigilente, pregătite ■pentru apărarea cuceririlor pro­gresiste, trebuie să facă tot posi­bilul pentru a apăra cea mai scumpă comoară a omenirii: Pa­cea. Pe plan intern anul 1961 a fost primul an al celui de-al doilea Airlan cincinal. Cînd apar aceste­­ grinduri încă nu cunoaştem rezul­­­tatele finale obţinute în diferitele­­ ramuri ale producţiei, însă pe ba­za rezultatelor publicate la sfîrşi­­­tul celui de al treilea trimestru deducem că industria şi-a îndepli­­­nit, ba chiar a depăşit planul pre­­­văzut. E adevărat că în agricul­tură am rămas datori cu îndepli­nirea planului, aceasta însă nu o­­putem atribui ca o vină a ţărăni­­­­mii muncitoare, ci în primul rînd se datoreşte secetei neobişnuite­­­iin această vară. Cu toate acestea­­, producţia gospodăriilor agricole­­,colective şi de stat a depăşit pe­­ cea din anii anteriori, cînd mulţi­­ ţărani lucrau încă pe micile lor , parcele de pămînt. Putem deci mărturisi că anul care a trecut, în­­ agricultură a constituit un examen pentru gospodăriile agricole colec- I tive. Şi acest examen l-au trecut cu succes. Greutăţile ivite la înce­putul gospodăritului în colectiv , sînt pe cale de dispariţie, ţărăni­mea muncitoare simte din ce în ce mai mult că a ales bine atunci cînd a ascultat de cuvîntul parti­dului şi a păşit pe calea agricultu-­­ rii socialiste. Faţă de anul 1960 cînd multe gospodării mai aveau de înfrînt numeroase greutăţi ivite­­pe calea cea nouă, anul 1961 a ,­constituit anul întăririi organiza­torice şi economice. Avînd acum o bază mai solidă, ne putem aştep­ta ca în anul ce ne stă în faţă gos­podăriile agricole colective să re­cupereze pierderile din anul tre­cut şi prin aceasta şi agricultura să-şi îndeplinească planul prevă­zut. Directivele trasate în cel de-al doilea plan cincinal — prin înde­plinirea cărora vom termina depu­nerea bazelor socialismului — im­pun şi pentru noi sarcini de reali­zat în rîndurile oamenilor muncii de naţionalitate romînă. Prin acti­vitatea noastră politico-culturală şi de răspîndire a cunoştinţelor în limba maternă, vrem să fim şi noi părtaşi ai muncii constructive, vrem să contribuim şi noi la for­marea omului de tip socialist şi tot ceea ce facem vrem să fie fă­cut pentru om, spre binele omului. Ar­uncînd o scurtă privire asupra c­ivităţii şi muncii depuse în anul trecut de Uniunea Democratică a Romînilor din Ungaria, putem constata că prin mijloacele ce ne stau la dispoziţie ne-am intensifi­cat şi îmbunătăţit munca de edu­care a maselor, de formare a con­ştiinţei socialiste a oamenilor şi nu în ultimul rînd munca depusă în scopul întăririi prieteniei since­re între locuitorii unguri şi cetă­ţenii de altă naţionalitate. E ade­vărat că rodul muncii noastre nu poate fi apreciat într-un interval atît de scurt, însă totuşi avem o oarecare unitate de măsură, şi a­­ceasta o constituie marele număr al oamenilor muncii de naţionali­tate romînă care activează şi par­ticipă la rezolvarea treburilor obşteşti din comunele şi judeţele lor, în organele alese, în cele de masă, obşteşti, sau în cadrul miş­cării Frontului Popular Patriotic e în continuă creştere numărul ace­lora care — prin modestele lor su­gestii sau propuneri — se angajea­ză să contribuie la rezolvarea problemelor mai mici sau mai mari comune. Această antrenare a ma­selor largi populare în treburile noastre comune ilustrează cît se poate de grăitor că patria noastră este patria muncitorilor şi a ţăra­nilor muncitori, unde întreaga pu­tere este în mîna celor ce mun­cesc. Ceea ce însă e şi mai îmbu­curător este faptul că ţăranii mun­citori devin din zi ce trece proprie­tari adevăraţi ai gospodăriilor agri­cole colective Iată un teren de muncă unde am depus şi noi o că­rămidă cînd i-am lămurit pe ţăra­nii noştri muncitori că numai a­­tunci vor avea gospodării înflori­toare, dacă fiecare membru va simţi că propietatea comună este şi a lui şi că munca lui în colectiv nu e numai o necesitate personală ci o cinste şi datorie cetăţenească. Rezultatele gospodăriilor „N. Băl­­cescu” de la Micherechi, „Pacea de la Chitighaz, „Lenin” de la Ale­­tea, „Pionierul” şi „Progresul” de la Cenadul-Unguresc, „Spicul de argint” de la Apateu, „Spicul de aur” de la Leta-Mare sau „Dózsa” de la Bătania sînt dovezi vii că ţă­ranii muncitori trăiesc azi mai uşor, cu mai puţine griji decît în timpul cît au lucrat individuali pe potecile lor de pămînt. Acum cînd gospodăriile ’dispun de bogate ex­perienţe în ceea ce priveşte mun­ca în colectiv, avem tot dreptul să afirmăm — mai mult ca oricînd — că numai calea agriculturii socia­liste poate asigura o viaţă îmbel­şugată ţărănimii noastre munci­toare. Aceasta o vrea partidul, a­­ceasta o vrem şi noi şi pentru a­­ceasta nu cruţăm nici timp, nici muncă, nici oboseală. în rîndurile de mai sus am fă­cut doar un bilanţ fugitiv al pa­şilor făcuţi înainte — în anul care a trecut — de poporul nostru, de cititorii noştri, care în mare ma­joritate sînt oameni de la ţară. Rostul străduinţelor noastre îl vor dovedi roadele şi mai îmbelşugate pe care le vom culege mîine. Cu aceste gînduri urez tuturor cititorilor Foii Noastre, oamenilor muncii de naţionalitate romînă şi celorlalţi cetăţeni ai ţării, activişti­lor noştri culturali, pedagogilor din instituţiile noastre, tineretului şi elevilor noştri, precum şi tuturor acelora care ne-au ajutat în activi­tatea noastră. LA MULŢI ANI! Petru Silaghi secretar general al U.D.R.U. LA­ MULŢI ANI! Reprezentanţii Uniunilor naţionalităţilor în vizită la Kállai Gyula în ziua de 27 decembrie Kállai Gyula, membru în Biroul Politic al P.M.S.U., prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, a pri­mit în audienţă pe secretarii ge­nerali ai Uniunilor. La convorbi­rea care a avut loc cu această ocazie — în clădirea Parlamentu­lui — au fost de faţă: Petru Si­laghi, secretarul general al Uniu­nii noastre, Milan Ognenovici, secretar general al Uniunii sîrbi­­lor, Dr. Frideric Wild, secretar general al Uniunii germanilor şi Gheorghe Bielik, secretar general al Uniunii slovacilor din Ungaria, în cadrul convorbirilor secreta­rii generali l-au informat pe to­varăşul Kállai Gyula despre acti­vitatea desfăşurată de Uniuni, despre problemele legate de a­­ceastă activitate. Tovarăşul Kállai a manifestat un viu interes faţă de munca multilaterală ce se desfăşoară în rîndurile oamenilor muncii apar­­ţinînd naţionalităţilor şi şi-a ex­primat încrederea în reuşita de­plină a eforturilor depuse de Uni­uni în scopul lărgirii orizontului­ politic, al ridicării materiale şi culturale a minorităţilor naţiona­le din ţară. Bucuriile iernii. La zece ani de existenţa a presei rom­ân­eşti din Ungaria — Serbarea de la Chitighaz — în anul 1961 s-au împlinit zece ani de la naşterea presei româ­neşti din ţara noastră. în vara lui 1951 a apărut primul număr al „Libertăţii Noastre”, organ al Uniunii Democratice a Romînilor din Ungaria, expresie grăitoare a transformărilor petrecute în via­ţa minorităţii naţionale române din ţară, după eliberarea de sub dubla oprimare a regimurilor tre­cute. Românii din Ungaria au avut deci pentru prima dată o gazetă a lor, scrisă în limba lor maternă, o publicaţie care să oglindească viaţa schimbată a oamenilor mun­cii, a ţăranilor români de prin sa­tele noastre pornite pe calea pros­­perării, a unei vieţi mai bune, demne de om. „Libertatea Noastră” împreună cu „Vocea Tineretului”, suplimen­tul pentru tineret al gazetei, a îm­plinit un rol de seamă în lumina­rea şi ridicarea culturală a popu­laţiei noastre de naţionalitate ro­mînă, tot aşa ca acum „Foaia Noastră”, urmaşa lor. Aniversarea a zece ani de la existenţa presei romîneşti din ţa­ră a fost pentru romînii din Un­garia un însemnat prilej de a-şi exprima încă o dată ataşamentul deplin şi sincer la stăruinţele co­mune ale întregului nostru popor muncitor, în sînul căruia trăim şi muncim, pentru măreţul ţel co­mun, crearea unei vieţi mai bu­ne,­ paşnice, socialiste, în care bu­­năînţelegerea şi colaborarea fră­ţească între graiuri constituie un factor de nelipsit. Cu ocazia acestei aniversări, la Chitighaz a fost organizată o în­­tîlnire cu cititorii gazetei. Pe lîngă conducătorii gazetei şi ai Uniunii au fost de faţă şi­­ re­prezentanţii Partidului, Frontului Popular Patriotic, şi ai autorită­ţilor locale. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de către Marius Turcu, in­spector şcolar. Au urmat apoi cu­­vîntările festive ţinute de Kendra János, din partea organizaţiei ju­deţene a Frontului Popular Pa­triotic, şi Petru Anton redactorul­­şef al gazetei „Foaia Noastră”. Ambele cuvîntări au fost asculta­te cu mare interes, în deosebi ce­le spuse de către tovarăşul Anton în limba romînă, au atins proble­me în legătură cu istoricul împre­jurărilor şi al drumului parcurs de la apariţia gazetelor „Liberta­tea Noastră” şi „Vocea Tineretu­lui” pînă la „Foaia Noastră”, ga­zeta noastră de acum. Cuvîntarea şi-a încheiat-o cu citirea foarte expresivă a frumoasei poezii „Doi prieteni” scrisă de Tudor Măines­­cu, poezie care vorbeşte despre vrajbele din trecut, care nu o da­tă au întunecat tradiţiile de luptă comună a popoarelor maghiar şi român, şi despre frăţia lor de azi. După cuvîntările festive a urmat un modest program cultural, la care şi-au dat concursul: Florica Otlăcan, Sfetozar Une, cu cîntece populare romîneşti şi maghiare, acompaniaţi de orchestra de lău­tari din Cenadul Unguresc, con­dusă de Mihai Graur. Valeria Ste­­fan elevă în cl. IV-a a liceului „N. Bălcescu” a recitat poezia „Dru­muri care duc departe”, de Ilie Ivănuş, apărută în „Calendarul Nostru”, iar micuţele Magdalena Gros şi Valeria Burzuc de la şcoa­la generală cu limba de predare romînă din Chitighaz au declamat poeziile „Limba noastră” şi „Ză­pada”, ambele de Cicerone Teodo­­rescu. După sfîrşitul programului cul­tural mulţi dintre săteni au stat de vorbă cu reprezentanţii Uniu­nii şi ai gazetei, iar unii dintre ei, cum sînt tovarăşii Gh. Szántó, I. Muntean Borbil şi alţii şi-au ex­primat dorinţa de a participa cît mai curînd la o anchetă de presă unde îşi vor putea expune mai pe larg dorinţele, obiecţiile şi suges­tiile în legătură cu „Foaia Noas­tră”. La balul care a urmat, partici­panţii la serbare s-au simţit cît se poate de bine, şi tot aşa şi oaspe­ţii au putut părăsi comuna cu ce­le mai bune impresii. I. CRONICARU DE LA SESIUNEA DIN DECEMBRIE A ADUNĂRII NAŢIONALE Dr. Jahner Bakos Mihály, pre­şedintele Tribunalului Suprem al­­ P.U. prezintă o dare de seamă despre activitatea organelor ju­decătoreşti, despre sarcinile im­puse de consolidarea continuă a legalităţii socialiste.

Next