Foaia Noastră, 1964 (Anul 8, nr. 1-24)

1964-01-01 / nr. 1

FOAIA MO GAZETA OAMENILOR MUNCII ROMÂNI DIN UNGARIA Anul VIII. Nr. 1. — Miercuri, 1 ianuarie 1964. 8 pagini 60 fill SÁNDOR DEMETER: SPOR LA MUNCĂ ÎN NOUL AN! Anul 1963 a luat sfîrşit, a rămas în urma noastră. Cu bucurie putem constata că, în toate domeniile vieţii am obţinut rezultate. Poziţiile socialismului s-au întărit atît în industrie, cît şi in agricultură ; s-a dezvoltat viaţa noastră socială, în conştiinţa oamenilor s-au produs schimbări profunde. S-au creat condiţiile care asigură triumful luptei dusă pentru desăvîrşirea con­struirii socialismului. în dezvoltarea vieţii noas­tre economice am făcut un pas important înainte. In pofida condiţiilor nefavora­bile — iarnă grea şi aspră, vară secetoasă — am înde­plinit cele mai importante prevederi ale planului eco­nomiei naţionale, ba în unele ramuri le-am şi depăşit. O deosebită bucurie constituie pentru noi faptul că în ur­ma muncii sîrguincioase a ţărănimii noastre muncitoare, majoritatea gospodăriilor noastre colective au devenit de sine stătătoare, şi s-au în­tărit economiceşte. Deşi pro­ducţia cerealelor a fost mai redusă decît s-a aşteptat, averea comună a gospodă­riilor colective a fost majo­rată, şi prin aceasta şi veni­tul individual socotit după unităţile de muncă. Obţine­rea rezultatelor a fost in­fluenţată de mai multe îm­prejurări. Am dispus de un număr mai mare de maşini agricole moderne, am aplicat pe scară largă substanţele chi­mice şi au fost majorate şi suprafeţele irigate. în gospo­dăriile comune lucrează acum în număr mai mare — deşi mai puţini decît s-ar cere — oameni specializaţi în agri­cultură, cu o pregătire supe­rioară, sau cel puţin medie. Şi ceea ce poate este şi mai important, majoritatea mem­brilor gospodăriilor colective au recunoscut că gospodări­rea socialistă de mare pro­ductivitate — atît din punct de vedere social, cît şi indi­vidual — este mai avanta­joasă decît mica gospodărie ţărănească producătoare de mărfuri. Această recunoaşte­re astăzi a început să ia o formă tot mai concretă în atitudinea faţă de muncă, faţă de averea comună, şi pe terenul înviorării vieţii gospodăriilor colective. Toate acestea înseamnă că putem să înaintăm mai repede spre soluţionarea sarcinilor ce stau în faţa agriculturii. Desigur, mai avem mult de făcut ca ţărănimea din gos­podăriile colective să fie în­zestrată cu o temeinică pre­gătire profesională, cerută de vremurile de astăzi. Formarea relaţiilor de producţie socialiste în agri­cultură a avut o influenţă şi asupra vieţii sociale de la sate. Concepţia satului de astăzi diferă mult de aceea a satului vechi. Trăsătura cea mai caracteristică o constituie faptul că au dispă­rut acele deosebiri de inte­rese şi de averi — izvorîte din esenţa proprietăţii parti­culare — care au despărţit diferitele categorii ţărăneşti, ba chiar le-au pus faţă în faţă, şi încetul cu încetul se dau uitării şi concepţiile vechi, care oglinesc stările de odinioară. Astăzi nu se mai face nici o deosebire între membrii gospodăriilor colec­­tive, pe considerentul dacă pe vremuri au fost proletari­­agricoli, mijlocaşi, sau chia­buri, în concepţia de astăzi se foloseşte­­ o singură no­ţiune: colectivist. Din punct de vedere calitativ, aceasta înseamnă ceva nou, înseam­nă că se află în formare o clasă ţărănească unitară, în care interesul comun, munca executată pentru un scop comun, îi uneşte pe toţi membrii ei. Marile, schimbări sociale produse în viaţa satului au un efect şi asupra formării relaţiilor dintre naţionalităţi şi populaţia maghiară, şi chiar dintre diferitele naţio­nalităţi, înfiinţarea gospodă­riilor comune, adică a gos­podăriilor agricole colective, a dărîmat acele bariere arti­ficiale care au fost ridicate de politica „divide et impa­ra” a societăţii exploatatoare şi care au despărţit între ele diferitele pături sociale ale naţionalităţilor şi cele ale populaţiei maghiare. Munca executată în comun în gos­podăriile colective şi comu­nitatea de interese a unit diferitele grupuri ale popu­laţiei, indiferent de aparte­nenţa lor naţională. Astăzi omul e judecat după munca şi activitatea depusă în inte­resul societăţii. Această legă­tură cu conţinut socialist şi aprecierea omului pe baza muncii executate, în practica de toate zilele are numeroase consecinţe. A crescut răs­punderea omului faţă de om şi faţă de treburile comune. Desigur, aceasta încă nu în­seamnă că conştiinţa oame­nilor s-a eliberat definitiv de concepţiile mic-burgheze, dăunătoare şi nejuste. Ase­menea concepţii mai persistă şi astăzi. împotriva acestora trebuie să ducem o luptă consecventă, chiar şi în cazul cînd ele nu se manifestă conştient. Lumea satelor a pornit pe drumul cel just şi îl va face pînă la capăt. în această privinţă ţărănimea muncitoare trebuie ajutată cu eficienţă. Anul nou pune sarcini mari în faţa fiecărui mem­bru al societăţii. Rezultatele obţinute constituie numai cite o treaptă în procesul lung de dezvoltare. Trebuie să înaintăm bazîndu-ne pe acestea. Drumul mersului înainte a fost trasat de către cel de-al VII-lea Congres al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar şi această înaintare se realizează în planurile economiei naţionale. In interesul îmbunătăţirii şi mai mari a muncii gospodă­riilor colective, este necesară întărirea conducerii şi a de­mocraţiei interne din aceste gospodării. Prin organizarea mai bună a muncii, prin aplicarea metodelor moderne de producţie şi prin folosirea experienţelor, trebuie inten­sificată productivitatea mun­cii, îmbunătăţirea calităţii, trebuie asigurată îndeplini­rea sau chiar şi depăşirea planurilor, însă îndeplinirea sarcinilor economice în sine, prin folosirea mai intensă a mijloacelor tehnice existente este imposibilă. Munca exe­cutată cu succes cere mai mult. Este neapărat necesar ca agricultura să dispună de cît mai multe unelte moder­ne. Fără acestea progresul este de neînchipuit. Dar chiar şi cea mai­ modernă maşină rămîne nefolositoare dacă omul nu dispune de ace­le cunoştinţe care sînt nece­sare la mînuirea acestor ma­şini. Cerinţele vremurilor noastre pretind ca în agri­cultură să activeze cît mai mulţi oameni înzestraţi cu o cultură generală temeinică din punct de vedere ideologic şi cu cunoştinţe profesionale solide, nu numai la posturile de conducere, ci şi în rîndu­­rile membrilor gospodăriilor colective. Soluţionarea şi lăr­girea calificării muncitorilor specializaţi în agricultură astăzi încă are multe piedici. Una şi cea mai semnificativă dintre acestea este că o parte din gospodăriile noas­tre colective — chiar dacă au recunoscut necesitatea califi­cării muncitorilor — n-au ajuns pînă acolo ca această recunoaştere să şi o traducă în viaţă. Trebuie remarcat însă că şi în rîndurile colec­tiviştilor mai dăinuieşte acea concepţie greşită, că pentru executarea muncii pe un anumit teren este pe deplin satisfăcătoare experienţa cîş­­tigată în mica gospodărie ţă­rănească. Soluţionarea problemei ca­lificării muncitorilor nu poa­te să fie numai o sarcină a unuia sau a altuia dintre or­ganele de stat. Ca cerinţele din ce în ce mai arzătoare să le putem satisface cu un nu­măr corespunzător de mun­citori calificaţi, este nevoie de o colaborare mai intensă dintre gospodăriile colective, organele de stat şi cele so­ciale. Schimbările care se petrec în zilele noastre în viaţa socială a satelor ne pun sar­cini nu numai în domeniul economiei. Fermentaţia tre­buie ajutată şi printr-o mun­că conştientă de­ educaţie ideologică şi culturală. A­­ceasta este foarte important, fiindcă se prezintă contradic­ţii. Trebuie să ţinem seamă de faptul că faţă de cerinţele sociale mereu crescînde, ma­­joritatea­­oamenilor muncii de la sate încă nu au terminat (Continuare în pag. 3.) LA MULTI ANI! U­RARE Urarea mea se-nalţă pentru voi Acum, în pragul anului ce vine, Măreţi constructori, ne-nfricaţi eroi Ai zărilor de-apururea senine. V-a dăltuit Partidul drum spre zori Şi vă zăresc cu zorile pe schele, Inaintînd mereu biruitori, Imbelşugînd pămîntul ţării mele. Urarea mea-i dorinţa arzătoare Ce-a clocotit şi clocoteşte-n voi, Ca să-nălţaţi oraşele spre soare Cu zidurile nesfîrşit de noi. Ca din pămînturi încă neumblate , Să ne redaţi străvechile comori, Din ape să-nălţaţi lumini prin sate, Şi din construcţii, anii vitori. Urarea mea e nestematul cint Ce-l revărsaţi din zori şi pină-n seară, Să crească mări de holde ce sub vînt Vor povesti de-a ţării primăvară. Să izvorască plturi de belşug Cu soare inundînd ograda noastră, Tractoarele să mine noul nlug, Să rîdă fericirea la ferea­stră. Urarea mea se-nalţă pentru voi Mulţi ani vă spun şi-n cale numai bine, Măreţi constructori, ne-nfricaţi eroi ai zărilor de-apururea senine. NICOLAE NASTA CU PRILEJUL ANULUI NOU URÂM CITITORILOR, COLABORATORILOR ŞI CORESPONDENŢILOR NOŞTRI VOLUNTARI NOI SUCCESE ÎN MUNCĂ!

Next