Foaia Noastră,, 1969 (Anul 13, nr. 1-24)
1969-01-01 / nr. 1
2 FOAIA NOASTRĂ DIN EVENIMENTELE INTERNAŢIONALE ALE ANULUI Sub orologiul de pe peretele unei vechi clădiri, constructorii au incrustat următorul text: „Aş dori să arăt numai orele plăcute, iar pe cele neplăcute să le ascund. . Ziaristul însă, care are sarcina să treacă în revistă evenimentele vieţii politice internaţionale ale anului 1968 nu se poate ţine de această dorinţă. Trebuie să arate şi binele şi răul, deoarece de ambele evenimente am avut parte in anul trecut. Doar atît vom reţine din dorinţa orologiului că vom enumera toate evenimentele anului trecut, deoarece ele sunt prea numeroase. Ne vom opri doar la trei probleme mai importante ca: evenimentele din Vietnam, din Cehoslovacia şi situaţia Alianţei Atlantice. Consfătuirea de la Paris Campe la jumătatea anului s-a părut că în războiul din Vietnam se va produce schimbare. Deodată au început să sosească ştiri din Paris mult mai emoţionante decit cele în legătură cu luptele din Vietnam. Guvernul Republicii Democrate Vietnam şi al Statelor Unite ale Americi s-au înţeles că vor începe tratative în capitala Franţei. Presa mondială a folosit atributul de „prealabile” — referindu-se la tratative — şi în mod just, în cadrul acestora nu era vorba de pace, nici de vreun armistiţiu, ci despre acele condiţii care ar putea constitui baza începutului unor tratative. Părerea guvernului Republicii Democrate Vietnam era că nu începe tratative pînă atunci, pînă cînd americanii nu vor pune capăt bombardărilor împotriva Vietnamului de Nord. Şase luni a durat pînă ce Washingtonul s-a hotărît să înceteze bombardamentele, împotriva cărora îşi ridicaseră cuvîntul aproape toate ţările lumii. în America se apropiau alegerile, şi Johnson a vrut să ridice prestigiul partidului său, al partidului democrat. Dar din punct de vedere al campaniei electorale a întîrziat, căci noul preşedinte a devenit Nixon, candidatul partidului republican, totuşi cu ziua de întîi noiembrie bombardările au fost suspendate. Deci primul obstacol din calea tratativelor a fost înlăturat, dar au rămas încă destule. Republica Democrată Vietnam a propus ca tratativele să aibă loc între R. D. Vietnam, S.U.A., Frontul de Eliberare din Vietnamul de Sud și regimul saigonez. Cu toate că nici R. D. Vietnam, nici F.E.V.S. nu recunosc regimul saigonez drept reprezentant al poporului din Vietnamul de Sud, s-au învoit să participe la tratative, pentru a nu mai pierde timpul. Acum s-au ivit noi greutăţi pricinuite de Saigon. Întîi s-a opus să-şi trimită delegaţii la Paris, apoi a declarat că in locul S.U.A. el însuşi vrea să aibă rolul principal. Ba, a mai declarat că nu recunoaşte Frontul de Eliberare din Vietnamul de Sud. Să punem şi noi întrebarea: cine sunt adevăratele părţi, cine are dreptul să reprezinte poporul sud-vietnamez? Americanii au transportat în Vietnamul de Sud 500 000 de soldaţi, un echipament tehnic şi armament uriaş, şi cu toate acestea abia pot ţine faţă atacurilor, care în lipsa americanilor ar fi măturat regimul saigonez. E drept însă că partizanii sudvietnamezi primesc ajutor de la întregul popor vietnamez, dar un război ca acesta nu se poate purta, numai dacă partizanii primesc ajutor din partea poporului din Vietnamul de Sud. Situaţia din Vietnamul de Sud dovedeşte clar, cine este adevăratul reprezentant al poporului, în momentul de faţă însă cel mai important lucru este armistiţiul şi terminarea luptelor sîngeroase, iată de ce Republica Democrată Vietnam şi Frontul de Eliberare a admis să înceapă tratative şi cu americanii şi cu reprezentanţii regimului saigonez. Bineînţeles, scopul final este retragerea trupelor americane, pentru ca poporul vietnamez să-şi decidă singur soarta. ţia a devenit inevitabilă. Preşedintele consiliului de miniştri, Jenő Fock, a declarat următoarele în legătură cu aceasta: „Ţările socialiste nu au putut privi — fără să acţioneze — faptul că în Cehoslovacia contrarevoluţia devenise un pericol real, împreună cu Uniunea Sovietică, şi celelalte ţări socialiste au luat măsurile necesare, care provin din principiile internaţionalismului proletar. Am acordat un ajutor armat popoarelor din Cehoslovacia pentru a putea frîna forţele contrarevoluţionare — care mai târziu ar fi atacat poate în mod făţiş şiarmat, — şi pentru a întări ordinea şi legalitatea socialistă.” Acţiunea ţărilor socialiste nu a fost primită cu înţelegere în unanimitate nici din partea tuturor ţărilor socialiste, nici din partea partidelor comuniste. Mulţi nu au fost de acord cu acest pas. N-a fost de acord cu acestea nici Republica Socialistă România. Dar cum trece timpul, devine tot mai just şi clar că cele cinci ţări socialiste n-au făcut altceva decit şi-au îndeplinit datoria lor internaţionalistă. Azi şi partidele comuniste care au avut altă părere accentuează că mai presus de toate primează unitatea mişcării comuniste internaţionale şi a ţărilor, socialiste. Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al R. S. România, secretarul general al Partidului Comunist Român, în ziua de 1 decembrie a declarat: „Statele membre ale Tratatului de la Varşovia vor să-şi strîngă legăturile de colaborare militară şi să-şi mărească puterea armată.” In Cehoslovacia a început procesul de consolidare, datorită înţelegerii de la Moscova care s-a făcut între conducătorii cehoslovaci şi sovietici. In cursul anului, conducătorii U.R.S.S. şi R.S. Cehoslovacia s-au întîlnit în repetate rinduri. In clişeu: (de la stingă la dreaptă) Andrei Gromiko, ministrul afacerilor externe al U.R.S.S., Alexander Dubcek, prim-secretar al C.C. al P.C.C., Alexei Kosighin, preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. şi Ludvik Svoboda, preşedinte al Cehoslovaciei Semnarea tratatului de neproliferare a armelor atomice. In mijloc: Gromiko, ministrul afacerilor externe al U.R.S.S., la stingă şi la dreapta ambasadorul Statelor Unite şi al Angliei In urma războiului din Vietnam peste tot se văd astfel de aspecte Evenimentele din Cehoslovacia Esenţa evenimentelor din Cehoslovacia s-ar putea rezuma într-o singură frază: dîndu-şi seama de pericolul contrarevoluţiei ce ameninţa, ţările socialiste prietene au intervenit să împiedice acest eveniment atît de periculos şi din punct de vedere internaţional. Evenimentele din Cehoslovacia se pot împărţi în trei perioade: în primele luni ale anului s-au produs schimbări personale în conducere şi s-a născut un nou program de partid; acţiunea ţărilor prietene din 21 august; primele săptămâni critice după 21 august şi începutul consolidării. Atît în Ungaria, cit şi în multe alte ţări au fost primite cu mult interes şi bucurie acele veşti, acele idei reformiste care au sosit din Praga la începutul anului. Întotdeauna suntem solidari cu acele popoare care vor să pună capăt greşelilor pricinuite de cultul personalităţii, vrînd să contribuie cu noi idei la dezvoltarea socialismului, la adîncirea democraţiei socialiste. Oamenii politici maghiari, precum şi organele noastre de presă însă au anunţat din timp acel pericol, care în ţara noastră este bine cunoscut prin evenimentele din anul 1956. Din păcate, evenimentele din Cehoslovacia totuși au luat o întorsătură rea, deci interven Alianţa Atlantică Cînd vestea intervenţiei celor cinci ţări socialiste s-a răspîndit şi în capitalele ţărilor occidentale, am putut fi martori a două atitudini: pînă cînd la Bonn se ţineau cuvîntări isterice, celelalte capitale şi-au păstrat calmul. Se înţelege, dacă opinia publică din Germania de Vest în primele zile a manifestat o oarecare frică, politicienii vest-germani au vrut să se folosească în scopul lor de această situaţie. Guvernul vest-german a cerut imediata convocare a consiliului de miniştri al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, pretinzînd ridicarea numărului armatelor în Europa de Vest. Aliaţii lor occidentali, în primul rînd americanii însă, nu au dat ascultare acestei cereri. Au vrut să evite orice incident la graniţa ţărilor Tratatului de la Varşovia şi a ţărilor NATO, însă în momentul cînd pericolul acestui incident a trecut, în Alianţa Atlantică reprezentanţii politicii de forţă erau aceia care dădeau tonul. La şedinţa din noiembrie a consiliului de miniştri al ţărilor NATO, aceşti politicieni şi militari au cerut mărirea armatelor din Europa Occidentală, invocînd evenimentele din Cehoslovacia. Scopul celor cinci ţări socialiste a fost să apere integritatea Tratatului de la Varşovia, care este chezăşia păcii europene, iar Occidentul, folosindu-se de acest eveniment, a intensificat înarmarea şi încordarea. Cu bilanţul evenimentelor internaţionale al acestui an orologiul amintit la începutularticolului nu ar fi mulţumit. Totuşi, dacă ne chibzuim, nu este tocmai atît de rău. în Vietnamul de Sud părţile se mai războiesc, totuşi tratativele s-au început. Ţările socialiste din Europa au reuşit să păstreze unitatea lagărului socialist, împiedicînd un mare pericol. Iar în ceea ce priveşte declaraţiile politicienilor adepţi ai răzoiului rece, ele nu contribuie la îmbunătăţirea situaţiei europene, dar nici nu schimbă în mod fundamental anumite lucruri. Esenţa situaţiei europene a fost exprimat în felul următor de către János Péter, ministrul afacerilor externe cu prilejul unei conferinţe ţinute în decembrie: „în dosul încordărilor mereu crescînde, îşi manifestă tăria acele forţe care pînă acum, în perioada de după cel de-al doilea război mondial în atîtea cazuri critice și periculoase au putut păstra pacea pentru popoarele europene. I. Tatár