Foaia noastră, 1971 (Anul 15, nr. 1-24)
1971-09-15 / nr. 18
* „Nelli neni Lui „Nelli neni” să-i ducem flori pe mormînt, să n-o uităm de tot! Căci mulţi ani a trăit printre noi, şi într-un singur loc s-a simţit bine: la cămin. La singurul cămin român din ţară, la căminul „I. C. Frimu” din Giula. Zilnic mergea prin curtea căminului, cu fruntea-ngîndurată, cu paşii legănaţi şi aproape în fiecare clipă striga pe cîte-un copil pe nume ... Deci, să n-o uităm de tot pe „Nelli neni”, să-i ducem flori pe mormînt! N-o să uit niciodată, cum „Nelli neni” căuta cu disperare intr-o după-masă, pe loşca, cel dispărut fără urmă, începuse deja meditaţia, în sală se aşternuse liniştea primelor momente de concentrare şi studiu serios, cînd, deodată uşa se deschide cu vehemenţă şi Todor, cu faţa încruntată şi vocea tunătoare întreba dacă nu cumva cineva îl văzuse pe loşca. Unora dintre elevi li se părea că l-ar fi văzut, altora, că nu, dar nimeni nu știa ceva precis despre micul dispărut. Grija după copil începu să mă cuprindă ca o boală molipsitoare și am plecat, împreună cu Todor, în căutarea copilului. Pe „Nellineni” am găsit-o în sufrageria celor mici, căutînd cu înfrigurare pe sub mese și bănci. Parcă ar fi avut o presimţire, că băieţelul trebuia să fie undeva, pe aproape. Degeaba îl striga pe nume, răspuns nu primea. Îngrijoraţi ne-am aşezat toţi trei pe o bancă din sufragerie, încercînd să cugetăm cu calm, ce ar fi de făcut, cum am putea să-l găsim... Tudor ne înspăimînta cu presupuneri şi poveşti înfricoşătoare şi noi nu ştiam nici să ne mişcăm de spaimă şi de panică. în sfîrşit am trimis băieţii mai mari cu bicicletele în toate direcţiile, aşteptînd întoarcerea lor cu veşti liniştitoare. „Nellineni” fuma ţigară după ţigară şi privirile-i parcă erau tot mereu atrase de mobilierul sufrageriei. Băieţii se întorceau pe rînd fără să aducă ştiri bune. Tudor, pe lîngă faptul că ne înspăimînta mereu cu presupunerile sale mai şi înjura din cînd în cînd, „Nellineni”, după el. Începeam să ne facem reproşuri, discutam, ce-i vom spune copilului cînd îl vom afla teafăr. Tudor voia să-l bată. „Nelli neni” și cu mine eram sigure că nu va ieși nimic din toată bătaia. Am convenit, că dacă dăm de el, să nu-l pedepsim prea aspru, să nu-i facem nimic. Și între timp orele treceau. — „Nelli neni”, te-ai uitat bine prin sufragerie? — Dar cum să nu mă uit? Nu vezi că-s tot cu ochii prin colţuri şi unghere şi că abia mai am glas de atîta strigat? — Ia mai lăsaţi-vă de cotrobăit prin sufragerie, ne mormăia enervat Todor. Am ieşit în curte, căci am simţit că ne sufocăm, atît de încordaţi ne erau nervii. N-am găsit linişte şi iar am intrat în sufragerie. Cu o ultimă sforţare disperată, am început să trîntesc — nu ştiu pentru a cita oară — mesele şi băncile sufrageriei, sub privirile sarcastice ale celor doi. Şi ajungînd lîngă colţul în care era teracota uriaşă, am rămas înlemnită, sub banca din fața teracotei, lipit de perete, lungit pe o dungă și cu capul proptit într-un cot, ciobănește, mă întîmpină privirea blajină a lui Joşca. — Ce faci acolo, nenorocitule? îl întreb uimită. — Nimic. — Cu cine vorbești tu? Ai înnebunit? — mă întreabă „Nelli neni”, apropiindu-se împreună cu Todor. Cînd l-au văzut pe loşca lungit şi bine ascuns, abia au putut scoate o vorbă: lui „Nelli neni” îi tremura gura, Todor îşi strîngea pumnii, iar ţigara îi ardea buzele. Totuşi „Nelli neni” a fost prima care şi-a revenit : — De cînd eşti tu aici, măi loşca? — Demult, răspunde copilul simplu. — Te-am căutat și te-am strigat. N-ai văzut și n-ai auzit nimic? — Ba, am văzut și am auzit. — De ce n-ai răspuns la chemare? întreabă nerăbdătoare „Nelli neni”. — N-am vrut! — răspunde copilul dînd din umeri. — Ai auzit tot ce am vorbit în sufragerie? — Da, urmează răspunsul scurt. N-am ştiut, dacă să fim supăraţi pe copilul obraznic, sau să ne bucurăm că l-am regăsit. Răspunsul i-a sugerat chiar loşca, mormăind cu jumătate gură: „Aţ zis, că dă mă găsîţ, nu mi-l bate”. Zîmbind ne-am dat seama că acest mic Păcală s-a jucat cu noi „De-a v-aţi ascunselea” . . . * Lui „Nellineni” să-i ducem flori pe mormînt, să n-o uităm de tot! Căci mulţi ani a trăit printre noi, şi într-un singur loc s-a simţit bine: la cămin. La singurul cămin român din ţară, la căminul „I. C. Frimu” din Giula. Zilnic mergea prin curtea căminului, cu fruntea-ngîndurată, cu paşii legănaţi şi aproape în fiecare clipă striga pe cîte-un copil pe nume . . . Deci, să n-o uităm de tot pe „Nellineni”, să-i ducem flori pe mormînt! Ana Varga „Şcoala-un cămin al unităţii de pionieri” Cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a înfiinţării organizaţiei pioniereşti, a fost anunţat, de Consiliul naţional al organizaţiei de pionieri, iniţierea unei mişcări pioniereşti de masă cu titlul de mai sus. în acest scop e necesară dezvoltarea şi întărirea legăturilor dintre şcoală şi organizaţia de pionieri. Munca unită dintre acestea este motivată şi de scopurile comune urmărite de amîndouă. Ambele au menirea să facă viaţa pionierilor şi a micilor toboşari mai frumoasă, mai variată, mai cuprinzătoare şi mai romantică. Diriginţii, conducătorii de unităţi, de detaşament şi de grupă se străduiesc, ca într-adevăr aşa să fie. Dar bogăţia şi varietatea activităţilor depinde în primul rînd de voi copii, de felul în care vă desfăşuraţi activităţile, ca ele să fie cît mai variate şi mai bogate. De voi depinde cum vă încadraţi în viaţa de unitate, cum luaţi atitudine faţă de mişcarea iniţiată. Dragi pionieri şi mici toboşari, ar fi bine să folosiţi şi să organizaţi şi pe mai departe activităţile şi programele care v-au plăcut şi care au fost interesante şi folositoare (activităţi de detaşament, vizite, excursii, drumeţii). Aşteptăm şi pe mai departe să organizaţi şi să participaţi la activităţi de ordin cultural, mai ales la cele cu caracter competiţional între şcolile de naţionalitate. în cercurile de specialitate ne-ar bucura să acordaţi un interes şi mai mare activităţilor de îngrijire, culegere şi cultivare a tezaurului nostru folcloric, a tradiţiilor strămoşeşti (dansuri, culegeri de folclor, cercetarea de obiceiuri şi datini). Planul de acţiuni pioniereşti, propus pentru anul 1971/72, cuprinde frumoase acţiuni, care constituie o garanţie pentru interesul cu care le veţi desfăşura. Se crează posibilitatea de a cunoaşte obiectivele cincinalului, mijloacele sale de realizare, astfel ca toţi elevii să-şi poată da aportul, în limita posibilităţilor lor, la realizarea unora dintre aceste scopuri propuse. La fel se crează posibilitatea să cunoaşteţi modul în care tineretul se pregăteşte în vederea Congresului al VIII-lea al U.T.C.-ului. Un important obiectiv, de a cărui îndeplinire sîntem siguri, este lărgirea reţelei de corespondenţi din România, Uniunea Sovietică precum şi din alte ţări prietene. Ne-ar bucura dacă nivelul de informare politică s-ar îmbogăţi, şi orizontul ideologic vi s-ar lărgi. La aceasta ar ajuta foarte mult şi iniţierea acţiunii „Patria popoarelor, lumea largă”, în cadrul acestei acţiuni pionierii şi micii noştri toboşari pot face cunoştinţă cu realitatea socialpolitică şi economică din U.R.S.S., cît şi din alte ţări; pot cunoaşte organizaţii pioniereşti, viaţa socială şi culturală din întreaga lume. în cadrul acţiunii „Lumea astrelor” pionierii vor fi iniţiaţi asupra celor mai importante faze din cucerirea Cosmosului, pot cunoaşte lucruri noi despre primii călători spre şi pe Lună, astfel întărindu-li-se viziunea materialist-ştiinţifică despre Univers şi fenomenele naturii. O datorie importantă, a cărei înfăptuire rămîne de îndeplinit în măsură mai mare în anul şcolar următor, se referă la excursii şi tabere de vară. Ar fi de dorit, ca taberele şi drumeţiile cu corturi să găsească o răspîndire mai largă. Sumele strînse în decursul anului în carnetele de economii pentru elevi, vor găsi cu această ocazie o investiţie folositoare. Această acţiune de economisire ar face posibilă, materialiceşte, cunoaşterea unor ţinuturi interesante şi pitoreşti din ţara noastră. Aceste acţiuni, desfăşurate în aer liber, în mijlocul naturii, au nu numai un efect recreativ, ci şi educativ, ele fiind cele mai interesante şi cele mai îndrăgite de elevi. După ce vor face cunoştinţă cu programul probelor pioniereşti, tinerii şcolari se vor prezenta singuri la înfăptuirea probelor. Sîntem ferm convinşi că şi în anul acesta se vor prezenta mulţi pionieri din şcolile noastre de naţionalitate la îndeplinirea acestor probe. La înfăptuirea acţiunilor şi a probelor, conducerea şcolilor, preşedinţii de unităţi, detaşament şi de grupă îşi vor da contribuţia şi sprijinul în tot timpul anului, astfel ca într-adevăr şcoala să fie un „cămin al unităţii de pionieri”. Gheorghe Martin inspector-şef