Foaia noastră, 1971 (Anul 15, nr. 1-24)

1971-09-15 / nr. 18

* „Nelli neni Lui „Nelli neni” să-i du­cem flori pe mormînt, să n-o uităm de tot! Căci mulţi ani a trăit printre noi, şi într-un singur loc s-a simţit bine: la cămin. La singurul cămin român din ţară, la căminul „I. C. Frimu” din Giula. Zilnic mergea prin curtea cămi­nului, cu fruntea-ngîndu­­rată, cu paşii legănaţi şi aproape în fiecare clipă striga pe cîte-un copil pe nume ... Deci, să n-o uităm de tot pe „Nelli neni”, să-i ducem flori pe mormînt! N-o să uit niciodată, cum „Nelli neni” căuta cu disperare intr-o după-ma­­să, pe loşca, cel dispărut fără urmă, începuse deja meditaţia, în sală se aşternuse liniş­tea primelor momente de concentrare şi studiu se­rios, cînd, deodată uşa se deschide cu vehemenţă şi Todor, cu faţa încruntată şi vocea tunătoare întreba dacă nu cumva cineva îl văzuse pe loşca. Unora dintre elevi li se părea că l-ar fi văzut, altora, că nu, dar nimeni nu știa ceva precis despre micul dispă­rut. Grija după copil în­cepu să mă cuprindă ca o boală molipsitoare și am plecat, împreună cu Todor, în căutarea copilului. Pe „Nelli­neni” am gă­­sit-o în sufrageria celor mici, căutînd cu înfrigura­re pe sub mese și bănci. Parcă ar fi avut o presim­ţire, că băieţelul trebuia să fie undeva, pe aproape. Degeaba îl striga pe nume, răspuns nu primea. Îngri­joraţi ne-am aşezat toţi trei pe o bancă din sufra­gerie, încercînd să cugetăm cu calm, ce ar fi de făcut, cum am putea să-l găsim... Tudor ne înspăimînta cu presupuneri şi poveşti în­fricoşătoare şi noi nu ştiam nici să ne mişcăm de spaimă şi de panică. în sfîrşit am trimis băieţii mai mari cu bicicletele în toate direcţiile, aşteptînd întoarcerea lor cu veşti li­niştitoare. „Nelli­neni” fuma ţiga­ră după ţigară şi privirile-i parcă erau tot mereu atra­se de mobilierul sufrage­riei. Băieţii se întorceau pe rînd fără să aducă ştiri bu­ne. Tudor, pe lîngă faptul că ne înspăimînta mereu cu presupunerile sale mai şi înjura din cînd în cînd, „Nelli­neni”, după el. În­cepeam să ne facem repro­şuri, discutam, ce-i vom spune copilului cînd îl vom afla teafăr. Tudor voia să-l bată. „Nelli neni” și cu mi­ne eram sigure că nu va ieși nimic din toată bă­taia. Am convenit, că dacă dăm de el, să nu-l pedep­sim prea aspru, să nu-i fa­cem nimic. Și între timp orele treceau. — „Nelli neni”, te-ai uitat bine prin sufragerie? — Dar cum să nu mă uit? Nu vezi că-s tot cu ochii prin colţuri şi unghe­re şi că abia mai am glas de atîta strigat? — Ia mai lăsaţi-vă de cotrobăit prin sufragerie, ne mormăia enervat Todor. Am ieşit în curte, căci am simţit că ne sufocăm, atît de încordaţi ne erau ner­vii. N-am găsit linişte şi iar am intrat în sufragerie. Cu o ultimă sforţare dis­perată, am început să trîn­­tesc — nu ştiu pentru a cita oară — mesele şi băn­cile sufrageriei, sub privi­rile sarcastice ale celor doi. Şi ajungînd lîngă colţul în care era teracota uriaşă, am rămas înlemnită, sub ban­ca din fața teracotei, lipit de perete, lungit pe o dun­gă și cu capul proptit într-un cot, ciobănește, mă întîmpină privirea blajină a lui Joşca. — Ce faci acolo, nenoro­­citule? îl întreb uimită. — Nimic. — Cu cine vorbești tu? Ai înnebunit? — mă întrea­bă „Nelli neni”, apropiin­­du-se împreună cu Todor. Cînd l-au văzut pe loşca lungit şi bine ascuns, abia au putut scoate o vorbă: lui „Nelli neni” îi tremura gura, Todor îşi strîngea pumnii, iar ţigara îi ardea buzele. Totuşi „Nelli neni” a fost prima care şi-a re­venit : — De cînd eşti tu aici, măi loşca? — Demult, răspunde co­pilul simplu. — Te-am căutat și te-am strigat. N-ai văzut și n-ai auzit nimic? — Ba, am văzut și am auzit. — De ce n-ai răspuns la chemare? întreabă nerăb­dătoare „Nelli neni”. — N-am vrut! — răs­punde copilul dînd din u­­meri. — Ai auzit tot ce am vorbit în sufragerie? — Da, urmează răspun­sul scurt. N-am ştiut, dacă să fim supăraţi pe copilul obraz­nic, sau să ne bucurăm că l-am regăsit. Răspunsul i-a sugerat chiar loşca, mor­­măind cu jumătate gură: „Aţ zis, că dă mă găsîţ, nu mi-l bate”. Zîmbind ne-am dat sea­ma că acest mic Păcală s-a jucat cu noi „De-a v-aţi ascunselea” . . . * Lui „Nelli­neni” să-i du­cem flori pe mormînt, să n-o uităm de tot! Căci mulţi ani a trăit printre noi, şi într-un singur loc s-a simţit bine: la cămin. La singurul cămin român din ţară, la căminul „I. C. Frimu” din Giula. Zilnic mergea prin curtea cămi­nului, cu fruntea-ngîndu­­rată, cu paşii legănaţi şi a­­proape în fiecare clipă stri­ga pe cîte-un copil pe nu­me . . . Deci, să n-o uităm de tot pe „Nelli­neni”, să-i ducem flori pe mormînt! Ana Varga „Şcoala-un cămin al unităţii de pionieri” Cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a înfiinţării organi­zaţiei pioniereşti, a fost anun­ţat, de Consiliul naţional al organizaţiei de pionieri, iniţie­rea unei mişcări pioniereşti de masă cu titlul de mai sus. în acest scop e necesară dezvol­tarea şi întărirea legăturilor dintre şcoală şi organizaţia de pionieri. Munca unită dintre acestea este motivată şi de scopurile comune urmărite de amîndouă. Ambele au meni­rea să facă viaţa pionierilor şi a micilor toboşari mai fru­moasă, mai variată, mai cu­prinzătoare şi mai romantică. Diriginţii, conducătorii de u­­nităţi, de detaşament şi de grupă se străduiesc, ca într-a­­devăr aşa să fie. Dar bogăţia şi varietatea activităţilor depinde în pri­mul rînd de voi copii, de felul în care vă desfăşuraţi activi­tăţile, ca ele să fie cît mai va­riate şi mai bogate. De voi depinde cum vă încadraţi în viaţa de unitate, cum luaţi a­­titudine faţă de mişcarea ini­ţiată. Dragi pionieri şi mici to­boşari, ar fi bine să folosiţi şi să organizaţi şi pe mai de­parte activităţile şi programe­le care v-au plăcut şi care au fost interesante şi folositoare (activităţi de detaşament, vi­zite, excursii, drumeţii). Aş­teptăm şi pe mai departe să organizaţi şi să participaţi la activităţi de ordin cultural, mai ales la cele cu caracter competiţional între şcolile de naţionalitate. în cercurile de specialitate ne-ar bucura să a­­cordaţi un interes şi mai ma­re activităţilor de îngrijire, culegere şi cultivare a tezau­rului nostru folcloric, a tradi­ţiilor strămoşeşti (dansuri, culegeri de folclor, cercetarea de obiceiuri şi datini). Planul de acţiuni pionie­reşti, propus pentru anul 1971/72, cuprinde frumoase acţiuni, care constituie o ga­ranţie pentru interesul cu ca­re le veţi desfăşura. Se crea­­ză posibilitatea de a cunoaşte obiectivele cincinalului, mij­loacele sale de realizare, ast­fel ca toţi elevii să-şi poată da aportul, în limita posibilităţi­lor lor, la realizarea unora dintre aceste scopuri propuse. La fel se crează posibilitatea să cunoaşteţi modul în care tineretul se pregăteşte în ve­derea Congresului al VIII-lea al U.T.C.-ului. Un important obiectiv, de a cărui îndeplini­re sîntem siguri, este lărgirea reţelei de corespondenţi din România, Uniunea Sovietică precum şi din alte ţări prie­tene. Ne-ar bucura dacă nivelul de informare politică s-ar îm­bogăţi, şi orizontul ideologic vi s-ar lărgi. La aceasta ar a­­juta foarte mult şi iniţierea acţiunii „Patria popoarelor, lumea largă”, în cadrul aces­tei acţiuni pionierii şi micii noştri toboşari pot face cu­noştinţă cu realitatea social­­politică şi economică din U.R.S.S., cît şi din alte ţări; pot cunoaşte organizaţii pio­niereşti, viaţa socială şi cul­turală din întreaga lume. în cadrul acţiunii „Lumea astre­­lor” pionierii vor fi iniţiaţi asupra celor mai importante faze din cucerirea Cosmosului, pot cunoaşte lucruri noi des­pre primii călători spre şi pe Lună, astfel întărindu-li-se viziunea materialist-ştiinţifi­­că despre Univers şi fenome­nele naturii. O datorie importantă, a că­rei înfăptuire rămîne de în­deplinit în măsură mai mare în anul şcolar următor, se re­feră la excursii şi tabere de vară. Ar fi de dorit, ca tabe­rele şi drumeţiile cu corturi să găsească o răspîndire mai largă. Sumele strînse în de­cursul anului în carnetele de economii pentru elevi, vor găsi cu această ocazie o inves­tiţie folositoare. Această ac­ţiune de economisire ar face posibilă, materialiceşte, cu­noaşterea unor ţinuturi inte­resante şi pitoreşti din ţara noastră. Aceste acţiuni, des­făşurate în aer liber, în mij­locul naturii, au nu numai un efect recreativ, ci şi educativ, ele fiind cele mai interesante şi cele mai îndrăgite de elevi. După ce vor face cunoştinţă cu programul probelor pionie­reşti, tinerii şcolari se vor pre­zenta singuri la înfăptuirea probelor. Sîntem ferm con­vinşi că şi în anul acesta se vor prezenta mulţi pionieri din şcolile noastre de naţio­nalitate la îndeplinirea aces­tor probe. La înfăptuirea ac­ţiunilor şi a probelor, condu­cerea şcolilor, preşedinţii de unităţi, detaşament şi de gru­pă îşi vor da contribuţia şi sprijinul în tot timpul anu­lui, astfel ca într-adevăr şcoa­la să fie un „cămin al unită­ţii de pionieri”. Gheorghe Martin inspector-şef

Next