Foaia noastră, 1975 (Anul 25, nr. 1-24)
1975-01-01 / nr. 1
organ al uniunii democratice a românilor din ungaria Anul XXV. Nr. 1 — Miercuri, 1 ianuarie 1975. Prețul: 80 fill. Preliminară bihoreană la Săcal Sub egida cultului folcloric Înteresul manifestat faţă de colta cultural-folclorică arată o tinuă şi îmbucurătoare creştere. Această constatare este valabilă atît pe plan internaţional şi pe ţară, cît şi în privinţa populaţiei de naţionalitate română. Masele largi ale oamenilor muncii au asistat şi pînă acum cu entuziasm la spectacolele inspirate din creaţia populară, dar azi numărul acelora, care se angajează la participarea activă în aducerea pe scenă a pieselor folclorice, mai ales a cîntecelor şi dansurilor populare, este mai mare ca oricînd. Analizînd, din acest punct de vedere, înscrierea şi participarea la Competiţiile primei ediţii ale comcursului cultural-folcloric al românilor din localităţile bihorene, aşi interesul manifestat faţă de secvenţa preliminară bihoreană, trebuie să constatăm — şi o facem cu plăcere! — că s-a ridicat atît numărul localităţilor prezente, cît şi numărul concurenţilor încrişi la concurs. Dar să trecem în evistă evenimentul, preliminară bihoreană a celei-a II-a ediţii a concursului cultral-folcloric iniţiat şi organizat c .Uniunea Democratică a României din Ungaria a avut loc la Săcal, la 15 decembrie 1974. La competiţiile din această seară s-au prezentat concurenţi din patru localiăţi: Pocei, Bedeu, Apateu şi Săcal. Programul a început cu cîntecele populare româneşti interpretate de vîrstnicii din Apateu. Alexandru Juhász, Petru Torja şi Taurenţiu Blaga au interpretat cîterei cîntece româneşti şi au înregistrat un frumos succes. Păcat că proape jumătate din numerele prezentate nu au fost creaţii popure, ci cîntece de petrecere şi rolanţe. (Trăsătură generală a înregului program din această seră). Arpatenii au fost urmaţi pe scenă de către reprezentanţii din Becleu, ceamai numeroasă, dar şi cea mai ane pregătită delegaţie. Programiul lor a fost compus din cîntece româneşti interpretate în solo, duo şi la literă (solo şi orchestră), iar costumele populare româneşti au făcut să fie primiţi cu o deosebită simpatie de publicul spectator, Frumoasa evoluţie a solilor din Bedeu se datoreşte tînărului Fran■isc Barabás, care continuă cu aeeaşi însufleţire munca de îndrumător cultural, ca tatăl său, pedagog ieşit în pensie, întrecerea de la Săcal a fost prima în istoria culturală a românilor din Ungaria de după Eliberare la care au participat şi concurenţi din Pocei. Debutul scenic al oţiei lui Mihai Olah s-a dovedit a cel mai reuşit şi atractiv număr e program al serii, o „descoperie” de toată frumuseţea. Mai puin reuşit a fost cuplul lăutarilor din Pocei — Iosif şi loan Roman — repertoriul cărora a fost lipsit de specificul melodiilor populare româneşti. Totuşi merită recunoştinţă felul în care dînşii cunosc şi cînta piese româneşti, deşi ei nu sînt români. Presupunerea că Pocelul are încă multe asemenea talente pare a fi întărită şi de vîrstnica concurentă de aici, care ne-a mărturistit că ,,în tinereţe, la jocuri, am cînatat multe şi mindre hore româneşti şi io, şi alţii”. Singurul reprezentant al comunei Săcal a fost simpaticul Gheorghe Burzuc. Organizatorii locali au explicat acest dezinteres, prin faptul că localnicii nu vor să se prezinte pe scenă în faţa consătenilor lor. Probabil, că în această afirmaţie se ascunde puţin adevăr, totuşi, sîntem ferm convinşi, că prin ceva mai multă strădanie s-ar fi putut convinge pe mai mulţi săcăleni la participare. în ansamblu, programul a durat o oră şi ceva şi a plăcut mult pubiiCUlui SpeCocUorii a fuat întocmit la nivelul cerinţelor ceea ce a făcut posibilă şi o desfăşurare reuşită a preliminarei bihorene. Despre munca juriului, prezidat de Gheorghe Marc, secretar al Uniunii, trebuie remarcat doar atît, că nu a fost prea dificilă, mai ales fiindcă majoritatea numerelor aduse în concurs au fost prezentate la un nivel potrivit promovării în etapa următoare a concursului, în semifinala care va avea loc la Apateu în luna februarie a. c. Aproape toţi conducătorii echipelor şi-au exprimat părerea că ar fi bine ca la semifinala din Apateu să li se dea posibilitatea de interpretare acelora care din unele motive reale n-au putut veni la Săcal, or acelor săcăleni, care „în provincie” ar fi mai cutezători, şi ar acceptă solicitarea de a concura pentru un loc în finală. Dat fiind că durata programului semifinalei permite în prezent o oarecare completare, ne atăşăm şi noi acestei idei, cu convingerea că sunt încă mulţi oameni ai muncii de naţionalitate română care cunosc dansuri şi cîntece populare şi dintre care unii, de bună seamă, se vor angaja să-şi prezinte „moştenirea” şi în faţa publicului. O eventuală încercare prin care se poate numai cîştiga. Orchestra de literă din Bedleu Soţia lui Mihai Olah, interpretînd cîntece populare Publicul săcălean, în timpul spectacolului La începutul unui an nou Acum, cînd s-au terminat filele anului lăsat în urmă, la începutul unui an nou, de obicei fiecare gospodar şi cetăţean, instituţie sau organizaţie, trece în revistă cele mai de seamă popasuri şi realizări din cursul anului care a trecut, şi-şi planifică treburile pentru noul an în aşa fel, ca în viitor roadele să fie şi mai bogate. Pe bună dreptate se poate constata şi despre funcţionarea Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria, că anul care a trecut a fost bogat în evenimente şi acţiuni şi ne-a furnizat multe satisfacţi ţn bucurii care s-au obţinut în urma unei activităţi continue şi conştiincioase, depusă în slujba şi interesul cetăţenilor de naţionalitate română. In cursul desfăşurării muncii noastre politico-cultural-educative, am fost conduşi şi îndrumaţi de politica clarvăzătoare şi neabătută de la principiile marxism-leninismului a partidului nostru şi ajutaţi de sute şi sute de activişti, precum şi chiar de masa oamenilor muncii din comunitatea noastră de limbă maternă română. Fără pretenţia de a ne opri acum la fiecare eveniment sau acţiune mai de seamă din cursul anului trecut a activităţii Uniunii noastre, trebuie subliniat că printre multele acţiuni în primul plan se situează aniversarea jubiliară, care s-a ţinut în toamna anului trecut cu prilejul celei de a 25-a aniversări a constituirii Uniunii noastre. Prin sărbătorirea acestui eveniment s-a dat o stimulare cuvenită acelei politici care poartă o grijă deosebită faţă de aplicarea consecventă a drepturilor asigurate pentru naţionalităţi, creînd totodată şi punînd la dispoziţie cele mai optime condiţiuni pentru păstrarea tradiţiilor strămoşeşti naţionale, pentru cultivarea limbii materne şi a dezvoltării învăţămîntului în această limbă, precum şi pentru desfăşurarea unei activităţi cultural-educative bogate a locuitorilor de naţionalitate română. Modesta, dar impunătoarea festivitate organizată cu acest prilej a fost o vie expresie a întruchipării şi adeziunii naţionalităţii noastre faţă de politica partidului, faţă de viaţa fericită pe care o trăim în orînduirea noastră socialistă. Acţiunile întreprinse de Uniunea noastă, pentru satisfacerea nevoilor şi necesităţilor impuse de naţionalitatea noastră, ne-au convins că ele sunt foarte utile şi mult solicitate de înşişi cei interesaţi. Marele interes manifestat de locutorii comunelor cu populaţie mixtă, faţă de programele din cadrul turneelor culturale, faţă de propagarea prin diferitele forme de cultivare a limbii materne, participarea populaţiei de naţionalitate română la rezolvarea problemelor veţii obşteşti, eforturile depuse pentru ridicarea numerică a elevilor din şcolile noastre, precum şi participarea unui mare număr de activişti în desfăşurarea activităţii complexe a Uniunii noastre, sunt dovezi grăitoare ale ataşamentului cetăţenilor de naţionalitate română faţă de organizaţia lor obştească, Uniunea Democratică a Românilor din Ungaria, faţă de societatea noastră socialistă. Făcînd acum o succintă apreciere a muncii desfăşurate în cursul anului lăsat în urmă, apreciem cu multă satisfacţie că cele prevăzute — în ciuda unor condiţiuni nefavorabile şi neprevăzute — au fost îndeplinite şi realizate cu succes, în urma cărora cetăţenii ţării noastre s-au îmbogăţit cu noi valori spirituale şi materiale, acestea insuflîndu-le noi puteri de muncă pentru noul an, pentru angajamentele luate în cinstea marilor evenimente din anul 1975. Alături de întregul nostru popor muncitor, şi locuitorii aparţinători naţionalităţii noastre — care-şi mărturisesc zi de zi devotamentul lor faţă de această ţară şi societate — se pregătesc cu mare entuziasm pentru cel de-al XI-lea Congres al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, care pe baza directivelor elaborate va trasa cu multă înţelepciune drumul dezvoltării societăţii noastre socialiste multilateral dezvoltată. De asemenea, sărbătorirea celei de a 30-a aniversări a eliberării patriei noastre va însemna un nou imbold în continuarea construirii vieţii noastre libere. Ambele evenimente înseamnă pentru noi toţi, izvoare de îmbogăţire cu noi puteri de muncă pentru traducerea în viaţă a nobilelor idealuri cetăţeneşti. La rîndul nostru, nu vom precupeţi nici noi forţele pentru ca prin munca noastră mobilizatoare şi marea noastră familie a cetăţenilor de naţionalitate română, vîrstnici şi tineri, femei şi bărbaţi, muncitori şi cooperatori agricoli, lucrători angajaţi şi intelectuali, toţi aceştia să fie părtaşi activi ai construirii vieţii noastre fericite. Folosindu-ne de prilejul începutului noului an, prin aceste cîteva idei ţinem să urăm adevăratul „La mulţi ani” tuturor cititorilor „Foii noastre” lucrătorilor din cîmpul muncii, colaboratorilor şi activiştilor susţinători ai activităţii noastre, tineretului şi prietenilor din ţară şi de peste hotare, care manifestă un interes pentru viaţa naţionalităţii noastre. Petru Silaghi