Foaia noastră, 1977 (Anul 27, nr. 1-24)
1977-01-01 / nr. 1
La cooperativa „Pionierul” din Cenadul Unguresc Rezultate şi înfăptuiri în 1976 în lumina cifrelor Coincidenţa a vrut să ajungem la centrul cooperativei agricole de producţie „Pionierul” din Cenadul Unguresc tocmai în ajunul celui de-al III- lea Congres al cooperativelor agricole de producţie organizat la Budapesta. Preşedintele cooperativei, tovarăşul Aron Rakity răsfoia chiar atunci broşura dactilografiată în care sunt înregistrate toate datele mai importante privitoare la activitatea şi realizările din anul 1976. Ta fost uşor să-mi dea lămuririle necesare. Din 1953 conduce cooperativa „Pionierul” în calitate de preşedinte şi - consider necesar să adaug - vorbeşte cursiv cele trei limbi vorbite la Cenad: maghiara, sârba şi româna. Cooperativa lor dispune de un teritoriu de 2 100 hectare şi are 269 membri. Veniturile de bază provin din cultivarea cerealelor (grîu, porumb), a cepei, a zarzavaturilor şi a nutreţurilor pentru vite. Grîu au avut peste 215 vagoane, cu toate că seceta şi apoi inundaţiile le-au pricinuit pagube serioase, munca bine organizată le-a răsplătit străduinţele. Atît griul cît şi porumbul, sfecla de zahăr şi lanurile de ceapă le-au asigurat venituri însemnate, ceea ce a făcut posibil să completeze lipsurile în perfecţionarea mecanizării. în anul lăsat în urmă, în 1976, au investit şase milioane pentru cumpărarea unor maşini agricole şi instalaţii tehnice , s-au „întărit” cu patru combine şi o uscătorie, care le uşurează munca şi-i ajută să fie printre cooperativele cu bază tehnică bine înzestrată din judeţul Csongrăd, însoţiţi de agronomul István Varga, ne-am dus să vedem la faţa locului uscătoria instalată la ferma de dincolo de calea ferată, unde am aflat un grup de muncitori şi zeci de vagoane de porumb - boabe şi ştiuleţi — sub şurile noi-nouţe. Acolo Tam aflat şi pe bace Duşan Bodîrca, activist al Uniunii, care cu o mîndrie deabia tăinuită ne-a informat că nu demult a primit distincţia ministerială „Lucrător emerit în agricultură”. Printre muncitorii de la uscătorie era şi tînărul Aurel Rakity, fiul preşedintelui, care în calitate de şef de brigadă lucra în rînd cu ceilalţi. Am privit îndelung şi cu admiraţie ferma cu clădiri noi şi instalaţii tehnice moderne, legată de comună printr-un drum pavat, mărginit de tufe şi trestii înălbite de zăpadă promoroacă. Lung şi plin de semnificaţii a fost drumul parcurs de cooperativa „Pionierul” din Cenad de la înfiinţare pînă azi. Media generală a cîştigului unui membru al cooperativei pe o lună din anul 1976 a fost de 2458 forinţi (şi cîte un iugăr de pămînt, lotul personal). Egalarea cîştigurilor din industrie şi agricultură a devenit realitate. Noţiunile de „plugar” sau „ţăran” devin încetul cu încetul arhaisme. Agricultorii cooperatori se deosebesc de plugarii sau „paurii” (aşa se numeau ţăranii la Cenad) de odinioară. Ei sunt iniţiaţi şi în tehnică. Cerinţele vieţii moderne i-au obligat. Chiar şi un simplu văcar trebuie să ştie cum funcţionează aparatul de muls vacile şi fazele curentului electric. La amintitul Congres al cooperativelor agricole de producţie tovarăşul János Kádár, între altele, a spus: ,,Ţărănimea de azi, trăind şi lucrînd în condiţiile avantajoase ale socialismului, se indentifică tot mai mult cu clasa antrenată în luptă a muncitorilor din industrie, conştiinţa-i politică devine tot mai hotărît socialistă.” Aprecierea aceasta justă explică şi progresul cooperativei agricole de producţie „Pionierul” din Cenadul Unguresc. 1.1. In timpul schimbării benzii rulante la uscătorie Duşan Bodîrca Conducători auto la Micherechi în ultimele săptămîni, chiar şi seara tîrziu se puteau vedea lumini aprinse în vechea clădire a şcolii generale din Micherechi. Aici se ţinuseră ocupaţiile acelor cursanţi — fete tinere, femei şi bărbaţi - care şi-au planificat sau chiar realizat cumpărarea de autoturisme şi motociclete. La Micherechi ocupaţia populaţiei cu serele de polietilenă s-a dovedit foarte rentabilă, cultivarea castraveţilor devenind parcă simbolul localităţii. Această muncă sîrguincioasă şi pricepută îşi arată roade tot mai bogate. Dovadă: „pădurile” de antene de televizor, casele din ce în ce mai mari şi confortabile, marea circulaţie de mărfuri la magazine şi presso — toate acestea arătînd bunăstarea şi propăşirea, care reiese în modul cel mai evident aici, la Micherechi, unde în trecut şi sărăcia era mai mare, decît în alte localităţi ale judeţului. „Acolo unde lumina e mai puternică, acolo şi umbra e mai întunecată” - spune un proverb. Pentru Micherechi e valabil şi inversul: odinioară „întunericul” era de nepătruns, cizmele de cauciuc rămîneau împotmolite în noroi. Şi azi e noroi în sat, dar trotuarele sunt pavate, şoseaua principală e asfaltată şi reţeaua de apă potabilă e tot mai deasă. Dar schimbarea o dovedesc cel mai bine cele peste optzeci de autoturisme autorizate din comuna cu ceva peste 2 500 de locuitori. Tot atît de mare e şi numărul motocicletelor. Iar acest număr este într-o creştere accelerată. La cursul actual de conducători auto-motor s-au înscris patruzeci de candidaţi. Componenţa cursanţilor este deosebit de variată, după gen, vîrstă şi ocupaţie. Ioan Ruja, care abia a împlinit 17 ani este cel mai tînăr din serie. Alături stă Gheorghe Ruja, de 48 de ani. Dar cursul îl frecventează şi Florentina Cora, care face zilnic naveta la Giula. Discutînd cu cîţiva cursanţi, aceştia mi-au spus, că e bine dacă omul are carnet de conducere, mai ales dacă e planificată maşina sau motocicleta. în trecut şoferii constituiau o raritate, cei care ştiau să conducă o maşină erau „oameni aleşi”. Dar tot aşa, în trecut gospodarii micherecheni mergeau în alte localităţi fie pe jos, fie în căruţă, azi „circulă” cu maşina pe drumurile şi şoselele asfaltate care leagă satul de oraş. Astfel, comuna „uitată de dumnezeu” de altă dată se trage tot mai aproape de civilizaţie, de oraş, unde la magazine nu mai cumpără micherecheanul cizme de cauciuc, ci roţi de cauciuc şi piese de schimb pentru maşină sau motocicletă. O. B. János Remecki, în timpul unei prelegeri FOAIA NOASTRĂ (Urmare din pag. 1) Pe tema: rezultate şi planuri cut o succintă prezentare a situaţiei actuale a mişcării în cauză, neocolind problemele care sunt omniprezente în acest domeniu, ca: numărul redus al cluburilor cu funcţionare permanentă, lipsa unor programe sistematice şi la nivel; problema nerezolvată a perfecţionării conducătorilor de cluburi; necesitatea înfiinţării noilor cluburi, mai ales în localităţile mai mari; coordonarea activităţilor posibile în aceste mici colectivităţi ş.a.m.d. Discuţiile încinse în urma atîtor semne de întrebare - deşi din partea celor prezenţi s-a manifestat voinţa de a da o mînă de ajutor - nu a arătat calea spre rezolvarea integrală a problematicii, astfel Uniunea va trebui să facă însemnate eforturi şi pe mai departe, Uniunea şi toţi cei care pot să contribuie la soluţionarea problemei de o importanţă crescîndă în activitatea noastră culturală. Al doilea punct de pe ordinea de zi a fost şi aici rezumarea rezultatelor înregistrate sub auspiciile Comisiei de culturalizare şi trasarea sarcinilor pe anul viitor. în ambele privinţe vorbitorul a avut multe de relatat: o imensă gamă de activităţi culturale şi de culturalizare - multe dintre ele deja tradiţionale - şi tot atît de frumoase şi bogate planuri concrete au fost aşezate la baza activităţii din anul nou, activităţi în plină concordanţă cu hotărirea cu privire la culturalizarea maselor a C.C. al P.M.S.U. din 1974 și cu legea culturalizării adoptată de Adunarea de Stat în cursul anului 1976. 3 „Am fost delegată la congres” în judeţul Bichiş, singura unitate agricolă cu condiţii de sol scăzute este cooperativa agricolă de producţie „Nicolae Bălcescu” din Micherechi. Acest pămînt greu de prelucrat şi nefertil necesită cu mult mai multă muncă decît în alte locuri, unde solul este mai uşor şi mai zvîntat. Dar cooperatorii micherecheni - cu sîrguinţa lor devenită deja proverbială — se străduiesc „să fie stăpîni pe situaţie” şi pe pămîntul lor nefavorabil. Din acestă cooperativă, membrii au ales pe una dintre cele mai tinere delegate din judeţ la congresul cooperativelor de producţie, care avusese loc între 13-15 decembrie, pe Ecaterina Netea. Şi pentru că în aceste zile se încheiaseră lucrările congresului, am întrebat-o pe cooperatoarea din Micherechi, despre ce ar fi vorbit la congres, dacă ar fi luat cuvîntul. De şase ani sînt membră a cooperativei agricole de producţie „Nicolae Bălcescu”, soţul meu e tîmplar la fabrica de zahăr din Şercad. In afară de munca mea din cadrul cooperativei şi a muncii mele de casnică — ,,schimbul al doilea” - lucrez şi la un „al treilea schimb avem două „folii” şi multe animale, pe care tot eu le îngrijesc. M-am născut aici în comună şi cunosc bine şi gîndurile şi grijile oamenilor de aici. Mă pregătisem, ca la congres să ridic aceste probleme, mai ales faptul, că venitul provenit din cooperativă este foarte redus. O greutate a cooperativei este însă, că nu se poate gospodări în cadrul condiţiilor noastre limitate. Poate că în altă parte acest lucru nu prezintă o inconvenienţă, dar la noi venitul nu e corespunzător muncii depuse. Ar fi bine, dacă şi la noi s-ar introduce sistemul veniturilor garantate pe munca prestată. Şi încă o problemă serioasă se ridică tot mai frecvent: din an în an lucrează tot mai mulţi în cooperativă. Printre aceştia tot mai multe femei. Ar fi foarte necesară o cantină sau o bucătărie comună. Cu sprijin central şi prin forţele noastre, cooperativa ar fi în stare să construiască o asemenea ospătărie, astfel s-ar lichida problema prînzului multor familii din Micherechi. — Şi încă o problemă care mă preocupă: locuiesc aproape de secţia mecanică a cooperativei, astfel pot vedea zilnic, în ce condiţii vitrege lucrează mecanicii. Ar fi mare nevoie de un atelier nou, modern şi bine utilat. Dar, aş fi avut şi o altă temă de discuţie. Am devenit renumiţi pe ţară datorită „foliilor” noastre, a serelor prin care asigurăm un mare procentaj al castraveţilor pe plan naţional. Cred că ar fi motivată şi necesară cultivarea de legume şi zarzavaturi în sere şi în cadrul cooperativei în proporţii ■nari, industriale. în acest sens ar fi de mare ajutor construirea unei sere de un hectar, în care s-ar putea creşte plantele de răsad pentru toată comuna, dar unde s-ar putea cultiva şi trufandale. Prin aceasta s-ar ridica venitul cooperativei, dar şi al membrilor şi un mare număr de femei ar putea fi ocupat astfel. In afară de acestea ar mai fi fost o serie de probleme de ridicat: ar fi nevoie de un spaţiu mai mare în sectorul oieritului, peste tot ar trebui îmbunătăţite condiţiile de muncă, ar fi necesare mai multe maşini şi utilaje, agregate de capacitate mare. Insă pentru toate acestea trebuie, bani, mulţi bani. Membrii cooperatori din Micherechi, prin sîrguinţa şi prin conştiinciozitatea lor, constituie însă o garanţie pentru sprijinul şi ajutorul forurilor superioare, care pot vota cu siguranţă încredere şi ajutor material colectivităţii noastre. Căci, problemele noastre de azi le putem rezolva doar în comun, cu forţele unite, în favoarea succeselor viitoare. O. B.