Foaia noastră, 1977 (Anul 27, nr. 1-24)

1977-01-01 / nr. 1

La cooperativa „Pionierul” din Cenadul Unguresc Rezultate şi înfăptuiri în 1976 în lumina cifrelor Coincidenţa a vrut să ajungem la centrul cooperativei agricole de pro­ducţie „Pionierul” din Cenadul Ungu­resc tocmai în ajunul celui de-al III- lea Congres al cooperativelor agricole de producţie organizat la Budapesta. Preşedintele cooperativei, tovarăşul Aron Rakity răsfoia chiar atunci bro­şura dactilografiată în care sunt înre­gistrate toate datele mai importante privitoare la activitatea şi realizările din anul 1976. Ta fost uşor să-mi dea lămuririle ne­cesare. Din 1953 conduce cooperativa „Pionierul” în calitate de preşedinte şi - consider necesar să adaug - vor­beşte cursiv cele trei limbi vorbite la Cenad: maghiara, sârba şi româna. Cooperativa lor dispune de un te­ritoriu de 2 100 hectare şi are 269 membri. Veniturile de bază provin din cultivarea cerealelor (grîu, po­rumb), a cepei, a zarzavaturilor şi a nutreţurilor pentru vite. Grîu au avut peste 215 vagoane, cu toate că seceta şi apoi inundaţiile le-au pricinuit pagube serioase, munca bine organizată le-a răsplătit străduinţele. Atît griul cît şi porumbul, sfecla de zahăr şi lanurile de ceapă le-au asigu­rat venituri însemnate, ceea ce a făcut posibil să completeze lipsurile în per­fecţionarea mecanizării. în anul lăsat în urmă, în 1976, au investit şase mi­lioane pentru cumpărarea unor maşini agricole şi instalaţii tehnice , s-au „în­tărit” cu patru combine şi o uscătorie, care le uşurează munca şi-i ajută să fie printre cooperativele cu bază tehni­că bine înzestrată din judeţul Csong­­răd, însoţiţi de agronomul István Var­ga, ne-am dus să vedem la faţa locului uscătoria instalată la ferma de din­colo de calea ferată, unde am aflat un grup de muncitori şi zeci de va­goane de porumb - boabe şi ştiuleţi — sub şurile noi-nouţe. Acolo Tam­ aflat şi pe bace Duşan Bodîrca, acti­vist al Uniunii, care cu o mîndrie de­­abia tăinuită ne-a informat că nu de­mult a primit distincţia ministerială „Lucrător emerit în agricultură”. Printre muncitorii de la uscătorie era şi tînărul Aurel Rakity, fiul pre­şedintelui, care în calitate de şef de brigadă lucra în rînd cu ceilalţi. Am privit îndelung şi cu admiraţie ferma cu clădiri noi şi instalaţii tehnice mo­derne, legată de comună printr-un drum pavat, mărginit de tufe şi trestii înălbite de zăpadă promoroacă. Lung şi plin de semnificaţii a fost drumul parcurs de cooperativa „Pio­nierul” din Cenad de la înfiinţare pî­­nă azi. Media generală a cîştigului unui membru al cooperativei pe o lună din anul 1976 a fost de 2458 forinţi (şi cîte­ un iugăr de pămînt, lotul perso­nal). Egalarea cîştigurilor din indus­trie şi agricultură a devenit realitate. Noţiunile de „plugar” sau „ţăran” devin încetul cu încetul arhaisme. Agricultorii cooperatori se deose­besc de plugarii sau „paurii” (aşa se numeau ţăranii la Cenad) de odinioa­ră. Ei­ sunt iniţiaţi şi în tehnică. Cerin­ţele vieţii moderne i-au obligat. Chiar şi un simplu văcar trebuie să ştie cum funcţionează aparatul de muls vacile şi fazele curentului elec­tric. La amintitul Congres al cooperati­velor agricole de producţie tovarăşul János Kádár, între altele, a spus: ,,Ţărănimea de azi, trăind şi lucrînd în condiţiile avantajoase ale socialis­mului, se indentifică tot mai mult cu clasa antrenată în luptă a muncitorilor din industrie, conştiinţa-i politică de­vine tot mai hotărît socialistă.” Apre­cierea aceasta justă explică şi progre­sul cooperativei agricole de producţie „Pionierul” din Cenadul Unguresc. 1.1. In timpul schimbării benzii rulante la uscătorie Duşan Bodîrca Conducători­ auto la Micherechi în ultimele săptămîni, chiar şi seara tîrziu se puteau vedea lumini aprinse în vechea clădire a şcolii generale din Micherechi. Aici se ţinuseră ocupaţiile acelor cursanţi — fete tinere, femei şi bărbaţi - care şi-au planificat sau chiar realizat cumpărarea de autotu­risme şi motociclete. La Micherechi ocupaţia populaţiei cu serele de polietilenă s-a dovedit foarte rentabilă, cultivarea castraveţi­lor devenind parcă simbolul localită­ţii. Această muncă sîrguincioasă şi pri­cepută îşi arată roade tot mai bogate. Dovadă: „pădurile” de antene de televizor, casele din ce în ce mai mari şi confortabile, marea circulaţie de mărfuri la magazine şi presso — toate acestea arătînd bunăstarea şi propă­şirea, care reiese în modul cel mai evi­dent aici, la Micherechi, unde în tre­cut şi sărăcia era mai mare, decît în alte localităţi ale judeţului. „Acolo unde lumina e mai puternică, acolo şi umbra e mai întunecată” - spune un proverb. Pentru Micherechi e valabil şi inversul: odinioară „întunericul” era de nepătruns, cizmele de cauciuc rămîneau împotmolite în noroi. Şi azi e noroi în sat, dar trotuarele sunt pa­vate, şoseaua principală e asfaltată şi reţeaua de apă potabilă e tot mai deasă. Dar schimbarea o dovedesc cel mai bine cele peste optzeci de autoturis­me autorizate din comuna cu ceva peste 2 500 de locuitori. Tot atît de mare e şi numărul motocicletelor. Iar acest număr este într-o creştere acce­lerată. La cursul actual de conducători auto-motor s-au înscris patruzeci de candidaţi. Componenţa cursanţilor este deosebit de variată, după gen, vîrstă şi ocupaţie. Ioan Ruja, care abia a împlinit 17 ani este cel mai tî­­năr din serie. Alături stă Gheorghe Ruja, de 48 de ani. Dar cursul îl frec­ventează şi Florentina Cora, care face zilnic naveta la Giula. Discutînd cu cîţiva cursanţi, aceştia mi-au spus, că e bine dacă omul are carnet de conducere, mai ales dacă e planificată maşina sau motocicleta. în trecut şoferii constituiau o rari­tate, cei care ştiau să conducă o maşi­nă erau „oameni aleşi”. Dar tot aşa, în trecut gospodarii micherecheni mer­geau în alte localităţi fie pe jos, fie în căruţă, azi „circulă” cu maşina pe drumurile şi şoselele asfaltate care leagă satul de oraş. Astfel, comuna „uitată de dumne­zeu” de altă dată se trage tot mai aproape de civilizaţie, de oraş, unde la magazine nu mai cumpără miche­­recheanul cizme de cauciuc, ci roţi de cauciuc şi piese de schimb pentru ma­şină sau motocicletă. O. B. János Remecki, în timpul unei prelegeri FOAIA NOASTRĂ (Urmare din pag. 1) Pe tema: rezultate şi planuri cut o succintă prezentare a situaţiei ac­tuale a mişcării în cauză, neocolind problemele care sunt omniprezente în acest domeniu, ca: numărul redus al cluburilor cu funcţionare permanentă, lipsa unor programe sistematice şi la nivel; problema nerezolvată a perfec­ţionării conducătorilor de cluburi; ne­cesitatea înfiinţării noilor cluburi, mai ales în localităţile mai mari; coordo­narea activităţilor posibile în aceste mici colectivităţi ş.a.m.d. Discuţiile în­cinse în urma atîtor semne de întreba­re - deşi din partea celor prezenţi s-a manifestat voinţa de a da o mînă de ajutor - nu a arătat calea spre rezol­varea integrală a problematicii, astfel Uniunea va trebui să facă însemnate eforturi şi pe mai departe, Uniunea şi toţi cei care pot să contribuie la solu­ţionarea problemei de o importanţă crescîndă în activitatea noastră cultu­rală. Al doilea punct de pe ordinea de zi a fost şi aici rezumarea rezultatelor înregistrate sub auspiciile Comisiei de culturalizare şi trasarea sarcinilor pe anul viitor. în ambele privinţe vorbi­torul a avut multe de relatat: o imen­să gamă de activităţi culturale şi de culturalizare - multe dintre ele deja tradiţionale - şi tot atît de frumoase şi bogate planuri concrete au fost aşe­zate la baza activităţii din anul nou, activităţi în plină concordanţă cu ho­­tărirea cu privire la culturalizarea ma­selor a C.C. al P.M.S.U. din 1974 și cu legea culturalizării adoptată de A­­dunarea de Stat în cursul anului 1976. 3 „Am fost delegată la congres” în judeţul Bichiş, singura unitate agricolă cu condiţii de sol scăzute este cooperativa agricolă de producţie „Nicolae Bălcescu” din Micherechi. Acest pămînt greu de prelucrat şi ne­fertil necesită cu mult mai multă mun­că decît în alte locuri, unde solul este mai uşor şi mai zvîntat. Dar coopera­torii micherecheni - cu sîrguinţa lor devenită deja proverbială — se stră­duiesc „să fie stăpîni pe situaţie” şi pe pămîntul lor nefavorabil. Din acestă cooperativă, membrii au ales pe una dintre cele mai tinere de­legate din judeţ la congresul coopera­tivelor de producţie, care avusese loc între 13-15 decembrie, pe Ecaterina Netea. Şi pentru că în aceste zile se încheiaseră lucrările congresului, am întrebat-o pe cooperatoarea din Miche­rechi, despre ce ar fi vorbit la con­gres, dacă ar fi luat cuvîntul.­­ De şase ani sînt membră a coope­rativei agricole de producţie „Nicolae Bălcescu”, soţul meu e tîmplar la fa­brica de zahăr din Şercad. In afară de munca mea din cadrul cooperativei şi a muncii mele de casnică — ,,schimbul al doilea” - lucrez şi la un „al treilea schimb avem două „folii” şi multe animale, pe care tot eu le îngrijesc. M-am născut aici în comună şi cunosc bine şi gîndurile şi grijile oamenilor de aici. Mă pregătisem, ca la congres să ridic aceste probleme, mai ales fap­tul, că venitul provenit din coopera­tivă este foarte redus. O greutate a cooperativei este însă, că nu se poate gospodări în cadrul condiţiilor noastre limitate. Poate că în altă parte acest lucru nu prezintă o inconvenienţă, dar la noi venitul nu e corespunzător muncii depuse. Ar fi bine, dacă şi la noi s-ar introduce sistemul veniturilor garantate pe munca prestată. Şi încă o problemă serioasă se ridică tot mai frecvent: din an în an lucrează tot mai mulţi în cooperativă. Printre aceştia tot mai multe femei. Ar fi foarte ne­cesară o cantină sau o bucătărie co­mună. Cu sprijin central şi prin for­ţele noastre, cooperativa ar fi în stare să construiască o asemenea ospătărie, astfel s-ar lichida problema prînzului multor familii din Micherechi. — Şi încă o problemă care mă preo­cupă: locuiesc aproape de secţia me­canică a cooperativei, astfel pot vedea zilnic, în ce condiţii vitrege lucrează mecanicii. Ar fi mare nevoie de un atelier nou, modern şi bine utilat.­­ Dar, aş fi avut şi o altă temă de discuţie. Am devenit renumiţi pe ţară datorită „foliilor” noastre, a serelor prin care asigurăm un mare procentaj al castraveţilor pe plan naţional. Cred că ar fi motivată şi necesară cultiva­rea de legume şi zarzavaturi în sere şi în cadrul cooperativei în proporţii ■nari, industriale. în acest sens ar fi de mare ajutor construirea unei sere de un hectar, în care s-ar putea creşte plantele de răsad pentru toată comu­na, dar unde s-ar putea cultiva şi tru­fandale. Prin aceasta s-ar ridica veni­tul cooperativei, dar şi al membrilor şi un mare număr de femei ar putea fi ocupat astfel.­­ In afară de acestea ar mai fi fost o serie de probleme de ridicat: ar fi nevoie de un spaţiu mai mare în sec­torul oieritului, peste tot ar trebui îmbunătăţite condiţiile de muncă, ar fi necesare mai multe maşini şi utilaje, agregate de capacitate mare. Insă pen­tru toate acestea trebuie, bani, mulţi bani. Membrii cooperatori din Miche­rechi, prin sîrguinţa şi prin con­ştiinciozitatea lor, constituie însă o ga­ranţie pentru sprijinul şi ajutorul fo­rurilor superioare, care pot vota cu si­­guranţă încredere şi ajutor material colectivităţii noastre. Căci, problemele noastre de azi le putem rezolva doar în comun, cu forţele unite, în favoa­rea succeselor viitoare. O. B.

Next