Foaia Noastră, 1987 (Anul 37, nr. 1-52)

1987-01-02 / nr. 1

în focarul economiei naţionale Greşeli din trecut - sarcini de viitor De cînd s-a destrămat echili­brul economic mondial, iar va­lurile înalte­­ale crizei au ajuns şi pînă la noi, economia naţio­nală a Ungariei a fost nevoită să ia în seamă trei criterii eco­nomice importante. Primul loc îl ocupă menţinerea capacităţii de plată f­aţă de străinătate, res­pectiv plătirea punctuală, la timp, a datoriilor şi dobînzilor, iar pe deasupra încă într-un ritm prin care să se reducă treptat sau chiar să stagneze rata de creştere a unor împru­muturi. Iar această sarcină du­blă trebuia rezolvată astfel, ca concomitent, să se realizeze şi cel de-al treilea factor econo­mic: să se menţină nivelul de trai atins, chiar să şi crească, conform noilor posibilităţi. Aceste sarcini idificile, eco­nomia maghiară a reuşit să le înfăptuiască în mod promiţător cu cîţiva ani în urmă, cînd, pe la începutul anilor optzeci s-a dezmeticit din marea buimăceală a situaţiei mondiale modificate. Dar încă spre sfîrşitul celui de-al VI-lea plan cincinal şi în cursul celui de-al V 11-lea s-a pu­tut întrezări că pînă la sfîrşi­tul deceniului situaţia noastră economică nu va deveni mai uşoară. Pe lingă succesele con­siderabile, demne de laudă, via­ţă economică nu s-a putut de­barasa nici în cele din urmă de numeroase greutăţi, iar o sea­mă de ţeluri economice, legate de modernizarea procesului teh­nologic productiv nu au putut fi atinse. Structura producţiei nu s-a modificat la timp şi în măsura presupusă pe planul economiei naţionale, iar ca atare nu s-a putut intensifica livrarea pe pia­ţa mondială a produselor noas­tre, care nu fac faţă în măsura cerută concurenţei şi parametri­lor calitativi. întreprinderile, fa­bricile şi uzinele au valorificat flexibiltatea şi mobilitatea lor productivă şi organizatorică doar în mică măsură şi nu fără con­tradicţii şi tensiuni interne. Ba­za celor opt ore de muncă încă m­ai lasă mult de dorit, folosi­rea timpului de muncă nu este mulţumitoare, precum nici si­tuaţia investiţiilor noi, cu atît mai mult, cu cît perioada de amortizare a acestora nu a pu­tut fi redusă. La toate acestea se mai adau­­gă şi cîteva slăbiciuni ale legi­slaţiei financiare, economice, unele măsuri şi regulamente ne­reuşite, cointeresarea materială prea redusă şi încă cîţiva factori obiectivi cum ar fi seceta din ultimii ani, oscilaţiile repetate ale preţului petrolului, care pentru noi s-a modificat tot în mod negativ, precum şi clima­tul politic internaţional, neavan­­tajos în sensul cuceririi de pieţe noi. Văzînd şi apreciind toate a­­cestea, cel de-al XII-lea con­gres al partidului atrage atenţia asupra posibilităţii de mobilizare a tuturor rezervelor existente încă în economia noastră, asu­pra necesităţii activizării unor posibilităţi latente, asupra ur­genţei de restabilire a echilibru­lui economic intern şi extern, avizînd necesitatea menţinerii şi creşterii treptate a nivelului de trai al celor ce muncesc. Măsura şi modul în care au reuşit toate cele propuse la con­gres în primul an al actualului cincinal au fost apreciate în mod critic de şedinţa din 19-20 no­iembrie 1986 a Comitetului Cen­tral, cînd s-a constatat că în­viorarea dezvoltării economice nu s-a resimţit nici în această perioadă, cheltuielile - şi aici intră şi datoriile care trebuie plătite altor ţări, dar şi cele in­terne - au depăşit încasările. Dezvăluind cauzele acestei si­tuaţii, Comitetul Central a sta­bilit iarăşi printre factori creş­terea greutăţilor în relaţiile eco­nomice şi comerciale externe, sporirea piedicilor economice externe, slăbicunea muncii noastre, scadenţele calitative din producţie, lipsa eficienţei con­ducerilor unităţilor economice­­ care toate nu au putut fi lichi­date din timp şi, în măsura ne­cesară. E drept că producţia alimen­tară are de înfruntat o serie de piedici serioase, generate din continuarea unor cicluri agricole nefavorabile, din cauza preţuri­lor reduse ale pro­duselor agri­cole pe plan mondial, şi în urma embargoului ţărilor capitaliste în privinţa alimentelor din ţara noastră, datorită catastrofei de la Cernobîl. Dar şi în privinţa aprovizionării pieţei interne au rămas nerezolvate o seamă de probleme şi dificultăţi. Sistemul nostru de planificare, reglementare şi orientare­­a pie­ţei s-a acomodat anevoios noilor condiţii de înviorare economică de peste hotare. Ca atare nu a reuşit să asigure concordanţă permanentă între interesul eco­nomiei naţionale şi interesele întreprinderilor. Prea puţine mă­suri s-au luat pentru prevenirea unor calamităţi care puteau fi prevăzute sau presupuse în pri­vinţa asigurării pieţelor noi sau a păstrării pieţelor externe sta­bile. Nici în privinţa dezvoltă­rii continue a pieţei externe nu s-au luat toate măsurile. Dezvoltarea economică a îm­piedicat-o şi devalorizarea mo­rală a celor opt ore de muncă, ştirbirea aprecierii morale şi materiale a muncii cinstite. In multe cazuri s-a omis orice spi­rit critic împotrivia muncii su­perficiale, de proastă calitate, iar munca cinstită nu a fost a­­preciată în mo­d cuvenit. Din toate aceste constatări se conturează în mod evident ce trebuie făcut în 1987, respectiv în următorii ani ai celui de-al VII-lea cincinal. Esenţialul tre­buie să fie ca punctul de greu­tate să cadă pe înfrîngerea sta­vilelor care stau în calea pros­perări noastre economice in ra­porturile internaţionale, să se facă totul pentru o lărgire im­petuoasă a comerţului exterior, prin creşterea nivelul calitativ şi productiv al produselor noas­tre industriale şi agricole. Pen­tru toate acestea este necesară ridicarea nivelului conducerii, asigurarea condiţiilor politice, sociale şi personale adecvate pentru o mai eficientă şi mai grabnică îmbunătăţire a activi­tăţii econom­ice. Toate acestea presupun o muncă conştientă, consecventă şi chibzuită, o muncă disciplina­tă, coordonată, prin sporirea cointeresării, printr-un consum combaterea eficientă a risipei, prin cumpărare. Acest principiu îl oglindeşte bine recenta adop­tare a poziţiei date publicită­ţii la începutul lui decembrie­ ’86, pe baza căreia locurile de muncă să nu ridice salariile pînă la 1 aprilie a.c. Hotărîrea Comitetului Cen­tral în sine rămîne literă seacă, dacă nu­ interpretăm pasajele în mod dialectic, conform trăsătu­rilor specifice din mediul nos­tru, dacă nu interpretăm în mod creator toate cele trasate de ho­­tărîre; iar pe de altă parte, a­­ceastă analiză va trebui urmată de anumite decizii co­ncrete, măsuri eficiente, toate în scopul accelerării dezvoltării economice. După şedinţa din noiembrie a C.C., dezbaterea directivelor a avut loc pe plan judeţean. A­­preciind concluziile anului 1986, de pe acum pot fi trasate sarci­nile concrete pentru anul 1987. Iar aceste sarcini nu mai pot fi amînate nicidecum Péter E. Kőváry |-------------­ * ORGAN AL UNIUNII DEMOCRATICE ANUL XXXVII NR. 1 VINERI 2 IANUARIE 1987 8 PAGINI 1,80 FT Peisaje de iarnă ClND NICI UN FIR DE IARBĂ nu mai poate fi găsit prin păduri şi pajişti, animalele pădurilor sunt nevoite să se acomodeze voinţe­i omului. Din fericire, în tot mai multe gospodării silvice se pregătesc iesle cu furaje şi adăposturi pentru vînatul mare, ca aceste animale hărţuite de ninsoare şi ger să ierneze cît mai bine. IN ŞIR CA LA PARADĂ - stau fazanii împuşcaţi de vînă­­torii amatori. Nici nu e o mare „faptă de arme” împuşcarea fa­zanilor acum, iarna, cînd păsările speriate stau tupilate de frică, Zgribulite de frig. In oala gospodinelor cu siguranţă că le va fi mai cald . .. „SANIE CU ZURGĂLĂI - frumoşi sînt căluţii tăi!” - o ţine cîntecul. Dar cîtă atmosferă străbate o asemenea plimbare cu sania trasă de cai prin regiuni minunate, într-o lume albă, ca de basm, o ştiu doar cei care au trăit o astfel de emoţie.

Next