Foaia Noastră, 1988 (Anul 38, nr. 1-53)

1988-01-01 / nr. 1

ANUL XXXVIII. 1 VINERI 1 IANUARIE 1988 I y--------------------- * ORGAN AL UNIUNII DEMOCRATICE A ROMÂNILOR DIN UNGARIA ^ 1 8 PAGINI 1,80 FT D în pragul epocii reformelor eși progresul societății a constituit in toate tim­purile un proces înde­lungat, cetățenii țărilor socialiste au totuși senzația, credem, că au ajuns la o piatră de hotar, că, vrind-nevrind, trebuie să-și modifice traiectoria parcursă in ultimele decenii sau să-și alea­gă o altă cale de dezvoltare eco­nomică, politică și socială, trini­tate de nedespărțit. Cit de inse­parabilă este legătura intre baza economică, tehnico-materială, totalitatea elementelor materiale ale forțelor de producție și su­prastructura societății, complex al concepțiilor ideologice și al instituțiilor corespunzătoare a­­cestora, este o realitate ce poate fi ilustrată și prin experiențele care s-au acumulat in ultimele două decenii in patria noastră, confirmate intru totul de obser­vația lui Marx: ..Epocile econo­­mice se deosebesc nu prin ceea ce se produce, ci prin modul cum se produce, cu ce mijloace de muncă. Mijloacele de muncă­­ indică nu numai gradul de dez­voltare a forței de muncă ome­nești, dar și relațiile sociale in cadrul cărora se muncește..." Eforturile depuse din 1968 de conducerea de partid și de stat in vederea restructurării economiei naționale au adus nu­mai rezultate parțiale. Cauzele sunt cunoscute: inconsecvență in traducerea in viață a deciziilor cu privire la reforma economică, limitarea modificărilor la numai citeva din sectoarele economici, ezitarea de a da curs liber pieței și de a asigura un rol mai mare mijloacelor financiare, incapaci­tatea de a ne acomoda la cerin­țele pieței mondiale și, în ulti­mă instanță, amînarea de a tra­ge concluziile ideologice necesare din transformările efectuate în gospodăria națională și de a în­noi aparatul de stat, instituțiile politice și administrative. Ex­­periența țărilor socialiste confim­­mă in mod convingător teza științifică, de altfel bine cunos­cută, conform căreia o orinduire socială se consolidează definitiv atunci, cind își creează o bază economică proprie, care asigură o productivitate a muncii supe­rioară orînduirii precedente și, evident, un nivel de trai mai ridicat. Dar lipsa unei concepții lare de transformare a societă­­i in condițiile construirii so­fismului și inexistența unui insens al țărilor antrenate în dificarea noii societății cu pri­­re la aceste probleme comple­­­te, au urm­at în mod simțitor crsul înainte, modernizarea cții economice și sociale, și, ca urmare, ridicarea nivelului de viață. .,Ce-i de făcut?”, întrebarea pusă odinioară de Lenin, este iarăși actuală de câți­­va ani in majoritatea țărilor socialiste. Anul 1987 se va în­scrie in istoria țărilor noastre ca anul hotăririi ferme de a trece de la vorbe la fapte, de la pro­grame și decizii la traducerea lor in practică. Dovezi convin­gătoare ale acestei hotăriri certe sunt, printre altele, programul de stabilizare și dezvoltare a socie­tății, elaborat de Comitetul Central al Partidului Muncito­resc Socialist Ungar in iunie a.c. și o serie de măsuri luate de guvernul nostru pentru realiza­rea acestuia, precum și marile eforturi pe care le face Uni­unea Sovietică pentru lichidarea greșelilor comise in trecut, pen­tru crearea unor condiții optime progresului economic și social, pentru redarea încrederii in idea­lurile legate de orinduirea so­cială ce se născuse, in urma unor mari jertfe, cu șapte decenii in urmă. Cu ce ginduri și sentimente ne despărțim de anul 1987 și trecem pragul anului 1988? Starea de spirit a­ cetățenilor patriei noastre se caracterizează, credem, printr-o oscilare intre încredere și îndoială, între nă­dejde și nesiguranță, între clan și resemnare. Măsurile luate de către cei care stau la crima țării pentru perfecționarea activității economico-sociale, a producției, pentru creșterea productivității muncii, pentru îmbunătățirea ca­lității produselor, pentru asigu­­rarea unui raport echitabil intre muncă și retribuție, pentru ge­neralizarea tehnicii moderne în industrie și agricultură, pentru sprijinirea sectoarelor industriale rentabile și desființarea între­prinderilor nerentabile, pentru valorificarea rațională a tuturor resurselor materiale și umane de care dispunem stat de natură să asigure în anii ce urmează progres și bunăstare. Toate a­­ceste dispoziții sugerează încre­dere și nădejde și cheamă la ac­țiune și inițiativă, la promova­rea creativității, la încetățenirea unei noi ordini a valorilor. Și totuși... La întrebarea cum va fi noul an, nu e ușor să dai un răspuns categoric și mai ales optimist. Noul an aduce prea multe elemente noi, necu­noscute de generațiile ridicate de după cel de-al doilea război mondial pentru a nu stîrni ne­liniști, uneori nedumeriri și frica zilei de mîine. Căci nu știm ce înseamnă impozit, șomaj, fali­ment, după cum nu cunoaștem nici restricțiile cu care trebuie să ne obișnuim in anii ce ur­mează. Oare cîți dintre noi vom ști să ne împăcăm cu ideea că de la 1 ianuarie trebuie să renun­țăm la o parte din bunurile ma­teriale și spirituale cu care ne-am familiarizat în anii tre­cuți? Oare cîți vom­ ști suporta deosebirea crescîndă dintre une­le pături sociale? Sunt doar ci­­teva din întrebările care preo­cupă pe cetățenii patriei noastre și ale țărilor socialiste care au ajuns la concluzia că introduce­rea unor reforme atotcuprinză­toare a devenit un imperativ al epocii noastre. De fapt, despre aceasta este vorba­ despre o poruncă a vre­mii, iar tergiversarea ei ar fi o mare greșeală, o punere in joc a viitorului națiunii. Iată de ce nu mai poate fi amintită înlocui­rea unei politici economice de­pășite și a instituțiilor perimate cu o politică și instituții care oferă mai mari posibilități de lărgire a cadrului de participare democratică a maselor la luarea deciziilor. Pur și simplu nu avem altă alternativă fără a risca șansa de a ne apropia de țările dezvoltate, de a nu ră­­mâne iremediabil în urnă. Este un vechi și bine cunos­cut adevăr că fără sacrificii nu se poate realiza nimic durabil. Ele sunt, deci, inevitabile și ab­solut necesare, căci vin să înte­meieze viitorul, idealurile noas­tre spre o viață mai bogată și civilizată, scopul suprem al tu­turor acțiunilor și indeletnicilor umane. Pentru îndeplinirea a­­cestor idealuri avem nevoie de pace. Tratativele sovieto-ame­­ricane, încheiate recent cu istori­cul act de semnare a acordului de eliminare din Europa a ra­chetelor cu rază medie de ac­țiune, deschid noi perspective cauzei destinderii, colaborării pașnice dintre popoare. I­n ciuda greutăților pe care trebuie să le în­fruntăm, pășim cu în­credere in viitor. Nu trebuie ui­tat insă faptul că acest viitor depinde în mare măsură de re­valorificarea unor noțiuni și ca­lități morale ca cinste, abnega­ție, sinceritate, dreptate, corec­titudine, dragoste de muncă, conștiinciozitate. Convinși de viabilitatea acestor valori, dorim tuturor oamenilor muncii de na­ționalitate română din patria noastră un An nou pașnic și bogat în succese. Gh. Petrușan TUDOR ARGHEZI JIci mulți ani! Cititor de vreme bună Să-ți urez pe nai fi strună Lăutar­ii de condei Ce-i mai bune din ce vrei. Să-ți trăiască toți ai tăi De prin munți si de prin văi, De prin tir­guri, de prin sate Risipite prin bucate Semănate, secerate Tarii tale-mbelfugate. Jignițele fie-ți pline Cu­ fi zdele senine. De ie-ți anul bună ploaie, Tirle lungi de oi bălaie Și frumoși ca soarele Căutind ogoarele Fie-ți, dragule, copiii Struguri albi, ciorchini de vie, Fetele ca piersica. Să-ți trăiască vitele, Cele cu copitele Cu­ fi potcovitele. Și să aibi viței cîți vrei, Născuți mulți, tot cite trei Și femeia ta din casă Fie-ți zveltă fi frumoasă Ca vlăstarii pomului, Bucuria omului, Și copii Cu ochi căprii Și frumoși ca soarele păzindu-ți ogoarele Băieții ca mugurii, Fetele ca strugurii, Piersicile să le cadă In cămare, din livadă. O urare pentru voi, Cititori de slove noi Anul care iată-l vine Să v-aducă numai bine!

Next