Foaia noastră, 1990 (Anul 40, nr. 1-52)

1990-01-05 / nr. 1

Cei trei „F” In timpul minunatei revo­luţii a poporului frate, în sinul său cu naţionalităţile semene nouă, noi românii din Ungaria am urmărit cu deo­sebită compasiune eveni­mentele — pe cit de sînge­­roase, pe atît de glorioase — ale forţelor patriotice din ţara-mamă, momente de răs-­ cruce în istoria neamului ro­mânesc întotdeauna dornic de LIBERTATE. Bine-nţeles, despre cum­plita teroare a tiranului fău­ritor al preaslăvitei „epoci de aur” şi noi am ştiut a­­proape totul — nu e cazul să trecem la detalii. Totuşi, oricît de bine informaţi ne-am crezut, despre o anu­mită formulă, despre exis­tenţa parolei „celor trei F” am aflat, cel puţin eu, per­sonal, abia în timpul demas­cării regimului odios. Este vorba de trei iniţiale, sim­­bolizind FRICA, FOAMETEA, FRIGUL. Frică, foame, frig, trei no­ţiuni din care putem să des­cifrăm uşor şi clar doar cele mai dureroase suferinţe ale unei populaţii europene în­că şi la sfîrşitul mileniului al doilea; dictatura totalitară, însă, a supus un popor în­treg şi altor represiuni in­suportabile — pina la data de 22 decembrie 1989, ZIUA ELIBERĂRII ROMÂNIEI. Deşi noi, românii din Un­garia, am fost scutiţi de două din cele trei suferinţe, una, frica, s-a ghemuit în adîn­­cul sufletelor noastre, ale tu­turor românilor din patria comună, teamă omniprezen­­tă în toate domeniile de con­vieţuire, de îndeletnicire jur­nalistică ş.a. Ameninţaţi fiind în tot timpul de pericolul că am putea să dăunăm aşa­­zisei cauze comune am fost obligaţi să tăcem, să balan­săm între realitatea cunoscută şi încercarea de demascare a ei, să ne sfiim chiar şi a­­tunci, cînd procesul de de­mocratizare din patria noas­tră ne-a permis, ba chiar ne-a impus să dăm glas ade­ziunii noastre faţă de fraţii, rudele, apropiaţii şi de în­treg poporul de dincoace şi de dincolo de frontieră. Am tăcut de frică! Dar acum, cînd ni s-a oferit mult aş­teptatul dar al libertăţii nea­mului românesc — ce bine e să putem aşterne negru pe alb acest adevăr­ miracol — am devenit mai liberi şi noi, fraţi români, şi sîntem ală­turi de voi! Al. Hoţopan Către IUI E S il J E Consiliul Frontului Salvării Naţionale Bucureşti, România In numele populaţiei de naţionalitate română din Repu­blica Ungară venim să ne exprimăm marea bucurie şi mîn­­drie de faptele eroice ale poporului român căruia îi apar­ţinem etnic. Ne gindim cu stimă, admiraţie şi condoleanţe la toţi eroii revoluţiei — români, maghiari, germani şi de altă naţiona­litate — care prin jertfirea vieţii lor ne-au dat un nou şi minunat exemplu istoric de înfrăţire şi care au indicat po­poarelor vecine singura cale înţeleaptă de urmat în crea­rea relaţiilor viitoare de tip nou bazate pe respectarea şi preţuirea reciprocă şi frăţească. Suntem­ convinşi că revoluţia condusă de Dumneavoastră va servi, printre altele şi progresului vieţii spirituale şi uni­tăţii românilor de pretutindeni. Ne bucură în mod deosebit angajamentul noii puteri gu­vernamentale a României de a depune eforturi pentru sta­bilirea unor relaţii adevărat frăţeşti cu statele vecine de care noi românii de peste hotare avem mare nevoie pentru a ne putea păstra limba şi tradiţiile strămoşeşti. Dorim tuturor cetăţenilor României bunăstare şi liber­tate deplină, unitate bazată pe înţelegere şi respect reciproc. Vă asigurăm că românii din Ungaria îşi vor aduce tot aportul la întărirea prieteniei şi colaborării dintre poporul român şi maghiar. Giula, la 21 decembrie 1989. Prezidiul U.D.R.U. Către a­rfoF Către ambasadorul României la Budapesta In numele locuitorilor români din oraşul Békéscsaba sa­lutăm cu sentimente frăţeşti transformările revoluţionare din România. Şi pe această cale ne exprimăm tot sprijinul şi solidaritatea faţă de poporul român. Cinstim eroicul oraş-frăţesc Arad şi ne aplecăm cu pio­şenie în faţa martirilor căzuţi­­ca victime nevinovate. Şi pe această cale dorim să ne oferim sprijinul de orice natură. Ne angajăm la primirea şi îngrijirea unor copii orfani din România, în sînul unor familii de români sau unguri din oraşul nostru. Comunitatea românilor din Békéscsaba Békéscsaba, Casa Tifuz­etu­lui— Aleea Derkovits, nr­ 2, Békéscsaba, la 25 decembrie 1989 , r * !»( w ■J '< 1­­V ORGAN AL UNIUNII DEMOCRATICE A ROMÂNILOR DIN UNGARIA ANUL XL, NR. 1 VINERI 5 IANUARIE 1990 8 PAGINI 1,80 FT Colectivul redacţional al Studioului IV­ al Televiziunii Române Copleşiţi de emoţii, ne exprimăm adînca admiraţie faţă de eroismul dovedit în zilele istorice ale revoluţiei populare. Am urmărit clipă de clipă, pas cu pas desfăşurarea dra­matică a evenimentelor, pe care Dumneavoastră le-aţi trans­mis neobosit, înfruntînd pericolul de moarte, apărînd glasul adevărului, glasul României noi şi libere, îndeplinind un rol eroic în cucerirea libertăţii. Prin apărarea Televiziunii şi Radiodifuziunii Române cu trupurile şi glasurile Voastre, aţi apărat cel mai important pivot strategic al Revoluţiei, transformîndu-Vă sediul în sta­tul major al noii puteri — cu adevărat democratice, cu ade­vărat populare. Prin Hora Unirii, prin Deşteaptă-te, române! aţi dat pu­teri noi tuturor românilor de pretutindeni. Ne exprimăm întreaga noastră stimă, admiraţie şi solida­ritate! Să trăiţi în pace, sănătate şi frăţie! La mulţi ani, cu bucurii şi succese noi şi noi! Trăiască România liberă! Colectivul Foii noastre săptămînalul românilor din Republica Ungară C.D. ROSENTHAL: România revoluţionară VASILE ALECSANDRI 'Jac-fi-CL Hai să dăm mină cu mî­nă Cei cu inima romînă, Să-nvîrtim hora frăţiei Pe pămîntul Romîniei! Iarba rea din hol de piară! Piară duşmănia-n ţară! Intre noi să nu mai fie Decit flori şi omenie! Măi muntene, măi vecine, Vină să te prinzi cu mine Şi la viaţă cu unire, Şi la moarte cu-nfrăţire! Amîndoi avem un nume, Amîndoi o soartă-n lume Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate, In noi doi un suflet bate! Unde-i unul, nu-i putere La nevoi şi la durere. Unde-s doi, puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte! Vin’ la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire Ca să treacă drumul mare Peste-a noastre vechi hotare, Amîndoi sîntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o samă, Ca doi brazi într-o tulpină, Ca doi ochi într-o lumină. Şi să vadă sfîntul soare Intr-o zi de sărbătoare, Hora noastră cea frăţească Pe cîmpia romînească! 5­2 TRAIASCA ROMÂNIA LIBERĂ!

Next